Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Din cuprinsul articolului
Să începi sau nu tratament cu statine nu depinde întotdeauna doar de cifra LDL-ului. Există persoane care nu au avut infarct sau accident vascular cerebral, au colesterolul moderat crescut și se află într-o zonă în care beneficiul tratamentului nu este evident doar din analizele obișnuite.
Pentru astfel de cazuri, noile ghiduri cardiovasculare recomandă un test care poate arăta dacă în arterele inimii există deja ateroscleroză: scorul de calciu coronarian, prescurtat CAC.
Testul se face printr-un CT cardiac fără substanță de contrast și măsoară cantitatea de calciu depusă în arterele coronare. Un rezultat CAC 0 înseamnă că nu a fost detectat calciu coronarian, în timp ce valorile mai mari indică o cantitate tot mai mare de placă aterosclerotică calcificată.
Noul ghid american pentru dislipidemii din 2026 acordă scorului CAC un rol mai important decât ghidurile anterioare. La adulții cu risc cardiovascular intermediar și la anumite persoane cu risc „borderline”, dacă medicul și pacientul încă nu știu dacă merită început tratamentul pentru scăderea colesterolului, CAC ar trebui folosit pentru o stratificare suplimentară a riscului și pentru a ghida decizia de a amâna sau începe terapia.
Dar testul nu este potrivit pentru oricine și un CAC 0 nu este un permis universal pentru evitarea statinelor.
Colesterolul singur nu spune întotdeauna cât de bolnave sunt arterele
Două persoane pot avea același LDL și situații foarte diferite.
Una poate avea arterele coronare fără calcificări detectabile.
Cealaltă poate avea deja plăci aterosclerotice calcificate în mai multe artere.
Analizele de sânge arată factorii care favorizează ateroscleroza. CAC caută o consecință directă a procesului: depunerile calcificate care s-au format deja în pereții arterelor coronare.
Din acest motiv, scorul poate muta o persoană dintr-o categorie de risc într-alta.
Ghidul american din 2026 spune că evaluarea aterosclerozei subclinice prin CAC oferă informații prognostice suplimentare față de factorii tradiționali și este utilă în special atunci când decizia de tratament rămâne incertă.
Ce este scorul de calciu coronarian
Testul este un CT al inimii realizat fără injectarea substanței de contrast.
Scannerul identifică depozitele de calciu din arterele coronare și produce un rezultat exprimat în unități Agatston – AU.
Conform ghidului din 2026, rezultatele sunt clasificate astfel:
- 0 – fără calciu coronarian detectabil;
- 1–9 – cantitate minimă;
- 10–99 – ușoară;
- 100–299 – moderată;
- 300–999 – severă;
- 1.000 sau peste – ateroscleroză calcificată extinsă.
În general, cu cât scorul este mai mare, cu atât probabilitatea viitoarelor evenimente cardiovasculare crește.
CAC 0 poate schimba discuția despre statine
Acesta este probabil cel mai atractiv aspect al testului pentru cine nu știe dacă să înceapă tratamentul.
La adulții cu risc intermediar sau la anumite persoane aflate la limita indicației, un scor CAC 0 este asociat cu un risc cardiovascular redus în următorii ani.
Noul ghid spune că, dacă persoana preferă să evite temporar tratamentul și nu are anumite condiții cu risc ridicat, este rezonabil ca terapia pentru scăderea colesterolului să fie amânată și CAC să fie reevaluat peste aproximativ 3–7 ani.
Aici apare însă un detaliu foarte important.
Există oameni la care CAC 0 NU înseamnă „nu ai nevoie de statină”
Ghidul enumeră explicit situațiile în care absența calciului nu trebuie folosită pentru a minimaliza riscul și a opri sau evita automat tratamentul.
Printre ele se află:
- hipercolesterolemia familială;
- LDL de cel puțin aproximativ 190 mg/dL;
- diabetul la persoanele de peste 40 de ani;
- fumatul activ;
- un istoric familial puternic de boală cardiovasculară prematură.
În asemenea situații, riscul poate rămâne suficient de mare chiar dacă CT-ul nu vede încă plăci calcificate.
De exemplu, plăcile aterosclerotice mai tinere pot fi predominant necalcificate și nu sunt surprinse complet printr-un simplu scor CAC.
Orice calciu detectat schimbă lucrurile
În direcția opusă, găsirea calciului arată că procesul aterosclerotic există deja.
Ghidul din 2026 recomandă inițierea terapiei de scădere a lipidelor la adulții cu risc intermediar și la anumite persoane cu risc borderline atunci când CAC este mai mare decât 0, în special dacă ajunge la cel puțin 100 AU sau la percentila 75 pentru vârstă și sex.
Cu cât scorul crește, cu atât recomandările devin mai ferme.
Pentru un CAC între 1 și 99, sub percentila 75, tratamentul cu o statină de intensitate moderată este considerat rezonabil.
Pentru un CAC între 100 și 299 sau situat peste percentila 75, ghidul recomandă terapie pentru scăderea LDL, statinele fiind considerate prima opțiune.
La valori de 300–999, tratamentul devine mai intens, iar ținta LDL este mai joasă.
La un CAC de 1.000 sau peste, povara aterosclerotică este atât de mare încât obiectivele de reducere a colesterolului se apropie de cele folosite la persoanele cu boală cardiovasculară foarte avansată.
Un scor peste 300 poate însemna un risc apropiat de cel al oamenilor care au deja boală cardiovasculară
Noile recomandări acordă o atenție specială scorurilor mari.
Ghidul arată că persoanele cu CAC de cel puțin 300 pot avea o probabilitate de evenimente cardiovasculare comparabilă cu cea observată în unele grupuri de pacienți care au deja boală cardiovasculară clinică.
Asta schimbă complet interpretarea unui colesterol aparent „doar puțin crescut”.
O persoană cu LDL de 140 mg/dL și CAC 0 nu este neapărat în aceeași situație cu o persoană de aceeași vârstă și același LDL care are CAC 450.
Analiza de sânge este identică.
Povara reală de ateroscleroză nu este.
Studiile arată că persoanele cu CAC mare par să beneficieze mai mult de statine
Datele observaționale citate de ghid arată că adulții cu CAC de cel puțin 100 sunt printre cei la care beneficiul statinelor este mai evident.
Într-o cohortă mare urmărită prospectiv, persoanele cu CAC ≥100 tratate cu statine au avut mai puține evenimente cardiovasculare majore decât cele netratate.
În aceeași analiză, la persoanele cu CAC 0 nu a fost observat un beneficiu clar al statinelor pe parcursul unei urmăriri medii de aproximativ zece ani. Ghidul folosește asemenea date pentru a explica de ce CAC poate fi util atunci când decizia este incertă.
Asta nu trebuie extrapolat la pacienții care au deja indicație fermă de tratament din alte motive.
Cui i se adresează în principal testul
Conform ghidului din 2026, CAC este util în special pentru bărbați de cel puțin 40 de ani și femei de cel puțin 45 de ani, fără boală cardiovasculară cunoscută, la care estimarea riscului nu oferă singură un răspuns clar.
Noul sistem american PREVENT clasifică riscul pe zece ani astfel:
- sub 3% – scăzut;
- 3% până sub 5% – borderline;
- 5% până sub 10% – intermediar;
- 10% sau peste – ridicat.
CAC este cel mai util în zona de mijloc, unde medicul are suficiente motive de îngrijorare pentru a lua în calcul tratamentul, dar nu suficiente încât răspunsul să fie evident.
Pentru o persoană cu risc foarte scăzut, scanarea poate să nu aducă informații care să schimbe conduita.
Pentru cineva cu risc foarte mare sau cu boală cardiovasculară deja diagnosticată, tratamentul poate fi indicat indiferent de CAC.
Nu este același lucru cu coronarografia CT
Scorul CAC este o examinare relativ simplă și fără substanță de contrast.
Nu trebuie confundat cu angiografia coronariană CT – CCTA –, care folosește de regulă contrast intravenos și oferă imagini mai detaliate ale arterelor coronare.
CAC măsoară placa aterosclerotică calcificată.
Nu arată perfect toate tipurile de placă, iar un scor 0 nu exclude complet existența unei plăci necalcificate, mai ales la persoane mai tinere sau cu anumite condiții cu risc mare.
Acesta este unul dintre motivele pentru care rezultatul trebuie interpretat împreună cu restul profilului cardiovascular.
Câtă radiație presupune
Ghidul american estimează o expunere tipică de aproximativ 1 mSv, aproximativ comparabilă cu cea menționată pentru o mamografie în documentul de recomandări.
Este o cantitate redusă, dar testul implică totuși radiație ionizantă și nu este un screening care trebuie repetat anual.
Dacă CAC este 0 și tratamentul este amânat, ghidul recomandă în general o posibilă reevaluare după 3–7 ani, în funcție de riscul inițial.
Uneori calciul este descoperit întâmplător la alt CT
O noutate interesantă din ghidul din 2026 privește tomografiile făcute pentru alte motive.
Dacă un CT toracic realizat, de exemplu, pentru evaluarea plămânilor arată incidental calcificări coronariene, medicul nu ar trebui să ignore informația.
Ghidul spune că ateroscleroza coronariană observată incidental pe un CT non-cardiac trebuie luată în considerare atunci când se decide inițierea sau intensificarea tratamentului pentru colesterol.
Asta înseamnă că uneori pacientul deține deja informația fără să fi făcut un scor CAC dedicat.
Testul nu răspunde singur la întrebarea „iau sau nu statine?”
Titlul poate suna astfel, dar medical răspunsul este mai nuanțat.
CAC este un instrument pentru persoanele aflate în zona de incertitudine.
Decizia finală ține cont și de:
- LDL;
- vârstă;
- tensiune;
- diabet;
- fumat;
- istoricul familial;
- boala renală;
- Lp(a);
- alte boli și factori care cresc riscul;
- preferințele pacientului.
Dar tocmai aici testul poate fi foarte valoros.
Dacă două persoane au același colesterol „la limită”, CAC poate arăta că una nu are încă ateroscleroză coronariană calcificată detectabilă, iar cealaltă are deja o povară importantă de placă.
Noul ghid ACC/AHA din 2026 pune această diferență direct în centrul deciziei de tratament.
În loc ca întrebarea să fie doar „Cât este colesterolul?”, pentru unii adulți de peste 40–45 de ani aflați între „tratăm” și „mai așteptăm”, întrebarea devine mult mai concretă:
„Există deja ateroscleroză în arterele inimii?”
