Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Din cuprinsul articolului
Bryce Ramsey avea 33 de ani când a observat sânge în scaun. Nu s-a gândit la cancer. A pus totul pe seama hemoroizilor apăruți după nașterea fiului ei, cu opt ani înainte. Simptomul a devenit însă tot mai frecvent, iar femeia și-a promis că, dacă se repetă, va cere un consult.
A fost decizia care i-a salvat viața. Medicul gastroenterolog i-a făcut o colonoscopie, deși vârsta ei nu era cea la care o astfel de investigație este recomandată de rutină pentru persoanele cu risc mediu. Examinarea a descoperit un polip de 5 centimetri. Ramsey a fost diagnosticată cu cancer colorectal în stadiul 3, a trecut prin operație și chimioterapie, iar astăzi vorbește public despre riscul cancerului colorectal la adulții tineri.
Povestea ei, relatată de KFF Health News, nu este un caz izolat. Tot mai multe cancere sunt diagnosticate la persoane sub 50 de ani, iar medicii atrag atenția că istoricul familial și simptomele persistente nu trebuie ignorate doar pentru că pacientul este „prea tânăr”.
Cancerul cu debut precoce nu mai este o excepție rară
Cancerul cu debut precoce este, în general, cancerul diagnosticat înainte de 50 de ani. Mult timp, multe dintre aceste boli au fost asociate mai ales cu vârste mai înaintate. Datele recente schimbă însă imaginea.
O analiză publicată în The Lancet Public Health a arătat că 17 dintre cele 34 de tipuri de cancer analizate au avut incidență în creștere în cohortele mai tinere. Printre acestea se numără cancere de colon și rect, sân, pancreas, rinichi, ficat, uter și intestin subțire.
În Statele Unite, cancerul colorectal a devenit cel mai mortal cancer la adulții sub 50 de ani, potrivit raportului American Cancer Society privind statisticile pentru cancerul colorectal din 2026. Același raport arată că mortalitatea prin cancer colorectal la adulții sub 50 de ani a crescut cu aproximativ 1% pe an din 2004.
Creșterea nu înseamnă că fiecare simptom ascunde cancer. Înseamnă însă că vârsta tânără nu mai poate fi folosită ca argument pentru amânarea investigațiilor atunci când apar semne persistente.
Istoricul familial poate muta screeningul cu ani mai devreme
Pentru persoanele cu risc mediu, screeningul urmează de obicei recomandări pe grupe de vârstă. În SUA, USPSTF recomandă screening pentru cancer colorectal de la 45 de ani. Pentru cancerul de sân, aceeași organizație recomandă mamografie o dată la doi ani, de la 40 la 74 de ani.
În Europa, recomandările pentru screening populațional sunt diferite și țin de programele naționale. Comisia Europeană a propus extinderea screeningului pentru cancer mamar la femeile între 45 și 74 de ani și testarea prin FIT pentru cancer colorectal la persoanele între 50 și 74 de ani, cu trimitere la colonoscopie dacă rezultatul este pozitiv.
În România, metodologia de screening pentru cancer colorectal publicată în 2024 vizează populația de 50-74 de ani fără semne și simptome, iar pentru persoanele cu risc crescut poate fi luată în calcul începerea screeningului la 45 de ani, conform informațiilor publicate pe platforma Planului Național de Combatere a Cancerului.
Dar istoricul familial poate schimba radical această logică. Dacă o rudă de gradul I, părinte, frate, soră sau copil, a avut cancer colorectal, cancer de sân, cancer ovarian, cancer pancreatic, cancer de prostată agresiv sau polipi avansați, medicul poate recomanda investigații mai devreme și mai des.
În cancerul colorectal, de exemplu, multe ghiduri pentru persoanele cu risc familial recomandă colonoscopia în jurul vârstei de 40 de ani sau cu 10 ani mai devreme decât vârsta la care a fost diagnosticată ruda cea mai tânără din familie. Nu este o regulă pe care pacientul trebuie să o aplice singur, ci un motiv clar pentru discuție cu medicul gastroenterolog sau cu un specialist în genetică oncologică.
Ce trebuie să știi despre bolile din familie
Mulți oameni spun că „a mai fost cancer în familie”, dar nu știu exact ce tip, la ce vârstă și pe ce ramură a familiei. Pentru medic, aceste detalii contează.
Este important să afli dacă rudele au avut cancer colorectal, cancer de sân, ovarian, pancreatic, uterin, gastric, prostată agresivă sau mai multe tipuri de cancer la aceeași persoană. Contează și vârsta diagnosticului. Un cancer apărut la 38, 42 sau 45 de ani poate indica un risc ereditar mai mare decât unul apărut la 80 de ani.
Contează și polipii. În familia lui Bryce Ramsey, informația despre cancerul colorectal al bunicului a fost aflată după diagnosticul ei. Ulterior, ea și-a încurajat tatăl, mătușa și fratele să se testeze. Toți trei au fost diagnosticați cu cancer de colon și au supraviețuit după tratament, potrivit KFF Health News.
Discuțiile despre colonoscopii, sânge în scaun, operații sau rezultate anatomopatologice pot fi incomode. Dar tocmai aceste conversații pot stabili dacă o persoană trebuie testată cu ani înaintea vârstei standard.
Semnele care nu trebuie puse automat pe seama stresului sau hemoroizilor
La adulții tineri, diagnosticul poate întârzia pentru că simptomele sunt atribuite unor cauze mai frecvente: hemoroizi, sindrom de colon iritabil, stres, menstruații abundente, oboseală, dietă haotică sau lipsă de somn.
Uneori, explicația este într-adevăr benignă. Dar persistența simptomelor schimbă situația.
CDC menționează printre simptomele cancerului colorectal schimbările de tranzit intestinal, sângele în scaun, diareea sau constipația persistente, senzația că intestinul nu se golește complet, durerile abdominale care nu trec și scăderea în greutate fără explicație.
Pentru cancerul de sân, un nodul nou, modificarea formei sânului, retracția mamelonului, secrețiile mamelonare cu sânge, pielea îngroșată sau aspectul de coajă de portocală trebuie evaluate medical, indiferent de vârstă.
Dr. Veda Giri, oncolog și director al Early Onset Cancer Program de la Yale Cancer Center, spune în materialul KFF că simptome precum un nodul la sân, durerea abdominală, modificările persistente ale tranzitului intestinal, sângele în scaun sau oboseala neobișnuită care nu trece trebuie aduse în discuție cu medicul.
Mesajul nu este că orice oboseală sau durere abdominală înseamnă cancer. Mesajul este că simptomele repetate, neobișnuite sau progresive trebuie investigate.
Testele de acasă nu înlocuiesc medicul
În ultimii ani, testele de screening făcute acasă au devenit tot mai vizibile. Unele pot fi utile, mai ales testele de scaun pentru depistarea sângerărilor oculte sau a unor markeri asociați cancerului colorectal, când sunt folosite corect și la persoanele potrivite.
Dar un test de acasă nu înlocuiește consultul, iar un rezultat negativ nu exclude complet cancerul. National Cancer Institute explică faptul că un test de screening poate rata un cancer, generând un rezultat fals negativ. În sens invers, un rezultat pozitiv poate crea alarmă fără să însemne automat cancer, pentru că sunt necesare investigații suplimentare.
Pentru testele de scaun, American Cancer Society precizează că un rezultat anormal trebuie urmat de colonoscopie. Fără colonoscopie, testul nu este un diagnostic complet.
Asta este important mai ales pentru persoanele tinere cu simptome. Dacă ai sânge în scaun, dureri abdominale persistente, scădere în greutate sau anemie, nu este suficient să faci un test acasă și să te liniștești dacă rezultatul iese negativ. Simptomele trebuie discutate cu medicul.
De ce cresc cancerele la adulții sub 50 de ani
Cercetătorii nu au identificat o singură cauză. Creșterea pare legată de mai mulți factori care acționează împreună: obezitate, diabet de tip 2, sedentarism, alimentație bogată în produse ultraprocesate, consum mare de alcool, modificări ale microbiomului intestinal, poluare, expuneri chimice și factori încă insuficient înțeleși.
NCI notează că specialiștii investighează atât expunerile din copilărie și adolescență, cât și componenta genetică. În rândul persoanelor diagnosticate înainte de 35 de ani, aproape 20% au avut o predispoziție genetică la cancer, potrivit datelor citate de NCI.
Asta nu înseamnă că genetica explică tot. Multe cazuri apar la persoane fără istoric familial evident. Dar când există un istoric clar, el devine una dintre cele mai importante informații pe care pacientul o poate oferi medicului.
Când ar trebui să ceri evaluare de risc genetic
O discuție cu un specialist în genetică oncologică poate fi utilă dacă în familie au existat mai multe cazuri de cancer, cancere diagnosticate înainte de 50 de ani, cancer colorectal asociat cu cancer uterin, ovarian, gastric sau pancreatic, cancer de sân la vârste tinere, cancer de sân la bărbat, cancer ovarian sau pancreatic, ori rude cu mutații cunoscute, precum BRCA1, BRCA2 sau sindrom Lynch.
Testarea genetică nu este necesară pentru toată lumea. Ea trebuie decisă după consiliere, pentru că rezultatul poate influența screeningul, operațiile preventive, tratamentul și riscul rudelor.
Un rezultat genetic pozitiv nu înseamnă că persoana va face sigur cancer. Înseamnă că riscul este mai mare și că monitorizarea trebuie personalizată.
Ce întrebări să pui familiei
Pentru o evaluare mai bună, poți începe cu câteva întrebări simple.
- Ce rude au avut cancer?
- Ce tip de cancer a fost?
- La ce vârstă au primit diagnosticul?
- Au fost polipi colonici avansați sau multe colonoscopii cu polipi?
- A existat cancer de sân, ovarian, uterin, pancreatic sau colorectal pe aceeași ramură a familiei?
- A făcut cineva testare genetică?
- Au existat rude diagnosticate înainte de 50 de ani?
Răspunsurile ar trebui notate, nu ținute doar din memorie. Dacă există documente medicale, scrisori medicale, rezultate anatomopatologice sau teste genetice, ele pot ajuta medicul să înțeleagă riscul real.
Ce poți face înainte de 50 de ani
Primul pas este să nu ignori simptomele. Al doilea este să îți cunoști istoricul familial. Al treilea este să ai un medic cu care să discuți riscul personal, nu doar vârsta din ghid.
Pentru cancerul colorectal, persoanele cu risc mediu trebuie să întrebe medicul când încep screeningul și ce test li se potrivește. Pentru persoanele cu rude afectate, discuția trebuie purtată mai devreme.
Pentru cancerul de sân, femeile cu rude de gradul I diagnosticate la vârste tinere, mutații genetice cunoscute sau istoric familial sugestiv trebuie să întrebe dacă au nevoie de evaluare genetică, mamografie mai devreme, ecografie, RMN mamar sau un alt program de monitorizare.
Pentru cancerul de col uterin, screeningul HPV și Babeș-Papanicolau rămân metode de prevenție și depistare timpurie, iar vaccinarea anti-HPV reduce riscul de cancere asociate infecției cu HPV.
Pentru toate tipurile de cancer, contează reducerea riscurilor modificabile: renunțarea la fumat, limitarea alcoolului, mișcare regulată, alimentație bogată în fibre, greutate sănătoasă, protecție solară, somn suficient și controlul bolilor metabolice.
Concluzia
Cancerul diagnosticat înainte de 50 de ani nu mai poate fi privit ca o raritate care „se întâmplă altora”. Creșterea este reală pentru mai multe tipuri de cancer, iar cancerul colorectal a devenit deosebit de îngrijorător la adulții tineri.
Cazul lui Bryce Ramsey arată cât de ușor poate fi pus un simptom serios pe seama unei explicații banale. Sângele în scaun poate fi provocat de hemoroizi, dar poate fi și semnul unui polip mare sau al unui cancer colorectal. Diferența o face investigația, nu presupunerea.
Istoricul familial nu este doar o curiozitate medicală. Poate stabili dacă ai nevoie de screening mai devreme, de colonoscopie înaintea vârstei standard, de mamografie sau RMN mamar mai devreme, ori de consiliere genetică.
Pentru adulții tineri, mesajul medicilor este clar: cunoaște bolile din familie, spune medicului simptomele care persistă și nu accepta ideea că ești prea tânăr pentru investigații. Uneori, o conversație incomodă în familie poate schimba vârsta la care începe screeningul. Iar o programare făcută la timp poate schimba complet prognosticul.
