Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Din cuprinsul articolului
Un medicament comun pentru tensiune arterială ar putea ajuta o clasă importantă de terapii anticancer să funcționeze mai bine. Telmisartanul, prescris de ani de zile pentru hipertensiune, a crescut efectul olaparibului în experimente preclinice realizate de cercetători de la Dartmouth Cancer Center.
Descoperirea a fost publicată în Journal for ImmunoTherapy of Cancer și arată că telmisartanul poate face unele tumori mai sensibile la inhibitorii PARP, chiar și atunci când acestea nu au defectele genetice care le fac, în mod obișnuit, vulnerabile la astfel de tratamente.
Studiul nu arată că pacienții ar trebui să ia telmisartan împreună cu tratamentele oncologice pe cont propriu. Datele provin din experimente de laborator și modele preclinice, iar confirmarea trebuie să vină din studii clinice.
Miza este însă importantă. Inhibitorii PARP, precum olaparibul, au schimbat tratamentul pentru anumite cancere cu defecte de reparare a ADN-ului, mai ales cele asociate cu mutații BRCA. Problema este că multe tumori nu au aceste defecte sau dezvoltă rezistență în timp. Dacă telmisartanul poate extinde sensibilitatea la olaparib, terapia ar putea deveni utilă pentru mai mulți pacienți decât în prezent.
Ce este olaparibul și de ce funcționează doar la unii pacienți
Olaparibul face parte din clasa inhibitorilor PARP. Aceste medicamente exploatează o slăbiciune a celulelor tumorale care nu își pot repara corect ADN-ul. Când mecanismele de reparare sunt deja afectate, blocarea PARP poate împinge celula canceroasă spre acumularea de leziuni ADN și moarte celulară.
Tratamentul este folosit în mai multe tipuri de cancer, inclusiv ovarian, mamar, pancreatic și de prostată, în contexte definite prin mutații BRCA sau alte semne de deficit în repararea ADN-ului prin recombinare omoloagă. Eticheta FDA pentru olaparib menționează utilizarea la pacienți selectați pe baza unor teste aprobate, inclusiv pentru forme de cancer ovarian asociate cu mutații BRCA sau status HRD pozitiv.
Această selecție este necesară deoarece inhibitorii PARP au cele mai bune rezultate în tumorile care au deja o vulnerabilitate în repararea ADN-ului. În tumorile fără aceste defecte, efectul poate fi mai slab. Exact aici intervine noutatea studiului Dartmouth.
Telmisartanul a făcut tumorile mai vulnerabile la olaparib
Cercetătorii conduși de Tyler J. Curiel, medic și cercetător la Dartmouth Cancer Center, au testat telmisartanul împreună cu olaparibul în tumori considerate competente în repararea ADN-ului prin recombinare omoloagă. Cu alte cuvinte, erau tumori care, în mod normal, nu ar fi fost cele mai sensibile la inhibitorii PARP.
Rezultatul a fost surprinzător. Telmisartanul a crescut eficiența olaparibului în tumori fără mutații BRCA și fără defectele clasice care prezic răspunsul la inhibitorii PARP. În experimentele preclinice, combinația a dus la mai multe leziuni ale ADN-ului în celulele tumorale decât olaparibul administrat singur.
Dartmouth Cancer Center transmite că telmisartanul ar putea ajuta la extinderea beneficiilor inhibitorilor PARP către pacienți care nu răspund, de obicei, la această clasă de tratamente. Curiel a descris medicamentul drept comun, sigur, tolerabil, convenabil și ieftin, cu potențial de a crește eficiența unei clase importante de terapii oncologice.
De ce este telmisartanul diferit de alte medicamente pentru tensiune
Telmisartanul aparține clasei blocanților receptorilor angiotensinei II, cunoscuți ca ARB. Aceste medicamente sunt prescrise frecvent pentru hipertensiune și alte probleme cardiovasculare. În studiul Dartmouth, efectul de creștere a sensibilității la olaparib a fost observat doar cu telmisartanul dintre medicamentele ARB testate.
Acest detaliu contează deoarece nu se poate spune că orice medicament pentru tensiune are același efect. Cercetătorii au identificat un comportament specific telmisartanului, nu o proprietate generală a întregii clase.
Studiul a mai arătat că telmisartanul reduce nivelul PD-L1 în celulele tumorale. PD-L1 este o proteină prin care unele tumori se ascund de atacul sistemului imunitar. Reducerea acestui semnal poate face tumora mai vizibilă pentru apărarea organismului, deși mecanismul exact trebuie interpretat în contextul experimentelor realizate.
Cum ajută sistemul imunitar în această combinație
Unul dintre cele mai interesante rezultate ale studiului privește activarea imună. Combinația dintre telmisartan și olaparib a crescut producția de interferoni de tip I, molecule care ajută sistemul imunitar să recunoască și să atace celulele anormale.
Curiel a explicat, în comunicatul Dartmouth, că această activare a sistemului imunitar pare să fie unul dintre motivele pentru care combinația funcționează atât de bine în experimentele preclinice.
Pe scurt, telmisartanul nu pare să acționeze doar ca un simplu „amplificator” al toxicității asupra tumorii. El pare să schimbe felul în care tumora răspunde la leziunile ADN produse de olaparib și, în același timp, activează semnale care pot atrage atenția sistemului imunitar.
De ce ar conta pentru tumori fără mutații BRCA
Inhibitorii PARP sunt legați puternic de ideea de mutații BRCA. Aceste mutații afectează capacitatea celulelor de a repara anumite tipuri de leziuni ADN. De aceea, tumorile BRCA-mutante pot fi sensibile la olaparib și la alte medicamente din aceeași clasă.
Dar multe tumori nu au mutații BRCA. Alte tumori pot avea un răspuns inițial, apoi devin rezistente. Pentru acești pacienți, opțiunile pot fi mai limitate. Studiul Dartmouth este interesant tocmai pentru că a testat o metodă prin care tumori fără vulnerabilitatea clasică pot fi împinse spre sensibilitate la inhibitorii PARP.
Aceasta nu înseamnă că tratamentul va funcționa automat la oameni. Înseamnă că există o ipoteză biologică suficient de solidă pentru a fi testată clinic.
Primele studii clinice au început deja
Un avantaj al telmisartanului este că medicamentul este deja aprobat, se administrează oral și are un istoric larg de utilizare în cardiologie. Acest lucru nu elimină nevoia de studii clinice în oncologie, dar poate facilita testarea combinațiilor, deoarece profilul general de siguranță al medicamentului este cunoscut.
Dartmouth Cancer Center anunță că echipa evaluează deja această strategie în două studii clinice. Un studiu testează telmisartanul cu olaparib la bărbați cu cancer de prostată metastatic rezistent la castrare. Un alt studiu testează abordarea în cancer ovarian rezistent la platină.
Potrivit comunicatului Dartmouth, primul participant din studiul pentru cancer de prostată a avut un răspuns descris de Curiel ca excepțional. Această informație este importantă, dar trebuie privită cu prudență. Un caz favorabil nu demonstrează eficiența unei terapii. Pentru concluzii medicale sunt necesare rezultate pe grupuri mai mari de pacienți, cu evaluare riguroasă și urmărire în timp.
De ce cancerul ovarian rezistent la platină este o țintă importantă
Cancerul ovarian rezistent la platină este una dintre situațiile dificile din oncologie. Când boala nu mai răspunde la chimioterapia pe bază de platină, tratamentul devine mai complicat, iar opțiunile pot avea eficiență limitată.
Olaparibul și alți inhibitori PARP au avut rezultate importante în cancerul ovarian, mai ales la pacientele cu mutații BRCA sau tumori cu deficit de recombinare omoloagă. Totuși, nu toate pacientele se încadrează în aceste categorii, iar rezistența poate apărea. De aceea, o combinație care ar putea crește sensibilitatea la inhibitorii PARP merită testată în această boală.
Studiul clinic menționat de Dartmouth, aflat la început, va arăta dacă semnalele preclinice pot fi reproduse la paciente. Până la publicarea datelor clinice, telmisartanul nu trebuie privit ca tratament oncologic standard.
De ce repoziționarea medicamentelor vechi atrage atenția
Folosirea unui medicament deja aprobat pentru o indicație nouă se numește repoziționare terapeutică. În oncologie, această strategie este atractivă deoarece unele medicamente vechi au costuri mai mici, profil de siguranță cunoscut și administrare simplă.
Telmisartanul se potrivește acestui tip de cercetare. Este un medicament oral, folosit pe scară largă pentru hipertensiune, iar costurile sunt mai mici decât în cazul multor terapii oncologice moderne. Dacă ar reuși să crească eficiența unor tratamente existente, ar putea deveni util în combinații, nu ca înlocuitor al terapiei oncologice.
Totuși, repoziționarea nu înseamnă scurtătură peste dovezi. Chiar dacă un medicament este sigur pentru tensiune, combinația cu un tratament anticancer poate avea efecte diferite. Pacienții oncologici pot avea fragilitate, tratamente multiple, funcție renală sau hepatică afectată și risc de interacțiuni. Studiile clinice trebuie să răspundă acestor întrebări.
Ce nu trebuie să înțeleagă greșit pacienții
Cel mai important mesaj este acesta: telmisartanul nu trebuie luat de pacienții cu cancer fără recomandarea oncologului. Studiul nu oferă o indicație de automedicație și nu demonstrează că orice persoană care ia telmisartan pentru tensiune va avea un beneficiu oncologic.
Pacienții care iau deja telmisartan pentru hipertensiune nu trebuie să își modifice tratamentul fără cardiolog sau medicul curant. Cei care primesc olaparib nu trebuie să adauge telmisartan în schema lor pe cont propriu. Chiar și medicamentele considerate sigure pot avea contraindicații, pot scădea prea mult tensiunea sau pot interacționa cu alte tratamente.
Pentru moment, descoperirea este o direcție de cercetare, nu o schimbare de ghid terapeutic.
Ce urmează
Următorii ani vor arăta dacă telmisartanul poate trece de la promisiune preclinică la utilizare reală în oncologie. Studiile în cancer de prostată metastatic rezistent la castrare și în cancer ovarian rezistent la platină vor fi urmărite cu atenție, deoarece pot arăta dacă efectul observat în laborator se traduce în beneficii pentru pacienți.
Pentru medicina oncologică, ideea este atractivă. Un medicament comun, oral și ieftin ar putea crește eficiența unei terapii țintite importante. Pentru pacienți, concluzia trebuie să rămână prudentă. Nu este un tratament nou disponibil, ci o combinație aflată în testare.
Dacă rezultatele clinice vor confirma datele de laborator, telmisartanul ar putea deveni exemplul rar al unui medicament vechi care capătă o valoare nouă într-un domeniu cu mare nevoie de soluții. Până atunci, descoperirea rămâne o veste promițătoare, dar nu o recomandare de tratament în afara studiilor clinice.
