Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Din cuprinsul articolului
Opt studii clinice pentru o terapie celulară experimentală au fost suspendate după ce trei dintre participanți au murit. Toți dezvoltaseră aceeași reacție imună severă, capabilă să afecteze mai multe organe. Tratamentul era testat pentru boli precum lupus, poliartrită reumatoidă, scleroză multiplă și miastenia gravis. Compania din spatele cercetărilor este Novartis, unul dintre cei mai mari producători de medicamente din lume. În paralel, o altă mare companie farmaceutică a decis să oprească preventiv studiile unei terapii asemănătoare.
Novartis a suspendat opt studii clinice în care era testată o terapie celulară experimentală numită rapcabtagene autoleucel, prescurtată rap-cel, după moartea a trei pacienți.
Decizia a fost luată pe 24 august 2026, după ce compania a fost informată despre trei cazuri de reacție imună severă, cu potențial letal. Complicațiile apărute ulterior au dus la moartea celor trei participanți, potrivit informațiilor confirmate de companie și relatate de Reuters.
Studiile vizau unele dintre cele mai greu de tratat boli autoimune și neurologice, iar terapia testată aparține unei clase care în ultimii ani a produs rezultate spectaculoase în anumite forme de cancer.
Până acum însă, folosirea acestei tehnologii împotriva bolilor autoimune se afla încă într-o etapă experimentală.
Ce s-a întâmplat cu cei trei participanți
Cei trei pacienți au dezvoltat o complicație inflamatorie rară și foarte gravă denumită immune effector cell-associated hemophagocytic syndrome – IEC-HS.
Este vorba despre o reacție în care sistemul imunitar devine exagerat de activ după administrarea terapiei celulare.
Lupus Foundation of America, care a prezentat informațiile despre suspendarea studiilor, precizează că cei trei participanți au dezvoltat IEC-HS și au murit ulterior din cauza complicațiilor.
Sindromul poate produce o inflamație sistemică intensă și poate fi însoțit de modificări severe ale sângelui, ficatului și coagulării.
Experții American Society for Transplantation and Cellular Therapy au definit IEC-HS drept un sindrom hiperinflamator care poate apărea după terapiile cu celule imune și care, în formele severe, poate fi fatal.
Printre manifestările biologice se pot număra creșteri foarte mari ale feritinei, scăderea numărului unor celule sanguine, tulburări ale coagulării și afectarea hepatică.
Novartis spune că desfășoară acum o analiză amplă pentru a înțelege exact circumstanțele celor trei decese și lucrează împreună cu comitete independente de monitorizare a siguranței.
Compania încearcă inclusiv să afle dacă există semnale care ar putea permite medicilor să identifice mai devreme pacienții care dezvoltă această reacție.
Opt studii au fost suspendate
Măsura nu privește un singur studiu.
Novartis a suspendat screeningul, randomizarea și administrarea tratamentului în opt cercetări din domeniul imunologiei și neurologiei.
Printre bolile pentru care rap-cel era investigat se numără:
- lupusul eritematos sistemic și nefrita lupică;
- scleroza sistemică;
- vasculitele asociate ANCA;
- miopatiile inflamatorii idiopatice;
- poliartrita reumatoidă;
- sindromul Sjögren;
- miastenia gravis;
- scleroza multiplă.
Unele dintre aceste studii se aflau deja în faza a II-a.
De exemplu, studiul AUTOGRAPH pentru lupus și nefrită lupică fusese conceput pentru a include 179 de participanți cu forme active și refractare la tratament.
Terapia era administrată o singură dată, după o procedură de pregătire numită limfodepleție.
Un alt studiu de fază a II-a pentru scleroza sistemică urma să compare rap-cel cu rituximab și să includă 96 de pacienți.
Cu numai câteva săptămâni înainte de suspendare, situația părea mult mai optimistă.
În raportarea rezultatelor financiare din iulie, Novartis vorbea despre îmbunătățiri clinice timpurii observate cu rap-cel la pacienții cu miopatii inflamatorii severe și scleroză sistemică și descria profilul de siguranță observat până atunci drept gestionabil.
Cele trei decese schimbă însă semnificativ această evaluare și au determinat compania să pună programul pe pauză până la clarificarea riscurilor.
De ce era atât de promițătoare terapia
Rap-cel face parte din categoria terapiilor CAR-T, una dintre cele mai sofisticate forme de imunoterapie dezvoltate până acum.
Procedura începe cu recoltarea unor limfocite T din sângele pacientului. În laborator, aceste celule sunt modificate genetic pentru a primi un receptor artificial – CAR, de la „chimeric antigen receptor”.
Celulele astfel modificate sunt multiplicate și introduse din nou în organism.
În cazul rap-cel, ținta este CD19, o proteină prezentă pe suprafața celulelor B.
În anumite boli autoimune, unele dintre aceste celule participă la producerea anticorpilor care atacă propriile țesuturi ale organismului.
Ideea este radicală: terapia CAR-T elimină profund populația de celule B implicată în boală, în speranța că sistemul imunitar se va reconstrui ulterior într-o formă care nu mai declanșează același atac autoimun.
Conceptul este descris uneori drept un fel de „resetare” a sistemului imunitar.
O analiză din Nature Reviews Rheumatology arată că terapiile CAR-T care țintesc celulele B au un potențial important pentru boli precum lupusul, scleroza sistemică, miopatiile inflamatorii, miastenia gravis și scleroza multiplă. Autorii subliniau însă că siguranța, selecția pacienților și gestionarea reacțiilor adverse rămân probleme majore.
Rezultatele de până acum păreau neobișnuit de bune
Interesul pentru utilizarea CAR-T în bolile autoimune a crescut rapid după apariția unor serii mici de pacienți cu rezultate impresionante.
O analiză sistematică publicată în 2025 a evaluat 80 de pacienți cu boli autoimune tratați prin diferite terapii CAR-T.
Majoritatea sufereau de lupus, scleroză sistemică sau miopatii inflamatorii.
Autorii au raportat rezultate clinice promițătoare, iar la momentul publicării analizei nu fuseseră observate evenimente adverse fatale atribuite terapiei în cazurile incluse.
O altă analiză, publicată în 2026, a identificat răspunsuri clinice foarte mari în studiile disponibile și remisii fără tratament imunosupresor care, în unele cazuri, s-au menținut luni sau chiar ani.
Există însă o problemă importantă: numărul pacienților tratați până acum pentru boli autoimune este încă foarte mic în comparație cu populațiile necesare pentru a detecta reacții adverse rare.
Tocmai aici devin relevante cele trei decese raportate acum.
O complicație rară poate să nu apară deloc într-un grup de câteva zeci de persoane și să devină vizibilă abia după extinderea programelor clinice.
Reacțiile imune severe sunt un risc cunoscut al terapiilor CAR-T
CAR-T nu este o tehnologie lipsită de riscuri.
Tratamentele din această categorie sunt folosite deja pentru anumite leucemii, limfoame și alte cancere hematologice, iar medicii cunosc de ani întregi posibilitatea apariției unor reacții imune severe.
Una dintre cele mai cunoscute este sindromul de eliberare a citokinelor – CRS, în care activarea masivă a sistemului imunitar poate provoca febră, scăderea tensiunii arteriale, probleme respiratorii și, în forme grave, afectarea organelor.
Tocmai din cauza riscului de CRS și de toxicitate neurologică, terapiile CAR-T autorizate în SUA au fost timp de mai mulți ani supuse unui sistem special de monitorizare. În 2025, FDA a eliminat programul suplimentar de restricții pentru terapiile CAR-T deja aprobate, considerând că experiența acumulată permite gestionarea acestor riscuri prin procedurile obișnuite.
IEC-HS, complicația raportată acum în studiile Novartis, este însă considerată o entitate distinctă de CRS și poate apărea inclusiv după ce sindromul de eliberare a citokinelor începe să se amelioreze.
Studiile pentru cancer nu au fost oprite
Suspendarea nu privește întregul program rap-cel.
Novartis a precizat că două studii în care terapia este administrată pacienților cu leucemie și limfom continuă.
Măsura din 24 august vizează studiile pentru boli autoimune și neurologice.
Diferența este importantă deoarece raportul dintre beneficii și riscuri poate fi evaluat diferit în funcție de boală.
O terapie cu un risc considerabil poate fi acceptabilă pentru un pacient cu un cancer agresiv, fără alte opțiuni eficiente, dar pragul de siguranță poate fi diferit atunci când același tratament este testat pentru o boală cronică pentru care există deja alternative terapeutice.
Novartis a anunțat că transmite informațiile către autoritățile sanitare și continuă să monitorizeze pacienții cărora li s-a administrat deja rap-cel.
Și o altă mare companie farma și-a oprit studiile
Cazul Novartis a produs rapid efecte și în programul unui concurent.
Bristol Myers Squibb a anunțat că suspendă voluntar studiile unei terapii CAR-T rivale, zola-cel, în timp ce analizează propriile date de siguranță.
Compania a precizat că decizia a fost luată „din abundență de precauție”, după apariția unor episoade inflamatorii pe care le-a descris ca fiind temporare și reversibile. Reuters a relatat că profilul general de siguranță al zola-cel rămâne, potrivit companiei, comparabil cu cel al altor terapii CAR-T.
Zola-cel țintește, la fel ca rap-cel, proteina CD19 de pe celulele B și este investigată pentru mai multe boli autoimune.
Într-unul dintre programe, de exemplu, terapia era testată pentru scleroză sistemică, conform registrului oficial ClinicalTrials.gov.
Cele două suspendări aproape simultane ridică o întrebare importantă pentru unul dintre cele mai promițătoare domenii ale medicinei experimentale: poate extraordinara putere a celulelor CAR-T de a reprograma răspunsul imun să fie controlată suficient de bine pentru a trata în siguranță boli care nu sunt cancer?
Deocamdată, răspunsul rămâne deschis.
Cele trei decese nu înseamnă că întreaga tehnologie CAR-T este compromisă și nici că rap-cel a fost abandonat definitiv. Suspendarea unui studiu atunci când apare un semnal grav de siguranță este tocmai mecanismul prin care cercetarea clinică încearcă să protejeze participanții și să stabilească dacă un tratament poate continua.
În cazul Novartis însă, semnalul este suficient de serios încât opt studii să fie puse pe pauză, iar compania să caute acum răspunsul la două întrebări înainte de administrarea altor doze: de ce trei pacienți au dezvoltat aceeași complicație fatală și dacă există o modalitate de a identifica pericolul înainte să fie prea târziu.
