Din cuprinsul articolului
Medicamentele din clasa GLP-1, considerate revoluționare în tratamentul obezității și al diabetului zaharat de tip 2, ar putea avea un efect secundar despre care cercetătorii spun că trebuie analizat mai atent: căderea părului.
Un nou studiu publicat în revista medicală The BMJ arată că pacienții tratați cu agoniști ai receptorilor GLP-1 au prezentat un risc mai mare de alopecie comparativ cu persoanele care au primit alte tratamente utilizate în diabet.
Cercetătorii atrag însă atenția că rezultatele indică o asociere statistică și nu demonstrează că aceste medicamente provoacă în mod direct pierderea părului. Sunt necesare cercetări suplimentare pentru confirmarea mecanismului și pentru identificarea pacienților care ar putea fi mai vulnerabili.
Studiul a analizat efectele medicamentelor GLP-1 asupra sănătății părului
Cercetarea a fost realizată de o echipă de la Universitatea din Pennsylvania și a comparat efectele tratamentelor GLP-1 cu două alte clase de medicamente utilizate frecvent în diabetul de tip 2: inhibitorii SGLT-2 și inhibitorii DPP-4.
Analiza a urmărit apariția alopeciei, în special a formei fără cicatrizare, o afecțiune în care foliculii de păr rămân funcționali, ceea ce înseamnă că regenerarea părului este posibilă.
Rezultatele au indicat că persoanele care utilizau medicamente GLP-1 aveau un risc cu 37% mai mare de cădere a părului comparativ cu pacienții tratați cu inhibitori SGLT-2 și un risc cu 68% mai mare față de cei care utilizau inhibitori DPP-4.
„Utilizarea agoniștilor receptorilor GLP-1 a fost asociată cu un risc mai mare de alopecie înregistrată clinic, în special alopecie fără cicatrizare, la pacienții cu diabet zaharat de tip 2, comparativ cu inhibitorii SGLT-2 și inhibitorii DPP-4”, au scris cercetătorii în studiul publicat.
„Aceste rezultate pot contribui la luarea unor decizii informate de către medic și pacient atunci când este luată în considerare terapia cu agoniști ai receptorilor GLP-1 și evidențiază necesitatea unor studii suplimentare privind efectele dermatologice ale acestor medicamente.”
Cercetarea a inclus zeci de mii de pacienți
Pentru realizarea studiului, cercetătorii au analizat un număr mare de dosare medicale.
Au fost comparați 12.004 pacienți care utilizau medicamente GLP-1 cu 15.221 de pacienți tratați cu inhibitori SGLT-2. Într-o altă analiză au fost comparați 11.964 de utilizatori de GLP-1 cu 11.233 de persoane care primeau inhibitori DPP-4.
Pentru ca rezultatele să fie cât mai precise, cercetătorii au ținut cont și de alți factori care pot influența pierderea părului, precum vârsta, sexul, etnia și existența unor boli asociate.
Scăderea rapidă în greutate ar putea explica pierderea părului
O posibilă explicație pentru această asociere ar putea fi legată de modificările metabolice produse de tratament.
Medicamentele GLP-1 determină frecvent o scădere importantă în greutate, iar pierderea rapidă a kilogramelor este deja cunoscută ca un factor care poate declanșa efluviul telogen, o formă temporară de cădere a părului.
De asemenea, modificările alimentare și eventualele deficiențe de nutrienți, precum fierul sau zincul, pot afecta ciclul normal de creștere a firului de păr.
„Scăderea în greutate și modificările stării nutriționale, consecințe frecvente ale terapiei cu agoniști ai receptorilor GLP-1, sunt factori de risc cunoscuți pentru efluviul telogen, o formă comună și, de regulă, temporară de cădere a părului fără cicatrizare, oferind astfel un mecanism biologic plauzibil pentru această asociere”, au explicat autorii studiului.
Ce sunt medicamentele GLP-1 și de ce sunt atât de utilizate
Medicamentele GLP-1 imită acțiunea unui hormon natural numit peptid asemănător glucagonului de tip 1, care are rol în reglarea apetitului, încetinirea digestiei și stimularea secreției de insulină.
Prin activarea receptorilor GLP-1 din organism, aceste medicamente contribuie la scăderea nivelului glicemiei și la reducerea greutății corporale.
În ultimii ani, tratamentele din această categorie au devenit extrem de populare în managementul obezității și al diabetului de tip 2.
Beneficiile tratamentului trebuie comparate cu posibilele riscuri
Cercetările recente au analizat mai multe posibile efecte ale medicamentelor GLP-1 asupra organismului. Unele studii au ridicat întrebări privind riscul unor probleme osoase, articulare sau de vedere, în timp ce alte cercetări au indicat posibile efecte protectoare împotriva demenței și a anumitor tipuri de cancer.
Autorii noului studiu spun că rezultatele lor oferă informații importante pentru medicii care discută opțiunile de tratament cu pacienții.
„Rezultatele noastre completează semnalele de siguranță raportate anterior în mod anecdotic și oferă dovezi mai solide, obținute sistematic, care pot contribui la conștientizarea acestui posibil efect advers în practica medicală”, au transmis cercetătorii.
Aceștia au adăugat:
„În plus, aceste rezultate evidențiază necesitatea unor cercetări suplimentare pentru a clarifica mecanismele biologice care leagă terapia cu agoniști ai receptorilor GLP-1, scăderea în greutate și căderea părului, precum și pentru identificarea factorilor individuali care pot crește susceptibilitatea la această reacție adversă.”
Riscul există, dar este redus
Cercetătorii au precizat că datele disponibile nu au permis evaluarea exactă a severității căderii părului, a duratei acesteia sau dacă problema a fost reversibilă în toate cazurile.
În același timp, autorii studiului subliniază că riscul absolut rămâne scăzut.
Potrivit analizelor, aproximativ șapte persoane din 1.000 tratate cu medicamente GLP-1 au dezvoltat alopecie într-un interval de un an, comparativ cu aproximativ cinci persoane din 1.000 în cazul inhibitorilor SGLT-2 și patru persoane din 1.000 în cazul inhibitorilor DPP-4.
„Deși riscul absolut este redus, cunoașterea acestui posibil efect poate contribui la luarea unor decizii terapeutice mai bine informate”, au concluzionat cercetătorii.
Specialiștii recomandă pacienților să nu întrerupă tratamentul fără discuția cu medicul curant. Beneficiile și riscurile terapiei trebuie evaluate individual, în funcție de starea de sănătate și obiectivele fiecărui pacient.



