Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Din cuprinsul articolului
Băncile din România au obligația de a-și monitoriza în mod continuu relația cu clienții și tranzacțiile efectuate prin conturi, în cadrul măsurilor de prevenire a spălării banilor și a finanțării terorismului. În anumite situații, instituțiile de credit pot solicita explicații, informații sau documente privind operațiuni efectuate prin conturile bancare.
Prevederile sunt legate de procesul de „cunoaștere a clientelei” și sunt reglementate, printre altele, prin Legea nr. 129/2019. Oficiul Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor confirmă că obligațiile privind cunoașterea clientelei se aplică entităților raportoare, inclusiv în baza legislației secundare.
Ce prevede Legea nr. 129/2019 pentru clienții băncilor
Legea privind prevenirea și combaterea spălării banilor stabilește obligația instituțiilor financiare de a monitoriza relația cu clienții pe durata acesteia. Verificările nu se limitează la momentul deschiderii unui cont, ci pot continua pe parcursul relației dintre bancă și client.
Potrivit prevederilor legale, monitorizarea presupune inclusiv examinarea tranzacțiilor efectuate, astfel încât banca să poată verifica dacă acestea sunt conforme cu informațiile pe care le deține despre client, profilul activității și nivelul de risc asociat. În anumite situații, sunt avute în vedere și informațiile privind sursa fondurilor.
Prin urmare, o solicitare din partea băncii prin care clientului i se cer explicații despre o anumită tranzacție poate face parte din procedurile de verificare prevăzute de legislație.
Băncile pot solicita informații suplimentare despre tranzacții
Legea nu stabilește un singur prag valoric peste care orice tranzacție trebuie automat justificată prin documente. În același timp, legislația prevede situații în care măsurile de cunoaștere a clientelei trebuie aplicate sau intensificate.
De exemplu, măsurile suplimentare sunt prevăzute pentru situații care, prin natura lor, pot prezenta un risc sporit. Legea menționează, printre altele, tranzacții complexe, operațiuni cu valori neobișnuit de mari, tranzacții care nu se încadrează în tiparul obișnuit al clientului sau operațiuni pentru care nu există un scop economic, comercial ori legal evident.
Totodată, atunci când există suspiciuni privind spălarea banilor sau finanțarea terorismului, măsurile de cunoaștere a clientelei pot fi aplicate indiferent de valoarea operațiunii.
O tranzacție de 100 de lei poate ajunge să fie verificată
În practica bancară pot exista situații în care instituția solicită explicații chiar și pentru o sumă redusă, dacă operațiunea este selectată în cadrul procedurilor interne de monitorizare.
Un reprezentant al unei bănci olandeze de top 10 a declarat:
„Putem cere oricând, orice explicație privind orice tranzacție. Da, chiar dacă este vorba despre 100 de lei trimiși mamei dumneavoastră. Nu vă pot indica exact legea în baza căreia colegii cer aceste detalii, dar găsiți informația în condițiile generale de utilizare a contului curent”
Solicitarea unei explicații pentru o anumită tranzacție nu înseamnă însă, prin ea însăși, că banca îl consideră pe client vinovat de o faptă ilegală. Verificarea face parte din mecanismele de monitorizare și evaluare a riscului pe care instituțiile raportoare trebuie să le aplice.
De ce nu există un prag unic pentru toate verificările
Un aspect important este că legea nu funcționează printr-o regulă simplă de tipul „peste suma X banca cere documente”. Există anumite praguri pentru unele obligații de cunoaștere a clientelei și de raportare, însă verificările legate de risc și suspiciune pot avea un caracter diferit.
Legea prevede, de exemplu, aplicarea măsurilor standard de cunoaștere a clientelei pentru anumite tranzacții ocazionale, inclusiv în cazul unor operațiuni care ating echivalentul a 15.000 de euro sau al anumitor transferuri de fonduri de peste 1.000 de euro. În cazul suspiciunilor privind spălarea banilor sau finanțarea terorismului, măsurile pot fi aplicate indiferent de valoarea operațiunii.
Așadar, existența unui prag pentru anumite obligații prevăzute de lege nu înseamnă că o bancă este împiedicată să analizeze o tranzacție de valoare mai mică atunci când aceasta ridică probleme din perspectiva profilului de risc.
Ce se poate întâmpla dacă informațiile solicitate nu sunt furnizate
Legea nr. 129/2019 prevede că, atunci când o entitate raportoare nu poate aplica măsurile de cunoaștere a clientelei, aceasta nu trebuie să deschidă sau să continue relația de afaceri ori să efectueze tranzacția ocazională. În situațiile în care există motive de suspiciune, pot apărea și obligații de raportare către Oficiul Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor.
În practică, efectele concrete asupra contului depind de condițiile contractuale ale fiecărei instituții și de situația analizată. Băncile pot avea prevederi proprii privind solicitarea de informații, documente și clarificări necesare pentru respectarea obligațiilor de conformitate.
De aceea, un client care primește o astfel de solicitare trebuie să verifice cu atenție mesajul primit și termenul indicat de bancă.
Băncile trebuie să își cunoască permanent clienții
Procedurile de verificare nu se încheie în momentul deschiderii contului. Cunoașterea clientelei presupune actualizarea informațiilor și monitorizarea relației de afaceri pe parcursul acesteia.
Oficiul Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor precizează că obligația privind cunoașterea clientelei este prevăzută de Legea nr. 129/2019 și de legislația secundară, inclusiv de reglementările aplicabile sectorului bancar.
În cazul în care o tranzacție este considerată neobișnuită sau prezintă elemente care necesită verificări suplimentare, banca poate cere informații despre scopul operațiunii, sursa fondurilor sau documentele care pot explica natura acesteia, în funcție de situația concretă.
Ce trebuie să știe clienții care primesc o solicitare de la bancă
O cerere de justificare a unei tranzacții nu reprezintă automat o acuzație și nu înseamnă că operațiunea este ilegală. Ea poate fi rezultatul proceselor interne de monitorizare pe care instituțiile financiare sunt obligate să le desfășoare, potrivit sursei.
În același timp, clientul trebuie să trateze solicitarea cu atenție, să respecte termenul comunicat de bancă și să transmită informațiile sau documentele solicitate prin canalul oficial indicat în notificare.
Regulile privind verificarea tranzacțiilor au ca scop prevenirea și combaterea spălării banilor și a finanțării terorismului. Modul în care sunt aplicate concret poate diferi de la o instituție la alta, în funcție de procedurile interne, profilul clientului și evaluarea de risc.
