Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Din cuprinsul articolului
Tulburările de personalitate la copii. Diagnosticul de tulburare de personalitate este pus foarte rar în copilărie, chiar dacă unii copii pot prezenta comportamente care ridică semne de întrebare. Motivul este că personalitatea este încă în formare, iar multe trăsături considerate îngrijorătoare la o anumită vârstă se pot modifica pe măsură ce copilul crește.
Specialiștii subliniază că este importantă diferența dintre un comportament dificil, specific unei etape de dezvoltare, și un model persistent de gândire, emoții și comportament care afectează viața copilului pe termen lung.
De ce diagnosticul este rar înainte de adolescență
Copiii și adolescenții trec prin schimbări emoționale și comportamentale normale, iar personalitatea continuă să se dezvolte până la vârsta adultă.
Din acest motiv, psihiatrii evită, în majoritatea cazurilor, să stabilească un diagnostic de tulburare de personalitate la copiii mici. În schimb, urmăresc evoluția simptomelor în timp și evaluează dacă acestea persistă, apar în contexte diferite și afectează funcționarea copilului acasă, la școală și în relațiile sociale.
Pot fi diagnosticate tulburările de personalitate înainte de 18 ani?
Contrar unei idei răspândite, manualul DSM 5 nu interzice diagnosticul majorității tulburărilor de personalitate la persoanele sub 18 ani. Acesta poate fi stabilit doar în situații atent evaluate, dacă trăsăturile sunt persistente de cel puțin un an și nu pot fi explicate prin etapa normală de dezvoltare sau prin o altă afecțiune psihică. Excepția este tulburarea de personalitate antisocială, care nu poate fi diagnosticată înainte de vârsta de 18 ani.
Ce semne pot necesita evaluarea unui specialist
Medicii recomandă o evaluare de specialitate atunci când copilul sau adolescentul prezintă, pe termen lung:
• dificultăți majore în relațiile cu familia și colegii;
• impulsivitate accentuată;
• reacții emoționale extreme și greu de controlat;
• comportamente de autovătămare;
• teamă intensă de abandon;
• instabilitate persistentă a imaginii de sine;
• conflicte repetate care afectează viața de zi cu zi.
Aceste manifestări nu înseamnă automat existența unei tulburări de personalitate. Ele pot apărea și în alte afecțiuni, precum anxietatea, depresia, tulburările din spectrul autist sau ADHD, motiv pentru care evaluarea trebuie realizată de un specialist în psihiatrie pediatrică sau psihologie clinică.
De ce este importantă intervenția timpurie
Tot mai multe cercetări arată că identificarea precoce a dificultăților emoționale și comportamentale poate îmbunătăți evoluția pe termen lung.
Specialiștii susțin că intervenția timpurie nu înseamnă aplicarea rapidă a unei etichete, ci acces mai devreme la psihoterapie, sprijin pentru familie și monitorizarea evoluției copilului. În multe cazuri, aceste măsuri pot reduce severitatea simptomelor și pot preveni apariția unor probleme mai grave la vârsta adultă, potrivit healthline.com.
