Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Din cuprinsul articolului
Un bebeluș care obosește la supt, un copil care cere mereu în brațe după câțiva pași sau un adolescent care leșină la sport nu ar trebui priviți automat ca fiind „mai sensibili” ori „neantrenați”. Uneori, aceste semne pot ascunde o problemă cardiacă, iar la copii indiciile sunt adesea mai greu de recunoscut decât la adulți.
Dr. Andreea Sagadim, medic specialist cardiologie pediatrică la Clinica Medikali, explică faptul că bolile de inimă la copii nu se manifestă mereu prin simptome evidente.
„O mare provocare în cardiologia pediatrică este faptul că pacienții mici nu pot descrie în cuvinte ce simt. În plus, organismul lor are o capacitate extraordinară de a compensa o problemă timp îndelungat”, spune medicul.
Din acest motiv, părinții pot observa schimbări discrete înainte ca problema să devină evidentă. Contează vârsta copilului, felul în care mănâncă, respiră, se joacă, se odihnește sau tolerează efortul.
Potrivit American Heart Association, unele defecte cardiace pot provoca dificultăți de respirație, probleme de alimentație sau creștere slabă în greutate, mai ales în primele luni de viață. CDC enumeră printre semnele posibile buzele albăstrui, respirația rapidă sau dificilă, oboseala la hrănire și somnolența.
Ce se schimbă față de adulți
La adulți, problemele cardiovasculare sunt frecvent asociate cu stilul de viață, hipertensiunea, colesterolul crescut, fumatul sau diabetul. Durerea în piept, lipsa de aer ori palpitațiile sunt descrise mai clar, iar pacientul poate explica unde doare, când apare simptomul și cât durează.
La copii, situația este diferită. Un sugar nu poate spune că îi bate inima ciudat. Un copil mic nu știe să explice că obosește altfel decât ceilalți. Un adolescent poate ascunde simptomele sau le poate pune pe seama stresului, a școlii ori a lipsei de antrenament.
„Semnele pot fi foarte subtile, iar diagnosticul poate întârzia atunci când ele sunt puse doar pe seama vârstei, a oboselii sau a infecțiilor respiratorii repetate”, explică dr. Andreea Sagadim.
De aceea, cardiologia pediatrică urmărește copilul în etape diferite de dezvoltare. Un semn important la sugar poate apărea în timpul alimentației. La preșcolar, poate apărea în timpul jocului. La adolescent, poate apărea la sport sau chiar în repaus, sub forma palpitațiilor.
Sugari între 0 și 1 an
La bebeluși, hrănirea este unul dintre cele mai solicitante momente ale zilei. Pentru un sugar cu o problemă cardiacă, suptul poate deveni un efort comparabil cu activitatea fizică intensă la un copil mai mare.
„La sugari, primele indicii apar aproape întotdeauna când copilul mănâncă. Părinții pot observa că bebelușul se oprește des, transpiră sau adoarme înainte să se sature”, spune dr. Andreea Sagadim.
Semnele care ar trebui urmărite sunt:
Oboseala la supt
Copilul mănâncă doar câteva minute, face pauze dese și adoarme de epuizare înainte să se sature. Uneori, părinții pot crede că este doar somnoros sau că are un ritm mai lent de alimentație, însă oboseala repetată la supt merită discutată cu medicul.
Transpirația excesivă în timpul hrănirii
Stropii de transpirație pe frunte și pe ceafă, mai ales în timpul mesei, pot arăta că bebelușul depune un efort prea mare pentru a se alimenta. Transpirația apărută constant la supt nu trebuie ignorată, mai ales dacă apare împreună cu respirație rapidă sau creștere slabă în greutate.
Respirația dificilă
Un semn important este respirația foarte rapidă sau respirația în care copilul pare că „trage aerul cu burtica”. Părinții pot observa mișcări accentuate sub coaste sau un efort vizibil la fiecare respirație. NHS include dificultățile de alimentație, creșterea lentă și respirația dificilă printre simptomele care pot apărea la copiii cu boli cardiace congenitale.
Stagnarea în greutate
Un bebeluș care pare că mănâncă des, dar nu ia corespunzător în greutate, trebuie evaluat. Uneori, problema nu este cantitatea de lapte, ci efortul prea mare depus la fiecare masă. Când alimentația consumă prea multă energie, creșterea poate stagna.
Cianoza periorală
Cianoza periorală înseamnă apariția unei colorații albăstrui sau gri în jurul gurii. Ea poate deveni mai vizibilă când copilul plânge, se agită sau se hrănește. Dacă buzele, pielea din jurul gurii sau extremitățile capătă o nuanță albăstruie, este nevoie de evaluare medicală rapidă.
Copii mici și preșcolari între 1 și 5 ani
După ce copilul începe să meargă, să alerge și să participe la jocuri, semnele cardiace se văd mai ales prin felul în care tolerează efortul. Un copil mic nu va spune neapărat că îi lipsește aerul, dar se poate opri mai des, poate evita alergatul sau poate cere brusc în brațe.
„La această vârstă, părinții observă de obicei diferența prin comparație cu alți copii. Dacă un copil obosește constant mai repede decât cei de aceeași vârstă, este un semnal care trebuie discutat cu medicul”, explică dr. Andreea Sagadim.
Semnele importante sunt:
Toleranța scăzută la efort
Copilul obosește mult mai repede decât ceilalți copii de vârsta lui. Poate cere frecvent în brațe la plimbări scurte, refuză activități pe care înainte le făcea ușor sau pare epuizat după un efort minor.
Poziții de odihnă neobișnuite
Unii copii se opresc brusc în mijlocul jocului și se ghemuiesc pentru a-și „trage sufletul”. Această poziție poate reduce temporar senzația de lipsă de aer în anumite afecțiuni cardiace. Dacă apare repetat, trebuie menționată la consult.
Infecții respiratorii repetate
Răcelile frecvente, infecțiile respiratorii care se vindecă greu sau episoadele repetate de tuse și respirație dificilă pot părea probleme strict pulmonare. În unele cazuri, însă, ele pot avea la bază o patologie cardiacă nediagnosticată.
Medicul atrage atenția că părinții nu trebuie să tragă singuri concluzii, dar nici să ignore repetiția acestor episoade. Evaluarea pediatrică și, la nevoie, consultul cardiologic pot clarifica dacă este vorba despre o cauză cardiacă sau despre o altă problemă.
Copii școlari și adolescenți între 6 și 18 ani
La vârsta școlară și în adolescență, copiii pot descrie mai bine ce simt, însă nu întotdeauna o fac. Mulți pun simptomele pe seama oboselii, a stresului, a antrenamentelor sau a sedentarismului. Uneori, părinții observă că adolescentul evită sportul, că se oprește des sau că are episoade de palpitații.
Semnele care trebuie luate în serios sunt:
Oboseala nejustificată la eforturi obișnuite
Copilul obosește la activități care înainte nu îi puneau probleme sau are o toleranță la efort vizibil mai mică decât colegii de vârstă apropiată. O schimbare bruscă față de nivelul lui anterior de energie merită evaluată.
Palpitațiile
Palpitațiile sunt descrise adesea ca senzația că inima „o ia la fugă”, bate neregulat sau „sare peste bătăi”. Ele pot apărea după efort, dar și în repaus. Dacă sunt frecvente, apar brusc, durează mai mult sau sunt însoțite de amețeală, durere în piept ori leșin, copilul trebuie consultat.
Durerea în piept
Durerea în piept la copii nu este întotdeauna de cauză cardiacă. De multe ori, poate avea cauze musculare, respiratorii, digestive sau anxioase. Totuși, durerea apărută la efort, durerea intensă, durerea asociată cu palpitații, amețeală sau leșin trebuie verificată. American Academy of Pediatrics arată că durerea toracică la copii are cel mai des cauze benigne, dar durerea apărută în timpul activității fizice este un semn de alarmă care cere evaluare.
Leșinul
Leșinul, numit medical sincopă, înseamnă pierderea temporară a cunoștinței. Un episod izolat poate avea multe cauze, de la deshidratare la stat prelungit în picioare, însă leșinul apărut în timpul efortului fizic trebuie tratat ca semnal de alarmă.
„Leșinul la sport, palpitațiile puternice sau durerea toracică intensă nu trebuie amânate. Sunt situații în care copilul are nevoie de evaluare medicală rapidă”, avertizează dr. Andreea Sagadim.
De ce apar bolile de inimă la copii
Bolile cardiace la copii se împart în două categorii mari. Unele sunt congenitale, adică sunt prezente de la naștere. Altele sunt dobândite și apar după naștere, în copilărie sau adolescență.
Bolile cardiace congenitale
Bolile cardiace congenitale sunt malformații ale structurii inimii care se formează încă din viața intrauterină, în primele săptămâni de sarcină. Ele pot afecta pereții inimii, valvele sau vasele mari care pornesc din inimă.
American Heart Association explică faptul că boala cardiacă congenitală apare atunci când formarea inimii este perturbată în primele două luni de sarcină. În multe cazuri, cauza exactă nu poate fi identificată.
Dr. Andreea Sagadim spune că, de obicei, cauzele sunt legate de o combinație de factori genetici și factori de mediu. Stilul de viață al mamei în sarcină contează, iar fumatul, alcoolul, anumite infecții sau bolile cronice netratate pot crește riscul.
Printre bolile materne care pot influența riscul se numără diabetul și unele boli autoimune. Componenta genetică contează, de asemenea. De aceea, medicul recomandă părinților să spună la consult dacă în familia extinsă au existat persoane cu boli cardiace, malformații cardiace sau decese la vârste tinere din cauze neclare.
Bolile cardiace dobândite
Bolile cardiace dobândite apar după naștere. Ele pot fi declanșate de infecții virale sau bacteriene severe care ajung să afecteze mușchiul inimii sau valvele.
Miocardita este una dintre afecțiunile care pot apărea după infecții și presupune inflamația mușchiului inimii. Uneori, simptomele pot semăna cu cele ale unei infecții obișnuite, dar apar și oboseală neobișnuită, dureri toracice, palpitații sau dificultăți de respirație.
„În bolile cardiace dobândite, diagnosticul rapid contează foarte mult, pentru că tratamentul instituit precoce poate reduce riscul de complicații”, explică dr. Andreea Sagadim.
Când este recomandat consultul cardiologic pediatric
Consultul cardiologic pediatric poate fi recomandat ca măsură de prevenție, în cadrul unor controale de rutină, sau atunci când există semne care ridică suspiciuni.
Consultul de rutină sau screeningul este indicat în mai multe situații:
- Monitorizarea nou-născuților proveniți din sarcini cu risc.
- Evaluarea copilului atunci când medicul pediatru sau medicul de familie aude un suflu la inimă la controalele periodice.
- Prezența unor rude apropiate, cum ar fi părinți sau frați, cu istoric de malformații cardiace.
- Istoric familial de decese subite la vârste tinere.
- Evaluarea copiilor care urmează să practice sport de performanță.
- Infecții respiratorii recurente.
- Prezența unor sindroame genetice.
- Tratament cu medicamente sau substanțe care pot afecta inima, inclusiv anumite medicamente neuropsihiatrice sau chimioterapice.
- Antecedente personale de boli sistemice cronice, cum ar fi dislipidemia, obezitatea sau bolile autoimune.
Medicul subliniază că un consult cardiologic nu înseamnă automat existența unei boli grave. În multe cazuri, evaluarea are rol de clarificare, mai ales când există un suflu cardiac, istoric familial sau simptome greu de interpretat.
Semne care pot indica o urgență
Unele simptome nu trebuie urmărite zile întregi acasă. Ele cer evaluare medicală rapidă, mai ales când apar brusc sau în timpul efortului.
Semnele care pot reprezenta o urgență sunt:
- Leșinul sau amețeala severă apărute în timpul efortului fizic.
- Durerile acute în piept.
- Bătăile foarte rapide ale inimii, fără legătură cu efortul.
- Învinețirea buzelor la efort sau agitație.
- Stagnarea importantă în greutate la bebeluși.
- Scăderea bruscă a capacității de efort fizic.
În aceste situații, părinții ar trebui să ceară ajutor medical fără amânare. Dacă simptomele sunt intense, apar la efort sau sunt însoțite de respirație dificilă, leșin ori colorație albăstruie a buzelor, evaluarea de urgență este cea mai sigură decizie.
Ce se întâmplă la consultul de cardiologie pediatrică
Pentru mulți părinți, ideea unui consult cardiologic pentru copil poate fi sperietoare. În realitate, investigațiile de bază sunt nedureroase, sigure și noninvazive. Ele sunt adaptate vârstei copilului și nu presupun proceduri dureroase.
Electrocardiograma
Electrocardiograma, numită și EKG sau ECG, înregistrează activitatea electrică a inimii. Cu ajutorul ei, medicul poate vedea ritmul cardiac și poate identifica unele tulburări de ritm. Procedura durează puțin și presupune aplicarea unor electrozi pe piept, mâini și picioare.
Ecocardiografia
Ecocardiografia este o ecografie a inimii. Ea permite medicului să vadă în timp real structura inimii, pereții, valvele și felul în care circulă sângele. Investigația nu doare și nu iradiază copilul.
Holter TA sau Holter EKG pe 24 de ore
Monitorizarea Holter poate urmări tensiunea arterială sau ritmul inimii pe parcursul unei zile întregi. Este utilă mai ales atunci când simptomele apar episodic și nu pot fi surprinse în cabinet. Copilul poartă aparatul în timpul activităților obișnuite, iar medicul analizează apoi înregistrarea.
La nevoie, panelul de investigații poate fi extins, în funcție de ce observă medicul specialist și de simptomele copilului.
Ce tratamente există pentru bolile de inimă la copii
Un diagnostic cardiac la copil nu înseamnă automat o evoluție severă. Unele defecte mici se pot închide sau ameliora în timp și au nevoie doar de monitorizare periodică. Alte situații cer tratament medicamentos, intervențional sau chirurgical.
„Multe dintre defectele mici se rezolvă de la sine, dar copilul trebuie monitorizat corect. Pentru cazurile care au nevoie de tratament, medicina modernă oferă soluții cu rezultate foarte bune”, spune dr. Andreea Sagadim.
Proceduri intervenționale
Unele probleme pot fi tratate prin proceduri minim invazive, realizate prin vasele de sânge, prin cateterism. Aceste intervenții nu presupun tăietură pe piept și pot avea o recuperare mai rapidă decât chirurgia clasică. Ele sunt folosite doar atunci când indicația este clară și copilul este evaluat de echipa medicală potrivită.
Chirurgia cardiovasculară pediatrică
Pentru cazurile mai complexe, poate fi necesară chirurgia cardiovasculară pediatrică. Tehnicile moderne permit corectarea unor malformații severe și au schimbat mult prognosticul copiilor cu boli cardiace. Scopul este ca acești copii să crească, să meargă la școală, să facă mișcare și să ajungă adulți activi.
Ce ar trebui să rețină părinții
Părinții își cunosc cel mai bine copilul. Ei observă primii dacă sugarul obosește la masă, dacă preșcolarul nu mai ține pasul la joacă sau dacă adolescentul evită sportul din motive care nu par clare.
Un singur semn nu înseamnă neapărat o boală cardiacă. Dar semnele repetate, schimbările bruște de energie, respirația dificilă, stagnarea în greutate, buzele albăstrui, palpitațiile, durerea în piept la efort sau leșinul trebuie discutate cu medicul.
Diagnosticul pus devreme poate schimba traseul copilului. În multe cazuri, evaluarea liniștește familia. În altele, permite începerea tratamentului la timp și previne complicații care ar fi putut trece neobservate.
„Dacă părintele observă modificări neobișnuite în energia, respirația sau toleranța la efort a copilului, cel mai sigur pas este evaluarea la medicul specialist”, spune dr. Andreea Sagadim.
