Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Din cuprinsul articolului
Microplasticele și nanoplasticele au fost detectate în sângele coronarian al 84% dintre pacienții care suferiseră un infarct grav, comparativ cu 40% dintre cei cu boală cardiacă ischemică stabilă și 32% dintre persoanele cu artere coronare normale. Studiul nu demonstrează că particulele de plastic au provocat infarctul, dar leagă prezența lor de fumat, poluarea aerului și inflamația sistemică.
Particule microscopice de plastic au fost găsite mai frecvent și în cantități mai mari în sângele care circula prin arterele inimii la pacienții cu infarct miocardic, potrivit unei cercetări realizate în două spitale din Italia.
Studiul a inclus doar 61 de persoane și nu poate stabili o relație directă de cauzalitate. Rezultatele adaugă însă o nouă piesă la dovezile potrivit cărora poluarea cu plastic ar putea reprezenta un factor de risc cardiovascular încă insuficient înțeles.
Cercetarea a fost publicată în European Heart Journal și prezentată într-un comunicat al Societății Europene de Cardiologie.
„Datele nu demonstrează că microplasticele provoacă infarctul, dar indică o asociere puternică între expunerile din mediu, particulele de plastic din sânge și boala cardiovasculară”, a explicat profesorul Emanuele Barbato, coordonatorul cercetării și directorul Secției de Cardiologie a Spitalului Universitar Sant’Andrea din Roma.
Cercetătorii au recoltat sânge chiar din circulația inimii
Cei 61 de participanți erau tratați la Spitalul Universitar Sant’Andrea din Roma sau la Azienda Ospedaliera Universitaria Integrata din Verona.
Pacienții au fost împărțiți în trei categorii:
- persoane cu infarct miocardic acut cu supradenivelare de segment ST, cunoscut drept STEMI;
- pacienți cu boală cardiacă ischemică cronică;
- persoane la care coronarografia arătase artere coronare normale.
STEMI este o formă gravă de infarct în care o arteră coronară este, de regulă, blocată complet, iar o parte a mușchiului inimii rămâne fără oxigen.
În timpul coronarografiei, cercetătorii au prelevat:
- sânge din circulația coronariană, care alimentează direct inima;
- sânge periferic, din restul sistemului circulator.
Probele au fost analizate la Research Centre for Environmental Pollution and Cardiovascular Diseases al Universității „Luigi Vanvitelli” din Napoli.
Particule detectate la 84% dintre pacienții cu infarct
Microplasticele și nanoplasticele au fost găsite în sângele coronarian la:
- 84% dintre pacienții cu infarct;
- 40% dintre pacienții cu boală ischemică cronică;
- 32% dintre cei cu artere coronare normale.
Pacienții cu infarct aveau și o varietate mai mare de tipuri de plastic.
Cel mai frecvent identificat a fost polietilena, material utilizat pe scară largă în:
- ambalaje;
- pungi;
- folii;
- recipiente;
- sticle și capace;
- obiecte de uz casnic;
- numeroase produse de consum.
Concentrațiile au fost cele mai ridicate la pacienții cu infarct, intermediare la cei cu boală coronariană stabilă și cele mai reduse în grupul de control.
Fumătorii aveau o probabilitate de șase ori mai mare
Fumatul a fost strâns legat de prezența particulelor în sânge.
Potrivit cercetătorilor, fumătorii au avut o probabilitate de aproximativ șase ori mai mare de a avea microplastice detectabile decât nefumătorii.
Fumul de țigară poate conține sau transporta particule provenite din:
- filtre;
- ambalaje;
- materiale sintetice;
- praful și poluanții din aer.
Autorii cred că fumatul ar putea favoriza intrarea microplasticelor și nanoplasticelor în sânge prin plămâni.
Aceasta este însă o ipoteză biologică, nu un mecanism demonstrat definitiv de studiul actual.
Poluarea aerului, o altă posibilă cale de expunere
Cercetătorii au estimat și expunerea participanților la particulele fine din aer, PM2,5, atât în ziua testării, cât și pe parcursul celor doi ani anteriori.
Persoanele expuse timp îndelungat la concentrații mai mari de PM2,5 aveau mai frecvent particule de plastic în sânge.
Toți participanții care erau simultan:
- fumători;
- și expuși unui nivel mai ridicat de poluare
aveau microplastice detectabile.
În schimb, particulele au fost găsite la numai 12,5% dintre persoanele care nu fumau și nu aveau o expunere ridicată la poluarea aerului.
Aerul poate conține fibre și fragmente provenite din:
- uzura anvelopelor;
- textile sintetice;
- vopsele;
- materiale de construcție;
- ambalaje și deșeuri;
- mobilier;
- obiecte din plastic degradate.
Particulele foarte mici pot fi inhalate. Nu se știe însă ce proporție ajunge efectiv în circulația sanguină și cât timp rămâne în organism.
Ce sunt microplasticele și nanoplasticele
Microplasticele sunt particule de plastic cu dimensiuni mai mici de cinci milimetri.
Nanoplasticele sunt mult mai mici, de regulă sub un micrometru în definiția utilizată de autorii editorialului.
Ele pot fi produse direct la dimensiuni foarte reduse sau pot rezulta prin fragmentarea unor obiecte mai mari sub acțiunea:
- razelor ultraviolete;
- căldurii;
- frecării;
- uzurii;
- valurilor și intemperiilor;
- proceselor industriale.
Particulele au fost identificate în mediul înconjurător, inclusiv în:
- aer;
- apă;
- sol;
- alimente;
- praf;
- oceane.
Demonstrarea exactă a cantității care intră și rămâne în corpul uman este însă dificilă, deoarece metodele de laborator sunt încă în curs de standardizare.
Pacienții cu infarct aveau și markeri inflamatori mai mari
În grupul cu infarct, concentrațiile mai mari de plastic au fost însoțite de valori crescute ale unor molecule inflamatorii, printre care:
- factorul de necroză tumorală alfa, TNF-α;
- interleukina 6, IL-6.
Acest rezultat este important deoarece inflamația participă la:
- formarea plăcii de aterom;
- destabilizarea plăcii;
- ruperea învelișului său;
- formarea cheagului care blochează artera;
- deteriorarea endoteliului vascular.
Nu este clar dacă particulele de plastic au amplificat inflamația sau dacă pacienții cu boală mai severă și inflamație mai mare acumulează mai ușor asemenea particule.
Studiul surprinde o asociere la un anumit moment, nu ordinea exactă a evenimentelor.
Cum ar putea plasticul să afecteze vasele de sânge
Experimentele realizate pe celule și animale indică mai multe mecanisme posibile:
- stres oxidativ;
- inflamație;
- lezarea endoteliului;
- activarea trombocitelor;
- tulburarea funcției vaselor;
- modificarea răspunsului imunitar;
- accelerarea aterosclerozei.
Endoteliul este stratul foarte subțire de celule care căptușește interiorul vaselor de sânge. Când acesta este afectat, arterele își pierd o parte din capacitatea de a se dilata și devin mai vulnerabile la inflamație și depuneri.
Aceste mecanisme sunt plauzibile, dar nu confirmă că nivelurile reale de expunere ale oamenilor produc aceleași efecte observate în laborator.
Studiul anterior care a găsit plastic în plăcile arteriale
Noua cercetare vine după un studiu publicat în 2024 în New England Journal of Medicine.
Cercetătorii au analizat plăci de aterom îndepărtate chirurgical din arterele carotide ale pacienților. Polietilena a fost detectată în plăcile a 150 dintre cei 304 participanți, iar PVC-ul în 31 de cazuri.
În perioada de urmărire, pacienții cu microplastice sau nanoplastice identificate în plăci au avut un risc mai mare de:
- infarct;
- accident vascular cerebral;
- deces din orice cauză.
Și acel studiu a fost observațional, astfel încât nu a demonstrat că particulele de plastic au produs evenimentele cardiovasculare. Asocierea ar fi putut fi influențată și de alte expuneri sau caracteristici ale pacienților.
Rezultatele trebuie interpretate cu multă prudență
Noua cercetare are mai multe limite importante.
Doar 61 de pacienți
Numărul participanților este foarte mic pentru stabilirea unui nou factor de risc cardiovascular.
Câteva cazuri pot modifica substanțial procentele.
Studiul nu demonstrează ordinea evenimentelor
Probele au fost recoltate după ce pacienții ajunseseră la spital și suferiseră infarctul.
Nu se poate stabili dacă:
- particulele existau la aceleași niveluri înaintea infarctului;
- infarctul și răspunsul inflamator au modificat distribuția lor;
- tratamentele sau procedurile medicale au influențat măsurarea;
- un al treilea factor a favorizat atât boala cardiacă, cât și expunerea la plastic.
Participanții erau deja investigați cardiologic
Studiul nu a inclus un eșantion reprezentativ al populației sănătoase.
Toate persoanele erau supuse unei coronarografii pentru suspiciuni sau probleme cardiace.
Microplasticele sunt greu de măsurat
Analiza probelor biologice prezintă un risc ridicat de contaminare cu plastic din:
- aerul laboratorului;
- recipiente;
- tuburi;
- mănuși;
- echipamente;
- instrumentele de recoltare;
- materialele medicale de unică folosință.
Laboratoarele folosesc proceduri de control pentru reducerea acestei contaminări, dar domeniul nu dispune încă de o metodă universală și perfect standardizată.
În ultimii ani, mai mulți specialiști au atras atenția că anumite tehnici pot confunda uneori produși biologici, în special lipidele, cu semnale atribuite polietilenei. Aceste controverse nu anulează automat rezultatele, dar arată că ele trebuie reproduse independent, în loturi mai mari și prin mai multe metode analitice.
Nu există un test clinic pentru microplasticele din sânge
Analiza folosită în studiu este una de cercetare.
O persoană nu poate solicita în mod obișnuit un test validat care să îi spună:
- cât plastic are în sânge;
- dacă nivelul este periculos;
- dacă va suferi un infarct;
- cum poate elimina particulele;
- ce tratament trebuie urmat.
Nu există în prezent:
- un prag medical de siguranță;
- un interval „normal” al microplasticelor în sânge;
- un medicament care să le elimine;
- recomandări cardiologice bazate pe asemenea măsurători.
Riscul de infarct continuă să fie evaluat prin factori consacrați, precum:
- colesterolul LDL;
- tensiunea arterială;
- diabetul;
- fumatul;
- vârsta;
- boala renală;
- istoricul familial;
- greutatea;
- activitatea fizică.
Putem elimina microplasticele din organism?
Nu există o metodă medicală dovedită pentru „detoxifierea” organismului de microplastice.
Produsele care promit eliminarea lor prin:
- suplimente;
- ceaiuri;
- saună;
- cure de post;
- proceduri de detoxifiere
nu au eficiență demonstrată.
Organismul poate elimina o parte dintre particulele ingerate prin scaun, însă comportamentul particulelor foarte mici care ajung în sânge sau țesuturi nu este încă pe deplin cunoscut.
Cum poate fi redusă expunerea
Expunerea nu poate fi eliminată complet, deoarece particulele de plastic sunt larg răspândite în mediu.
Pot fi însă adoptate măsuri prudente, cu beneficii suplimentare pentru mediu:
- evitarea încălzirii alimentelor în recipiente de plastic neadecvate;
- folosirea vaselor din sticlă, ceramică sau inox pentru alimentele fierbinți;
- înlocuirea recipientelor zgâriate sau degradate;
- reducerea produselor de unică folosință;
- aerisirea și curățarea regulată a prafului;
- spălarea mâinilor înainte de masă;
- evitarea fumatului și a fumului pasiv;
- limitarea expunerii la trafic intens când poluarea este ridicată;
- respectarea recomandărilor locale privind calitatea aerului.
Aceste măsuri nu garantează o reducere măsurabilă a particulelor din sânge și nici prevenirea infarctului.
Renunțarea la fumat are însă un beneficiu cardiovascular cert și mult mai bine documentat decât orice presupusă strategie „anti-microplastice”.
Ambalajele din plastic trebuie eliminate complet?
Rezultatele studiului nu justifică renunțarea panicată la toate obiectele din plastic.
Plasticul este folosit și în:
- echipamente medicale;
- ambalaje sterile;
- dispozitive de protecție;
- conservarea alimentelor;
- transportul sigur al produselor.
În anumite situații, ambalajele previn contaminarea microbiană și risipa alimentară.
Abordarea rezonabilă este reducerea utilizării inutile, evitarea încălzirii necorespunzătoare și înlocuirea produselor deteriorate, nu eliminarea unor tratamente sau dispozitive medicale necesare.
Fumatul rămâne pericolul demonstrat
Legătura găsită între fumat și microplastice este interesantă, dar nu trebuie să distragă atenția de la efectele deja cunoscute ale tutunului.
Fumatul:
- afectează direct endoteliul;
- favorizează formarea cheagurilor;
- accelerează ateroscleroza;
- crește tensiunea și pulsul;
- reduce oxigenarea;
- dublează sau chiar multiplică riscul cardiovascular, în funcție de expunere.
Chiar dacă studiile viitoare nu vor confirma un rol cauzal al microplasticelor, renunțarea la fumat rămâne una dintre cele mai eficiente măsuri de prevenire a infarctului.
Ce arată, de fapt, cercetarea
Studiul oferă trei observații importante:
- microplasticele și nanoplasticele au fost detectate mai frecvent la pacienții cu infarct;
- prezența lor a fost asociată cu fumatul și poluarea aerului;
- nivelurile mai mari au coincis cu markeri crescuți ai inflamației.
El nu arată că:
- plasticul a provocat infarctul;
- orice persoană cu microplastice în sânge va avea boală cardiacă;
- evitarea ambalajelor previne infarctul;
- există un nivel sigur sau periculos stabilit;
- particulele pot fi eliminate printr-un anumit tratament.
Pentru confirmare sunt necesare studii cu mii de persoane, metode de laborator standardizate și urmărire înainte de apariția bolii.
Până atunci, microplasticele pot fi privite drept un posibil factor de mediu, aflat încă în cercetare. Prevenirea cardiovasculară trebuie să rămână concentrată pe măsurile cu efect demonstrat: renunțarea la fumat, controlul tensiunii, colesterolului și diabetului, mișcarea și reducerea expunerii la aer poluat.
