Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Din cuprinsul articolului
Un medic neurolog specializat în îngrijiri paliative spune că mulți pacienți aflați în ultimele zile de viață au vise și viziuni extrem de vii, iar asistentele cu experiență pot ajunge să își dea seama când moartea este aproape.
Dr. Chris Kerr, director medical și director executiv al Hospice Buffalo, susține că pacienții aflați la sfârșitul vieții povestesc adesea despre experiențe care le oferă liniște și alinare. Printre cele mai frecvente se numără aparițiile unor persoane dragi care au murit.
Potrivit medicului, frecvența acestor experiențe poate crește pe măsură ce pacientul se apropie de moarte, iar asistentele ajung să recunoască acest tipar.
Viziunile devin mai frecvente înainte de moarte
Dr. Kerr a explicat pentru The Times că asistentele pot anticipa uneori apropierea morții observând cât de des apar aceste vise și viziuni.
„Asistentele puteau prezice, pe baza frecvenței tot mai mari a acestor experiențe, momentul morții pacientului”, a declarat neurologul.
Un semn important este, în opinia sa, momentul în care pacienții încep să vadă persoane dragi care au murit deja. Aceste experiențe de la sfârșitul vieții le pot aduce pacienților un sentiment profund de alinare.
Dr. Kerr a studiat fenomenul pe larg, iar discursul său TED, intitulat „Văd oameni morți: visele și viziunile celor aflați pe moarte”, a acumulat 5,5 milioane de vizualizări.
Neurologul spune că aceste experiențe sunt diferite de visele obișnuite. Ele sunt extrem de vii și imersive, iar pacienții le percep adesea ca fiind reale.
Aproape nouă din zece pacienți au astfel de experiențe
Un studiu realizat de Dr. Kerr și publicat în 2014 în Journal of Palliative Medicine a arătat că aproape nouă din zece pacienți aflați pe moarte au raportat cel puțin o experiență de acest fel.
Totuși, nu toate visele și viziunile de la sfârșitul vieții sunt liniștitoare. Aproximativ 10% dintre pacienți au relatat experiențe tulburătoare, în care evenimente traumatizante sunt retrăite.
„Acestea pot fi cele mai pline de semnificație”, spune Dr. Kerr, referindu-se la experiențele pe care pacienții le au în apropierea morții.
Unul dintre cazurile pe care le-a prezentat este cel al unui bărbat pe nume John, veteran al celui de-Al Doilea Război Mondial. El participase la debarcarea din Normandia și își văzuse camarazii murind pe plajele unde au avut loc luptele.
Experiențele din timpul războiului îl marcaseră profund, iar John se confrunta de ani de zile cu sentimentul de vinovăție al supraviețuitorului.
În ultimele sale zile de viață, bărbatul a avut însă o viziune în care se întorcea în Normandia. Acolo, un camarad decedat i-a spus că venise să îl ia acasă.
Împăcarea și iertarea apar frecvent
Potrivit lui Dr. Kerr, împăcarea și iertarea sunt teme întâlnite frecvent în aceste experiențe.
„Împăcarea și iertarea par să fie teme comune. Le oferă oamenilor liniștea de care au nevoie pentru a se desprinde de viață”, a explicat medicul.
Neurologul spune că aceste experiențe îi reunesc, într-un fel, pe pacienți cu oamenii care au avut cea mai mare importanță în viața lor.
Uneori, persoanele care apar în aceste viziuni sunt oameni pierduți cu mulți ani înainte, chiar din perioada copilăriei. Pot fi părinți, frați, copii decedați sau animale de companie.
„Sunt uimit de felul în care pacienții sunt reuniți cu cele mai importante persoane din viața lor, din punct de vedere emoțional și al dezvoltării lor”, a spus Kerr.
„Adesea, întâlnirile sunt cu persoane pe care le-au pierdut în copilărie. Asta înseamnă că nu părăsim această viață singuri, ci alături de un părinte, un frate sau o soră, un copil decedat ori un animal de companie.”
Experiența care l-a făcut pe Dr. Kerr să studieze fenomenul
Interesul lui Dr. Kerr pentru aceste experiențe a început încă din copilărie.
Avea 12 ani când și-a privit tatăl murind. În ultimele sale momente, tatăl i-a spus familiei că trebuie să se grăbească, pentru că era timpul să plece în excursia anuală la pescuit.
Pescuitul era una dintre cele mai importante activități pe care tatăl și fiul le făceau împreună și una dintre principalele surse ale legăturii dintre ei.
Kerr a simțit că tatăl său se afla într-un alt loc sau într-un alt timp și că trăia o stare de pace și bucurie profundă.
La vremea respectivă, un preot i-a spus că tatăl său era delirant.
Ani mai târziu, această experiență avea să contribuie la interesul lui Dr. Kerr pentru ceea ce se întâmplă cu oamenii în ultimele momente ale vieții.
O tânără mamă și-a văzut bunicul decedat
Dr. Kerr a povestit și cazul unei tinere mame, Sierra, care avea în jur de 20 de ani și căreia îi era foarte greu să accepte diagnosticul terminal.
În ultimele sale zile de viață, femeia a avut o experiență în care i-a apărut bunicul său, care murise deja. Acesta i-a spus că este mândru de ea și că este în regulă să renunțe la luptă.
Astfel de experiențe, spune neurologul, îi pot ajuta pe unii pacienți să găsească liniștea de care au nevoie pentru a accepta apropierea morții.
Ce este luciditatea terminală
Fenomenul a fost asociat și cu luciditatea terminală, o stare în care pacienți care au fost inconștienți pentru perioade îndelungate își recapătă brusc starea de conștiență.
În astfel de situații, pacienții pot începe din nou să comunice cu personalul medical, cu membrii familiei și cu prietenii. Starea de claritate și comunicarea pot dura pentru scurt timp, înainte ca pacientul să moară.
Luciditatea terminală este observată în unele cazuri la persoane care suferă de deteriorări cerebrale avansate și ireversibile, inclusiv în cazul demenței, accidentelor vasculare cerebrale sau tumorilor cerebrale.
Dr. Kerr consideră că, în apropierea morții, unele amintiri pot reveni într-un mod neașteptat.
„În starea de agonie, amintirile devin accesibile, iar pacienții sunt surprinși de incidente și întâlniri la care este posibil să nu fi avut acces în viața de zi cu zi. Același tip de revenire poate apărea și în cazul lucidității terminale”, a explicat neurologul.
Pentru Dr. Kerr, aceste experiențe reprezintă una dintre cele mai impresionante laturi ale procesului de sfârșit al vieții: în ultimele momente, unii pacienți par să se reconecteze cu oameni, amintiri și relații care au avut o importanță profundă pentru ei.
