Din cuprinsul articolului
Un nou studiu realizat în Malaezia readuce în atenție efectele pe care microplasticele le pot avea asupra sănătății umane. Cercetătorii avertizează că expunerea constantă la aceste particule invizibile, prezente în special în pește și fructe de mare, ar putea contribui la creșterea riscului de boli grave, inclusiv cancer.
Concluziile vin într-un context în care poluarea cu plastic a oceanelor continuă să crească, iar microplasticele au fost deja identificate în apă, alimente și chiar în organismul uman.
Studiu: consumul ridicat de pește poate crește expunerea la microplastice
Potrivit cercetării realizate de Universitatea Națională de Tehnologie a Apărării din China, cu sprijinul Institutului de Cercetare pentru Pescuit Batu Maung din Penang, cetățenii din Malaezia consumă, în medie, aproximativ 502,3 miligrame de microplastice pe zi.
Autorii studiului estimează că această expunere ar putea contribui la peste 48.000 de cazuri noi de cancer în fiecare an în această țară, deși relația directă dintre consumul de microplastice și apariția cancerului continuă să fie investigată de comunitatea științifică.
Datele citate de publicația Utusan Malaysia arată că Malaezia se află printre țările cu cea mai ridicată expunere la microplastice, în principal din cauza consumului ridicat de pește, aliment preferat de aproximativ jumătate din populație.
Cum ajung microplasticele în pește și fructele de mare
Specialiștii explică faptul că poluarea intensă a Strâmtorii Malacca cu deșeuri din plastic reprezintă una dintre principalele surse ale contaminării.
Pe măsură ce materialele plastice se degradează în mediul înconjurător, ele se fragmentează în particule extrem de mici, cunoscute sub denumirea de microplastice. Acestea sunt ingerate de organismele marine, inclusiv de pești, crustacee și alte specii consumate ulterior de oameni.
Potrivit estimărilor publicate în 2017, aproximativ 51 de trilioane de particule de microplastic au ajuns în râurile și oceanele lumii.
Oamenii pot consuma echivalentul unei cărți de credit în fiecare săptămână
Un alt studiu, publicat în 2021 și coordonat de profesorul Yusof Shuaib Ibrahim de la Universiti Malaysia Terengganu, a estimat că o persoană poate ingera în jur de cinci grame de microplastice pe săptămână, o cantitate comparabilă cu greutatea unui card bancar sau a unei cărți de credit.
Cercetătorii atrag atenția că aceste particule nu provin doar din pește și fructe de mare, ci și din apă potabilă, sare, ambalaje alimentare și alte produse utilizate zilnic.
Ce efecte pot avea microplasticele asupra sănătății
Profesorul Sharifa Ezat Wan Puteh, specialist în sănătate publică la Universiti Kebangsaan Malaysia, avertizează că problema nu este reprezentată doar de particulele de plastic, ci și de substanțele chimice pe care acestea le transportă.
Compuși precum ftalații și bisfenolul A (BPA) se pot elibera în apă și sol, ajungând ulterior în organismul uman prin alimentație.
Potrivit expertului, aceste substanțe au fost asociate în numeroase cercetări cu tulburări endocrine, probleme de fertilitate și un risc mai mare pentru anumite tipuri de cancer. De asemenea, ele ar putea influența dezvoltarea fătului și sănătatea sistemului cardiovascular.
Specialistul consideră că expunerea îndelungată la aceste substanțe ar putea reprezenta unul dintre factorii care contribuie la scăderea natalității în Malaezia, unde rata fertilității a coborât de la 2,1 copii per femeie în 2010 la 1,6 în 2022.
Cercetările continuă, iar legătura directă cu cancerul nu este încă demonstrată
Experții subliniază că efectele microplasticelor asupra organismului uman sunt încă intens studiate, iar până în prezent nu există dovezi care să demonstreze că acestea provoacă în mod direct cancer.
Cu toate acestea, numeroase studii analizează impactul expunerii cronice la microplastice și la substanțele chimice asociate acestora, în contextul creșterii nivelului de poluare la nivel mondial.
În paralel, Observatorul Mondial al Cancerului estimează că Malaezia ar putea înregistra aproape 100.000 de cazuri noi de cancer anual până în 2040, pe fondul îmbătrânirii populației, al schimbărilor stilului de viață și al altor factori de risc aflați în continuare sub investigație.



