Din cuprinsul articolului
Daniela Gyorfi a povestit că a plecat plângând după ce a așteptat ore întregi la televiziune. Psihologii și cercetătorii explică de ce umilirea și respingerea repetată pot afecta organismul.
Daniela Gyorfi, cântăreață română de origine maghiară, în vârst de 57 de ani, a povestit una dintre cele mai dureroase experiențe de la începutul carierei sale. În 1991, după ce obținuse Premiul al II-lea la Festivalul Mamaia, artista se aștepta să primească mai multe oportunități de apariții la televizor.
Pentru filmările programului de Revelion, a ajuns la televiziune încă de dimineață. A așteptat ore întregi, în timp ce alte artiste au intrat la filmări.
Spre miezul nopții, a primit răspunsul pe care nu îl aștepta, potrivit Cancan.

„Băi, ești prea urâtă, nu te putem filma”, i s-ar fi spus.
Daniela Gyorfi a povestit că a plecat acasă plângând și că, fiind foarte tânără, a ajuns să creadă criticile pe care le auzea.
„Când ești tânăr și îți spun mai mulți, tu chiar crezi”, a povestit artista în podcastul Ioanei Ginghină.
Experiența descrisă de Daniela Gyorfi arată cât de puternic poate fi impactul unei umilințe asupra unei persoane. Iar atunci când respingerea și criticile se repetă, efectele nu rămân întotdeauna doar la nivel emoțional.
Ce se întâmplă în organism când ești umilit
Umilirea este o formă de amenințare socială. Creierul poate interpreta respingerea sau evaluarea negativă ca pe o situație stresantă.
În astfel de momente se activează sistemele biologice implicate în răspunsul la stres. Cercetările asupra respingerii sociale au identificat modificări ale proceselor asociate cu stresul, inclusiv activarea axei hipotalamo-hipofizo-suprarenale, sistemul care controlează eliberarea cortizolului.
Cortizolul este unul dintre principalii hormoni ai stresului. Pe termen scurt, el are un rol normal și util. Organismul îl folosește pentru a face față unei situații percepute ca amenințătoare.
Problema apare atunci când stresul se repetă și organismul nu mai are suficient timp pentru recuperare.
Umilirea poate afecta somnul și concentrarea
După o experiență umilitoare, persoana poate continua să retrăiască momentul. Poate analiza ce a spus, ce a făcut sau cum a fost privită de ceilalți.
Acest proces poate alimenta anxietatea și poate afecta somnul. Stresul prelungit este asociat cu probleme de somn, dificultăți de concentrare, dureri de cap, tensiune musculară și oboseală.
Pentru cineva care este criticat constant, efectul poate deveni mai puternic. Persoana poate începe să evite situațiile sociale, să se teamă de evaluarea celorlalți sau să își piardă încrederea în propriile capacități.
De ce doare atât de tare respingerea
Creierul nostru acordă o importanță majoră relațiilor sociale și sentimentului de apartenență. Cercetările arată că respingerea socială poate declanșa emoții precum rușinea și umilința și poate activa mecanisme asociate răspunsului la stres.
În unele studii, participanții care au experimentat respingerea socială au raportat mai mult stres și emoții negative. Au fost observate și modificări ale cortizolului, deși răspunsul fiziologic diferă de la o persoană la alta.
Asta explică de ce aceeași replică poate avea efecte complet diferite asupra a două persoane.
O insultă poate trece repede pentru cineva, în timp ce pentru altcineva poate deveni o amintire care îi afectează imaginea despre sine ani întregi.
Când stresul devine cronic, organismul are de suferit
O experiență neplăcută nu înseamnă automat că o persoană va dezvolta o problemă de sănătate.
Riscul apare mai ales atunci când stresul devine repetitiv și se transformă într-o stare persistentă.
Stresul cronic poate contribui la probleme de somn, dureri musculare, tulburări digestive, creșterea tensiunii arteriale și probleme cardiovasculare. De asemenea, poate afecta modul în care funcționează sistemul imunitar.
Stresul poate influența și comportamentul. Unele persoane mănâncă mai mult sau mai puțin, fac mai puțină mișcare, se izolează sau apelează la comportamente nesănătoase pentru a face față emoțiilor.
Cuvintele pot rămâne mult timp după ce momentul a trecut
Experiența povestită de Daniela Gyorfi arată și un alt aspect important. Când o persoană tânără aude în mod repetat că nu este suficient de frumoasă, talentată sau potrivită, poate ajunge să transforme opiniile celorlalți într-o imagine negativă despre propria persoană.
În cazul artistei, respingerea nu a determinat-o să renunțe. A continuat să cânte și și-a construit cariera.
Pentru alte persoane, însă, umilirea repetată poate contribui la anxietate, izolare socială sau scăderea stimei de sine.
De aceea, diferența importantă nu este între oamenii care „sunt puternici” și cei care „sunt slabi”. Contează frecvența experiențelor, sprijinul pe care îl are persoana și modul în care reușește să proceseze ceea ce i s-a întâmplat.
Ce poți face după o experiență umilitoare
Nu poți controla întotdeauna ce spun ceilalți despre tine. Poți controla însă cât de mult lași acele cuvinte să îți definească imaginea despre tine.
Este util să vorbești cu o persoană în care ai încredere, să separi opinia celui care te-a jignit de realitatea despre tine și să eviți izolarea.
Dacă umilințele se repetă la locul de muncă, în familie sau într-o relație, problema trebuie privită ca un tipar, nu ca un incident izolat.
Iar dacă experiențele de respingere sunt urmate de anxietate persistentă, insomnie, tristețe, atacuri de panică sau retragere socială, discuția cu un psiholog sau cu un medic poate fi un pas important.
În cazul Danielei Gyorfi, o experiență care i-a provocat lacrimi la începutul carierei nu a fost finalul poveștii. A continuat, a muncit și și-a construit propriul drum.
Iar explicația medicală este clară: umilirea poate produce o reacție reală de stres, dar efectele pe termen lung depind în mare măsură de cât de des se repetă experiența și de modul în care persoana reușește să se recupereze după ea.



