Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Din cuprinsul articolului
Sfârșitul vieții este un proces natural, însă anumite manifestări care apar în ultimele ore pot fi greu de înțeles pentru familie și apropiați. Medicii care lucrează în îngrijiri paliative observă frecvent o serie de schimbări fizice specifice acestei etape, unele dintre ele fiind adesea interpretate greșit de cei din jur.
Potrivit unui medic specializat în cercetarea demenței și a îngrijirii pacienților aflați în stadii terminale, există un semn care apare frecvent în ultimele aproximativ 24 de ore de viață și care poate fi impresionant pentru familie, fără a provoca însă suferință persoanei aflate pe patul de moarte.
Ce se întâmplă în ultimele ore de viață
Pe măsură ce organismul se apropie de sfârșitul vieții, nivelul de conștiență scade progresiv. Pacientul intră într-o stare de somn profund și își pierde treptat capacitatea de a înghiți sau de a elimina în mod natural secrețiile care se acumulează în cavitatea bucală și în căile respiratorii superioare.
În această etapă, aerul care circulă prin căile respiratorii trece peste secrețiile acumulate, generând un sunet specific în timpul respirației. Acesta este unul dintre cele mai întâlnite semne observate de personalul medical în ultimele ore de viață.
Fenomenul cunoscut sub numele de „raluri terminale”
Specialiștii numesc acest fenomen „raluri terminale” sau „râsnetul agoniei”, un simptom caracterizat printr-o respirație zgomotoasă care poate produce sunete asemănătoare unui geamăt, unui sforăit sau unui clinchet discret.
Pentru cei care asistă la aceste momente, zgomotele pot fi tulburătoare și pot crea impresia că persoana se sufocă sau se îneacă. În realitate, medicii subliniază că pacientul se află într-o stare profundă de inconștiență și nu resimte disconfortul pe care îl sugerează aceste sunete.
Fenomenul apare deoarece secrețiile rămân în partea posterioară a gâtului și a căilor respiratorii, iar aerul trece prin ele la fiecare inspirație și expirație.
De ce nu provoacă durere pacientului
Potrivit specialiștilor în îngrijiri paliative, în acest stadiu avansat al procesului de murire, nivelul de conștiență este foarte redus. Pacientul nu mai reacționează la stimulii din jur și nu percepe senzațiile în același mod ca o persoană trează.
Din acest motiv, deși respirația poate părea dificilă pentru observatori, fenomenul nu este considerat dureros pentru persoana aflată în ultimele ore de viață.
Medicii compară uneori situația cu încercarea de a respira printr-un strat subțire de salivă acumulată în căile respiratorii, zgomotul fiind produs de aerul care traversează aceste secreții.
Cum este gestionat acest simptom în îngrijirile paliative
În unitățile de îngrijiri paliative, personalul medical poate administra medicamente care reduc producția de secreții și diminuează intensitatea zgomotelor respiratorii.
Scopul principal al acestor intervenții nu este neapărat confortul pacientului, care de regulă nu mai percepe fenomenul, ci reducerea stresului emoțional al familiei și menținerea demnității persoanei aflate la finalul vieții.
De asemenea, medicii pot modifica poziția pacientului, așezându-l pe o parte și ridicând ușor capul. Această poziționare facilitează drenarea secrețiilor și reduce probabilitatea acumulării lor în partea din spate a gâtului.
Un fenomen frecvent, dar puțin cunoscut
Specialiștii atrag atenția că ralurile terminale reprezintă o manifestare frecventă în ultimele ore de viață și fac parte din procesul natural al organismului aflat în stadiu terminal.
Deși pot fi dificil de privit pentru cei apropiați, aceste zgomote nu indică, în majoritatea cazurilor, o stare de suferință a pacientului. Înțelegerea fenomenului îi poate ajuta pe membrii familiei să traverseze mai ușor unul dintre cele mai sensibile momente ale vieții.
