Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Din cuprinsul articolului
Pe 15 august, creștinii ortodocși prăznuiesc Adormirea Maicii Domnului, una dintre cele mai importante sărbători din calendarul ortodox. Cunoscută în popor și drept Sfânta Maria Mare, sărbătoarea este marcată cu cruce roșie și încheie perioada Postului Adormirii Maicii Domnului.
Postul începe, în mod obișnuit, la 1 august și se încheie pe 14 august, fiind unul dintre cele mai importante posturi de peste an. În această perioadă, credincioșii sunt îndemnați nu doar să respecte rânduiala alimentară, ci și să se pregătească sufletește pentru marea sărbătoare prin rugăciune, pocăință, spovedanie și, cu binecuvântarea duhovnicului, împărtășire.
Adormirea Maicii Domnului sau Sfânta Maria Mare
Sărbătoarea din 15 august este legată de trecerea Maicii Domnului din această viață pământească la viața veșnică. Spre deosebire de alte evenimente din viața Fecioarei Maria, Adormirea Maicii Domnului nu este descrisă în Sfintele Evanghelii, ci este transmisă prin Sfânta Tradiție a Bisericii.
Potrivit tradiției bisericești, Maica Domnului a primit vestea că se apropie momentul plecării sale din această lume. Un înger i-ar fi vestit că Fiul ei o va chema la El.
„Acestea zice Fiul tău: Vremea este a muta pe maica Mea la Mine. Nu te teme de aceasta, ci primește cuvântul cu bucurie, de vreme ce vii la viața cea nemuritoare.”
După această veste, Fecioara Maria s-a rugat și și-a cerut iertare de la cei din jur. Tradiția spune că, în momentul adormirii sale, Însuși Domnul Iisus Hristos a venit să primească sufletul Maicii Sale.
Sărbătoarea este numită „adormire” tocmai pentru a sublinia caracterul aparte al morții Maicii Domnului în înțelegerea ortodoxă. Nu este considerată nici înviere și nici înălțare, ci trecere, mutare la viața veșnică.
„Adormirea Maicii Domnului este mutare la ceruri, care nu este nici înviere și nici înălțare. Această mutare a ei nu este numită înviere, pentru că ea nu s-a arătat pe pământ cu trupul înviat ca să fie văzută de oameni cum S-a arătat Hristos. Nu se numește nici înălțare, pentru că nu s-a înălțat la ceruri cu propriile puteri, ci se numește mutare”, mărturisea Preafericitul Părinte Patriarh Daniel într-o predică.
Ce spune tradiția despre trupul Maicii Domnului
Potrivit tradiției Bisericii, trupul Fecioarei Maria a fost așezat în mormânt după adormirea sa. Timp de trei zile, apostolii au cinstit trupul Maicii Domnului, însă Apostolul Toma nu ar fi fost prezent la înmormântare.
Când a ajuns la Ierusalim, Toma a dorit să vadă și să cinstească trupul Fecioarei Maria. Apostolii au deschis mormântul, însă, potrivit tradiției, acesta era gol.
În învățătura ortodoxă, Maica Domnului este cinstită în mod aparte pentru locul pe care îl ocupă în istoria mântuirii. Biserica o numește Născătoare de Dumnezeu și îi adresează rugăciuni, considerând-o mijlocitoare pentru credincioși.
Postul Adormirii Maicii Domnului se încheie pe 15 august
Sărbătoarea este precedată de Postul Adormirii Maicii Domnului, care se desfășoară între 1 și 14 august. Este o perioadă de pregătire pentru praznicul din 15 august și este considerată una dintre perioadele importante de post din calendarul ortodox.
Rânduiala postului este una aspră, iar în această perioadă există o singură zi în care este prevăzută dezlegare la pește, pe 6 august, de Schimbarea la Față a Domnului.
Dincolo de restricțiile alimentare, postul are în tradiția Bisericii o componentă spirituală importantă. Credincioșii sunt îndemnați să acorde mai mult timp rugăciunii, să evite conflictele și să se pregătească pentru spovedanie și împărtășire.
Te poți spovedi dacă nu ai ținut post?
Una dintre întrebările care apar frecvent în această perioadă este dacă un credincios se poate spovedi atunci când nu a reușit să țină postul.
Spovedania nu trebuie privită ca o recompensă pentru respectarea postului. Taina Mărturisirii are rolul de a-l ajuta pe credincios să își recunoască greșelile, să se pocăiască și să își îndrepte viața.
De aceea, faptul că o persoană nu a reușit să țină postul nu înseamnă că trebuie să evite spovedania. Dimpotrivă, cel care simte nevoia să se mărturisească poate discuta cu preotul sau cu duhovnicul său despre situația în care se află.
„Spovedania înseamnă mărturisirea păcatelor. Mântuitorul Iisus a fixat această taină să ne dea nouă posibilitatea să punem început bun vieții noastre de fiecare dată, adica să dezlegăm prin lucrarea dobândită prin sfânta taină a mărturisirii în fața preotului, că tu te mărturisești în fața preotului ca martor. Să le dea posibilitatea să pună început bun vieții lor de fiecare dată. Prin spovedanie primești dezlegarea la împărtășanie și împărtășania este trupul și sângele Domnului, intrarea în comuniune cu Dumnezeu!”, explică preotul Valentin Fotescu, potrivit Cancan.
Spovedania presupune căință, recunoașterea sinceră a păcatelor și dorința de îndreptare. Nu este suficientă simpla enumerare a unor greșeli, ci este importantă și intenția de a nu le repeta.
Cât de des ar trebui să ne spovedim
Frecvența spovedaniei nu este identică pentru toți credincioșii și poate fi stabilită împreună cu duhovnicul. Unii preoți recomandă spovedania ori de câte ori omul simte nevoia unei curățiri sufletești și mai ales atunci când conștiința este apăsată de păcate.
Preotul Conf. Dr. Constantin Necula a explicat că postul și spovedania sunt strâns legate în viața creștinului, fără ca unul dintre ele să devină un motiv pentru amânarea celuilalt.
„Postul trebuie să te apropie de spovedit, iar spovedania trebuie să te apropie de post. N-ai postit până te-ai spovedit? Postești după ce te-ai spovedit! N-ai postit până te-ai împărtășit? Te împărtășești și postești! Sunt unele lucruri cu adevărat recuperabile în Biserică și ‒ Slavă Domnului! ‒ postul este unul dintre ele”, spunea preotul Conf. Dr. Constantin Necula.
În cazul persoanelor grav bolnave, spovedania poate avea o importanță deosebită, mai ales pentru ca acestea să poată primi Sfânta Împărtășanie atunci când situația medicală o impune.
Sfântul Simeon al Tesalonicului sublinia, la rândul său, importanța pocăinței pentru toți membrii Bisericii.
„Toţi trebuie să ne pocăim: şi mireni şi călugări, şi preoţi şi arhierei, nici unul să nu se depărteze de la pocăinţă, pentru că toţi am greşit şi greşim şi suntem datori să ne pocăim… Iar cum că spovedania sau pocăinţa e trebuincioasă şi pentru preoţi, ca şi pentru călugări şi mireni, chiar apostolul mărturiseşte zicând: «Mărturisiţi-vă păcatele unul altuia şi vă rugaţi unul pentru altul, ca să vă tămăduiți»”, spunea Sfântul Simeon al Tesalonicului.
Cine se poate împărtăși fără spovedanie
În practica Bisericii Ortodoxe, copiii mici sunt exceptați de la obligația spovedaniei înainte de împărtășire. În mod tradițional, copiii până la vârsta de 7 ani se pot împărtăși fără să fie nevoie de mărturisirea păcatelor.
După această vârstă, pregătirea pentru Sfânta Împărtășanie presupune, în funcție de rânduiala stabilită de duhovnic, spovedanie, rugăciune și post.
Este important de precizat că regulile concrete privind pregătirea pentru împărtășire pot varia în funcție de situația fiecărui credincios. Persoanele bolnave, copiii, vârstnicii sau cei aflați în situații speciale pot primi îndrumări diferite din partea preotului.
Cine poate spovedi un credincios
Taina Spovedaniei nu poate fi săvârșită de orice persoană, iar dreptul de a asculta mărturisirea și de a oferi dezlegarea sacramentală este legat de preoție și de autoritatea Bisericii.
Potrivit învățăturii ortodoxe, arhiereii sunt cei care dețin puterea de a lega și dezlega păcatele, iar această putere este transmisă preoților care primesc hirotesia de duhovnic.
Astfel, un preot poate primi dreptul de a fi duhovnic și de a spovedi credincioși în urma unei rânduieli bisericești specifice.
În trecut, acest drept era acordat în special preoților considerați suficient de experimentați pentru o astfel de responsabilitate. În prezent, duhovnicia este acordată și preoților de enorie, potrivit rânduielilor Bisericii.
Cine nu poate spovedi un credincios
Monahii care nu sunt hirotoniți preoți nu pot săvârși Taina Spovedaniei și nu pot oferi dezlegarea păcatelor, deoarece nu au primit Taina Preoției.
Există însă situații în care un monah poate asculta mărturisirea unui credincios, în condițiile unei delegări speciale din partea arhiereului. Într-un asemenea caz, el poate transmite mai departe cele mărturisite și poate oferi îndrumări în limitele autorității primite.
De asemenea, alegerea sau schimbarea duhovnicului nu ar trebui făcută în mod superficial. În tradiția Bisericii există recomandarea ca relația dintre credincios și duhovnic să fie una stabilă, bazată pe încredere și continuitate.
Schimbarea poate deveni necesară în anumite situații, de exemplu atunci când credinciosul se mută într-o altă localitate sau când duhovnicul nu mai poate exercita această slujire.
Ce înseamnă, de fapt, pregătirea pentru Adormirea Maicii Domnului
Adormirea Maicii Domnului nu este doar o sărbătoare marcată în calendar cu cruce roșie. Pentru credincioșii ortodocși, cele două săptămâni de post reprezintă o perioadă de pregătire spirituală pentru unul dintre marile praznice închinate Maicii Domnului.
Spovedania este una dintre modalitățile prin care credinciosul își poate cerceta viața și își poate recunoaște greșelile. Împărtășirea, atunci când este făcută cu pregătirea și binecuvântarea necesare, reprezintă un moment central al vieții liturgice.
Prin urmare, persoanele care nu au reușit să țină integral postul nu ar trebui să considere că nu mai pot merge la spovedanie. Cel mai potrivit este să discute deschis cu duhovnicul, care poate stabili cum trebuie să continue pregătirea în funcție de situația fiecăruia.
Pe 15 august, când Biserica prăznuiește Adormirea Maicii Domnului, credincioșii sunt chemați să privească sărbătoarea nu doar ca pe o zi liberă sau ca pe o tradiție populară, ci ca pe un moment important al anului bisericesc, dedicat Maicii Domnului și pregătirii sufletești pentru întâlnirea cu Dumnezeu.
