Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Din cuprinsul articolului
Creatina, cunoscută mai ales pentru creșterea forței și recuperarea după efort, ar putea ajuta anumite celule imunitare să recunoască tumorile și să coordoneze atacul împotriva lor.
Într-un studiu realizat la UCLA, administrarea creatinei a încetinit dezvoltarea melanomului la șoareci și a îmbunătățit activitatea celulelor dendritice umane cultivate în laborator. Rezultatele deschid o posibilă direcție pentru imunoterapie și vaccinurile anticancer, dar nu demonstrează că pudra de creatină tratează cancerul la oameni.
Creatina este unul dintre cele mai cunoscute suplimente din sălile de fitness. Este folosită pentru forță, masă musculară, performanță la efort intens și recuperare.
Un studiu publicat în 2026 indică însă o utilizare mult mai surprinzătoare: susținerea sistemului imunitar în lupta cu tumorile.
Cercetători de la University of California, Los Angeles, au descoperit că anumite celule imunitare aflate în interiorul tumorilor își măresc capacitatea de a prelua creatină. Atunci când accesul la aceasta a fost blocat, celulele au devenit mai puțin active, au supraviețuit mai greu și nu au mai coordonat la fel de eficient răspunsul limfocitelor T împotriva cancerului.
În sens invers, furnizarea creatinei a crescut rezervele de energie ale celulelor, le-a activat și a încetinit dezvoltarea tumorilor într-un model de melanom la șoareci.
Rezultatele au fost publicate în revista iScience, însă cercetarea a fost efectuată pe animale și pe celule umane cultivate în laborator, nu pe pacienți cu cancer.
Creatina nu a distrus direct celulele canceroase
Studiul nu arată că substanța atacă tumora în același mod ca un citostatic.
Efectul observat a apărut prin intermediul sistemului imunitar, mai precis al celulelor dendritice.
Aceste celule acționează ca un sistem de supraveghere. Ele patrulează prin țesuturi, identifică proteine sau fragmente provenite din virusuri, bacterii și celule anormale, apoi transportă informația către limfocitele T.
În cazul cancerului, celulele dendritice pot:
- prelua fragmente din celulele tumorale;
- procesa antigenele tumorii;
- prezenta aceste antigene limfocitelor T;
- activa limfocitele T citotoxice CD8;
- transmite semnale care atrag alte celule imunitare;
- coordona intensitatea și direcția răspunsului antitumoral.
Limfocitele T sunt adesea descrise drept „soldații” care distrug celulele canceroase. Celulele dendritice se aseamănă mai degrabă cu instructorii care le arată soldaților ținta.
Dacă aceste celule nu primesc suficientă energie sau nu se activează corect, întregul răspuns împotriva tumorii poate deveni mai slab.
De ce celulele imunitare au nevoie de creatină
Creatina este produsă în mod natural de organism și se găsește și în alimente de origine animală, în special carne și pește.
În celule, ea poate fi transformată în fosfocreatină. Aceasta funcționează ca o rezervă rapidă pentru refacerea ATP-ului, principala sursă de energie folosită în procesele celulare.
Atunci când necesarul energetic crește brusc, fosfocreatina transferă o grupare fosfat și ajută la regenerarea ATP-ului.
Mecanismul este bine cunoscut în mușchi, unde susține contracțiile scurte și intense. Noul studiu arată că un sistem asemănător este folosit și de celulele dendritice în timpul activării imunitare.
Interiorul unei tumori este un mediu dificil. Celulele canceroase consumă cantități mari de glucoză, aminoacizi și alte resurse, iar celulele imunitare ajung să concureze pentru nutrienți.
Creatina poate funcționa ca un tampon energetic, ajutând celulele dendritice să păstreze suficient ATP pentru a rămâne active chiar și în acest mediu sărac în resurse.
Transportorul de creatină era mai activ în interiorul tumorilor
Cercetătorii au început prin analizarea genelor active în celulele dendritice provenite de la șoareci cu tumori.
Ei au observat că celulele care pătrunseseră în tumori produceau o cantitate mai mare din transportorul de creatină, denumit CrT și codificat de gena SLC6A8.
Transportorul este o proteină aflată la suprafața celulei, prin care creatina poate intra din exterior.
Nivelul său era mai ridicat în celulele dendritice din tumori decât în cele prelevate din țesut sănătos. Activarea experimentală a celulelor în laborator a dus, de asemenea, la creșterea producției transportorului.
Observația indică faptul că, în timpul unui răspuns imunitar, celulele își măresc intenționat capacitatea de a capta creatină.
Ce s-a întâmplat când celulele nu au mai putut prelua creatină
Pentru a verifica importanța transportorului, echipa a creat celule dendritice cărora le lipsea CrT.
Acestea puteau produce anumite cantități de creatină prin metabolismul propriu, dar nu mai reușeau să o preia eficient din mediul înconjurător.
În comparație cu celulele normale, cele fără transportor au prezentat:
- supraviețuire redusă;
- activare mai slabă;
- niveluri energetice mai mici;
- capacitate redusă de procesare și prezentare a antigenelor;
- producție mai mică de semnale inflamatorii;
- eficiență redusă în activarea limfocitelor T.
Când celulele dendritice fără transportor au fost cultivate împreună cu limfocite T, acestea din urmă s-au multiplicat mai puțin și au produs cantități mai mici din moleculele necesare atacului antitumoral.
Rezultatul indică faptul că lipsa creatinei nu afectează numai celulele dendritice, ci poate slăbi întreaga reacție imunitară pe care acestea o coordonează.
Creatina a crescut rezerva de energie a celulelor
Cercetătorii au testat apoi intervenția opusă: au oferit creatină suplimentară celulelor dendritice.
Analizele metabolice au arătat o creștere a creatinei și fosfocreatinei din interiorul celulelor, precum și o menținere mai bună a nivelului de ATP.
Celulele au răspuns mai eficient la stimulii inflamatori și au păstrat active căile moleculare necesare declanșării unui răspuns imunitar.
Fără transportorul CrT, o mare parte din acest efect a dispărut. Descoperirea susține ideea că beneficiul era legat de intrarea creatinei în celulă, nu de un efect nespecific produs de substanța aflată în exterior.
Autorii au comparat mecanismul cu o baterie reîncărcabilă. Creatina permite stocarea temporară a energiei sub formă de fosfocreatină și folosirea ei atunci când cererea celulară crește.
Tumorile au crescut mai lent la șoarecii care au primit creatină
Echipa a testat efectul într-un model experimental de melanom.
Șoarecilor le-au fost implantate celule tumorale B16-OVA, folosite frecvent în cercetarea imunologiei cancerului. Animalele au primit zilnic creatină, iar evoluția tumorilor a fost comparată cu cea a unui grup de control.
Administrarea a fost asociată cu:
- încetinirea creșterii tumorale;
- mai multe celule dendritice în interiorul tumorilor;
- activarea mai puternică a acestor celule;
- producția crescută de semnale care atrag alte celule imunitare;
- un profil imun intratumoral mai favorabil.
Studiul arată că efectele observate în culturile celulare au fost însoțite și de o modificare a evoluției tumorale la animale.
Nu a fost însă demonstrată dispariția completă a cancerului și nici vindecarea animalelor prin creatină.
Șoarecii au primit injecții, nu pudră dizolvată în apă
Acesta este unul dintre cele mai importante detalii pentru interpretarea cercetării.
În experimentul principal, șoarecii au primit creatină prin injecție intraperitoneală, în doză de 10,5 miligrame pentru fiecare animal, zilnic. Creatina nu le-a fost administrată oral sub forma suplimentului folosit în mod obișnuit de sportivi.
Diferența contează deoarece administrarea injectabilă și cea orală pot produce:
- absorbție diferită;
- concentrații diferite în sânge;
- distribuție diferită în țesuturi;
- viteze diferite de metabolizare;
- efecte diferite asupra celulelor imunitare.
Doza folosită la un șoarece nu poate fi convertită direct într-o cantitate pentru oameni prin simpla raportare la greutate.
Rezultatele nu permit afirmația că o măsură de creatină monohidrat luată zilnic va produce în organismul unui pacient același efect observat în experiment.
Ce au arătat testele pe celule umane
Cercetătorii nu s-au limitat la celulele provenite de la șoareci.
Ei au obținut celule dendritice umane din monocite, un tip de celulă prezent în sânge, apoi le-au cultivat în laborator în prezența creatinei.
Tratamentul a crescut activarea celulelor dendritice și capacitatea lor de a stimula limfocitele T împotriva unei ținte asociate cancerului.
Rezultatul este important deoarece același tip de celule dendritice poate fi folosit pentru fabricarea anumitor vaccinuri terapeutice împotriva cancerului.
Celulele umane au fost însă analizate în afara organismului.
Experimentul nu arată dacă o persoană care înghite creatină va obține în tumoare concentrația necesară, dacă răspunsul imunitar va fi suficient de puternic sau dacă tratamentul va influența supraviețuirea.
Cum ar putea fi folosită creatina în vaccinurile anticancer
Vaccinurile terapeutice împotriva cancerului nu sunt aceleași cu vaccinurile folosite pentru prevenirea infecțiilor.
Ele sunt administrate unei persoane care are deja cancer și urmăresc să învețe sistemul imunitar să recunoască antigenele tumorii.
Unele vaccinuri experimentale sunt produse folosind celulele dendritice ale pacientului. Celulele sunt recoltate, crescute și activate în laborator, apoi sunt expuse la antigene provenite din tumoră. După reintroducerea lor în organism, acestea ar trebui să stimuleze limfocitele T să atace celulele canceroase.
În prezent, un vaccin bazat pe celule dendritice, sipuleucel-T, este aprobat în Statele Unite pentru anumite cazuri de cancer de prostată avansat. Numeroase alte vaccinuri se află în cercetare.
Noul studiu ridică posibilitatea adăugării creatinei în timpul pregătirii celulelor dendritice în laborator.
Scopul ar fi ca acestea să intre în organism:
- cu rezerve energetice mai bune;
- mai puternic activate;
- capabile să stimuleze mai eficient limfocitele T;
- mai rezistente la mediul ostil al tumorii.
Această utilizare este diferită de administrarea unui supliment pacientului. Creatina ar deveni o componentă a procesului prin care este fabricat vaccinul celular.
Ar putea fi combinată cu imunoterapia
O altă posibilitate analizată de cercetători este folosirea creatinei împreună cu imunoterapia.
Unele imunoterapii elimină semnalele prin care cancerul împiedică limfocitele T să atace. Eficiența lor depinde însă și de existența unor limfocite capabile să recunoască tumora.
Celulele dendritice sunt implicate în pregătirea acestui răspuns. Dacă ele sunt puține, epuizate metabolic sau slab activate, eliberarea „frânei” de pe limfocitele T poate să nu fie suficientă.
Susținerea metabolică a celulelor dendritice ar putea, teoretic, completa acțiunea medicamentelor care țintesc limfocitele T.
Studii anterioare ale aceleiași echipe au indicat că preluarea creatinei poate influența și activitatea limfocitelor CD8. Noul experiment extinde efectul către celulele care pregătesc și coordonează răspunsul antitumoral.
Până în prezent, combinația nu a fost demonstrată ca eficientă într-un studiu clinic cu pacienți.
Studiul nu demonstrează că suplimentele previn cancerul
Rezultatele nu permit recomandarea creatinei pentru prevenirea cancerului.
Cercetarea nu a urmărit persoane sănătoase care iau sau nu iau suplimentul și nu a măsurat câte dintre ele dezvoltă o tumoră.
Nu a fost demonstrat nici că un consum mai mare de carne, pește sau creatină alimentară oferă protecție.
Prevenția cancerului este influențată de numeroși factori:
- fumat;
- consum de alcool;
- greutate;
- activitate fizică;
- expunere solară;
- infecții;
- factori genetici;
- alimentație;
- expuneri profesionale și de mediu.
Un experiment care arată modificarea unei celule imunitare nu poate fi transformat într-o recomandare de prevenție pentru populație.
De ce pacienții nu trebuie să înceapă singuri creatina
Creatina se găsește ușor în România, în farmacii, magazine pentru sportivi și online.
În Uniunea Europeană, suplimentele sunt reglementate ca alimente, nu ca medicamente. Punerea pe piață a unui produs nu înseamnă că acesta a demonstrat eficiență în tratamentul cancerului.
Institutul Național al Cancerului din Statele Unite avertizează că nu există dovezi că un supliment alimentar poate, prin el însuși, să vindece cancerul, să încetinească sigur evoluția bolii sau să prevină revenirea acesteia. Unele produse pot modifica efectele tratamentului oncologic, motiv pentru care administrarea trebuie discutată cu medicul.
O persoană aflată în tratament poate avea:
- funcție renală afectată;
- deshidratare;
- greață și vărsături;
- scădere importantă în greutate;
- modificări ale electroliților;
- tratamente care solicită rinichii;
- restricții alimentare;
- dificultăți de înghițire;
- interacțiuni cu alte suplimente.
Siguranța observată la adulți sănătoși nu poate fi transferată automat unui pacient care urmează chimioterapie, imunoterapie sau tratament țintit.
Creatina este în general bine tolerată de adulții sănătoși
Creatina monohidrat este forma cea mai studiată.
În cercetările privind performanța fizică, schemele folosite frecvent includ:
- o etapă de încărcare de aproximativ 20 de grame pe zi, împărțită în mai multe prize, timp de cinci până la șapte zile;
- urmată de trei până la cinci grame pe zi;
- sau administrarea unei doze reduse, fără etapa de încărcare.
La adulții sănătoși, creatina este considerată în general sigură când este utilizată în dozele studiate. Reacțiile raportate pot include creștere în greutate prin retenție de apă și disconfort digestiv.
Aceste doze provin din cercetări sportive, nu din studii pentru tratamentul cancerului.
Nu se cunoaște:
- doza necesară pentru activarea celulelor dendritice la oameni;
- concentrația care ar trebui atinsă într-o tumoră;
- durata administrării;
- momentul optim în raport cu imunoterapia;
- tipurile de cancer care ar putea răspunde;
- categoriile de pacienți la care beneficiul ar depăși riscurile.
Creatina poate modifica rezultatul analizei de creatinină
Creatina și creatinina nu sunt aceeași substanță.
Creatinina este un produs rezultat prin degradarea creatinei și este eliminată prin rinichi. Nivelul său din sânge este folosit frecvent pentru estimarea funcției renale.
Suplimentarea cu creatină poate produce o creștere modestă a creatininei serice fără să existe neapărat o deteriorare a rinichilor.
O meta-analiză publicată în 2025 a găsit o creștere mică a creatininei, dar nu a identificat o reducere semnificativă a ratei de filtrare glomerulară. Autorii avertizează că valoarea creatininei trebuie interpretată în contextul suplimentării.
Informația este importantă pentru pacienții oncologici, cărora li se verifică frecvent funcția renală înaintea tratamentului.
Medicul trebuie să știe că persoana ia creatină pentru a putea interpreta corect analizele și, când este necesar, pentru a folosi markeri suplimentari.
Un pacient nu trebuie să ascundă administrarea unui supliment din teama că medicul îi va cere să îl oprească.
Creatina este deja studiată în oncologie, dar pentru alt obiectiv
Creatina nu apare pentru prima dată într-o cercetare referitoare la pacienții cu cancer.
Ea este analizată și ca posibil sprijin pentru menținerea masei musculare, forței și funcției fizice.
Cancerul avansat și unele tratamente pot provoca:
- pierdere musculară;
- slăbiciune;
- oboseală;
- scăderea mobilității;
- reducerea toleranței la tratament;
- deteriorarea calității vieții.
În Statele Unite este activ un studiu de fază 3 care compară creatina asociată antrenamentului de rezistență cu placebo și exerciții la pacienți cu cancer de prostată metastatic. Obiectivul principal este conservarea masei musculare și îmbunătățirea funcției fizice, nu distrugerea directă a tumorii.
Această distincție este importantă. Un supliment poate fi util pentru susținerea nutrițională sau musculară fără să fie un tratament anticancer.
Ce trebuie demonstrat într-un studiu pe pacienți
Înainte ca medicii să poată recomanda creatina alături de imunoterapie, ar fi necesare studii clinice desfășurate în mai multe etape.
Primele ar trebui să stabilească:
- dacă administrarea este sigură în combinație cu medicamentele oncologice;
- ce doză ajunge eficient la celulele imunitare;
- dacă forma orală produce efectul observat după injecțiile administrate șoarecilor;
- cum se modifică analizele renale și metabolice;
- dacă apar reacții neprevăzute;
- ce tipuri de tumori trebuie incluse.
Ulterior, cercetătorii ar trebui să arate că intervenția îmbunătățește rezultate relevante pentru pacient:
- răspunsul tumorii;
- durata controlului bolii;
- timpul până la progresie;
- supraviețuirea;
- calitatea vieții;
- toleranța la tratament.
Creșterea activării unei celule în laborator este un rezultat biologic promițător, dar nu garantează că pacientul va trăi mai mult sau că tumora va răspunde.
Studiul a analizat un model de melanom, nu toate cancerele
Experimentul pe animale a folosit un anumit model de melanom.
Tumorile diferă profund între ele. Un cancer de piele, unul pulmonar, pancreatic, mamar sau colorectal poate avea:
- alte antigene;
- alte tipuri de celule imunitare;
- altă vascularizație;
- alt metabolism;
- mecanisme diferite de evitare a imunității;
- răspuns diferit la imunoterapie.
Chiar și două tumori din același organ pot reacționa diferit în funcție de mutații și de compoziția mediului tumoral.
Rezultatul nu permite afirmația că efectul va apărea în orice formă de cancer.
Nici toate suplimentele cu creatină nu sunt identice
Cercetările sportive se bazează în cea mai mare parte pe creatină monohidrat pură.
Produsele comerciale pot conține:
- creatină în forme chimice diferite;
- îndulcitori;
- arome;
- stimulente;
- cofeină;
- aminoacizi;
- vitamine;
- amestecuri pre-antrenament;
- ingrediente care nu au legătură cu studiul.
Unele formule comercializate drept „pre-workout” conțin numeroase substanțe, iar efectele lor nu pot fi atribuite numai creatinei.
Dacă un medic aprobă folosirea ei pentru conservarea masei musculare, alegerea produsului și a dozei trebuie făcută separat de ipoteza experimentală privind imunitatea.
Nu există o „creatină anticancer” validată pentru vânzare.
Ce trebuie să facă un pacient din România care ia deja creatină
O persoană diagnosticată cu cancer ar trebui să îi comunice oncologului:
- denumirea exactă a produsului;
- cantitatea luată zilnic;
- celelalte ingrediente;
- momentul în care a început administrarea;
- motivul folosirii;
- toate celelalte suplimente;
- orice problemă renală sau hepatică.
Medicul poate decide:
- continuarea;
- reducerea dozei;
- oprirea temporară;
- monitorizarea suplimentară;
- înlocuirea cu o intervenție nutrițională mai potrivită.
Decizia poate fi diferită pentru un pacient cu masă musculară redusă și funcție renală normală față de unul deshidratat, cu insuficiență renală sau aflat sub un tratament cu potențial nefrotoxic.
Rezultatul promițător nu trebuie transformat într-o recomandare prematură
Studiul oferă o explicație biologică interesantă pentru modul în care metabolismul creatinei poate susține imunitatea antitumorală.
El arată că:
- celulele dendritice din tumori își măresc transportorul de creatină;
- blocarea transportului le reduce activitatea;
- suplimentarea menține rezervele de ATP;
- celulele activează mai bine limfocitele T;
- tumorile au crescut mai lent la șoareci;
- celulele dendritice umane au reacționat favorabil în laborator.
Nu arată însă că pacienții ar trebui să cumpere suplimente pentru a-și trata boala.
Autorii cercetării subliniază că experimentele nu au fost testate pe oameni și că nu trebuie extrase recomandări alimentare sau medicale. Următorul pas propus este organizarea unor studii clinice care să verifice dacă intervenția poate îmbunătăți rezultatele imunoterapiei.
Pentru moment, creatina rămâne un supliment bine cunoscut pentru performanța musculară și o posibilă unealtă de cercetare în oncologie. Transformarea ei într-o terapie care ajută imunitatea să controleze cancerul depinde de rezultatele studiilor pe pacienți.
