Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Din cuprinsul articolului
COVID-19 aproape a dispărut din conversațiile de zi cu zi, testarea a devenit mult mai rară, iar pentru mulți oameni o durere în gât sau o febră apărută în august înseamnă mai degrabă „o viroză de vară”. SARS-CoV-2 nu a dispărut însă odată cu pandemia, iar datele din Statele Unite arată încă o dată că virusul poate produce valuri de transmitere inclusiv în mijlocul verii.
În prima parte a lunii august 2026, vizitele la serviciile de urgență americane asociate COVID-19 au crescut, iar The Independent, citând date ale Centers for Disease Control and Prevention, relata că infecțiile erau în creștere sau probabil în creștere în 43 de state. California, Kentucky și Hawaii înregistrau activitate moderată în apele uzate, iar Alaska – activitate ridicată.
Situația nu înseamnă că România se află automat în același punct. În sursele oficiale publice consultate la 14 august 2026 nu apare un comunicat al Ministerului Sănătății sau INSP care să anunțe în România un val de vară comparabil cu cel raportat în SUA. Sistemul de supraveghere s-a schimbat însă mult față de anii pandemiei: numărul zilnic de cazuri nu mai este principalul indicator, iar SARS-CoV-2 este urmărit împreună cu gripa și virusul respirator sincițial prin sisteme integrate de supraveghere. La nivel european, ECDC actualizează săptămânal platforma ERVISS, cea mai recentă actualizare fiind din 7 august 2026.
Pentru România, mesajul nu este că trebuie să revenim la panica din 2020, ci că o infecție respiratorie apărută în august poate fi în continuare COVID, mai ales pentru persoanele în vârstă sau cu boli cronice, la care diagnosticul poate conta pentru monitorizare și tratament.
În SUA, COVID a început să crească din nou în august
Creșterea americană a pornit de la niveluri foarte mici.
Potrivit datelor citate de The Independent, proporția prezentărilor la urgență asociate COVID-19 a urcat de la aproximativ 0,1% la 0,3% între iulie și începutul lunii august.
Acest lucru este important pentru interpretarea știrii: procentual, creșterea este mare, dar nivelul absolut rămâne mult sub cel din anii în care spitalele erau supuse unei presiuni uriașe.
În paralel, monitorizarea apelor uzate a început să indice o circulație mai intensă în anumite regiuni.
Apele uzate au devenit un instrument util pentru monitorizarea SARS-CoV-2, deoarece pot detecta virusul eliminat de persoanele infectate indiferent dacă acestea s-au testat, au simptome sau ajung la medic. CDC precizează că o creștere a concentrației virale în apele uzate poate indica o probabilitate mai mare de transmitere în comunitate.
Metoda a devenit și mai relevantă după ce testarea individuală a scăzut.
De ce numărul oficial de cazuri spune mult mai puțin decât în 2020
În primii ani ai pandemiei, unul dintre cele mai urmărite numere era cel al testelor PCR pozitive.
Acum, comparația nu mai funcționează la fel.
Un om cu durere în gât și febră poate:
- să nu se testeze deloc;
- să folosească un test rapid acasă;
- să nu raporteze rezultatul;
- să considere infecția o simplă răceală;
- să nu ajungă niciodată într-o unitate medicală.
De aceea, autoritățile sanitare se bazează tot mai mult pe un amestec de indicatori: prezentări la medic și la urgență, internări, testare santinelă, secvențiere genomică și, acolo unde sistemele există, supravegherea apelor uzate.
ECDC a publicat chiar în iulie 2026 un nou cadru european pentru supravegherea integrată a virusurilor respiratorii, în care COVID-19, gripa și RSV sunt urmărite împreună, folosind mai multe surse de informații în locul simplei numărători a cazurilor confirmate.
Și în România nu mai avem „cifra zilei” din pandemie
Schimbarea este vizibilă și în România.
Arhiva publică a buletinelor săptămânale COVID ale Ministerului Sănătății afișează rapoarte regulate până la sfârșitul lunii ianuarie 2024.
Încă din iunie 2023, România a încheiat starea de risc epidemiologic și biologic generată de pandemie, iar pacienții cu COVID au început să fie tratați în sistemul sanitar obișnuit, în condiții de izolare similare altor boli infecțioase respiratorii, nu în spitale și centre COVID dedicate.
Asta nu înseamnă că SARS-CoV-2 nu mai circulă.
Înseamnă că modul în care îl vedem statistic este diferit.
Prin urmare, absența miilor de cazuri raportate zilnic pe ecranele televizoarelor nu poate fi tradusă prin „nu mai există COVID”.
COVID nu respectă calendarul gripei
Este tentant să ne gândim că SARS-CoV-2 a devenit pur și simplu încă un virus de iarnă.
Datele de până acum nu susțin o regulă atât de simplă.
CDC arăta în evaluarea sezonului precedent că în Statele Unite au existat valuri COVID atât vara, cât și iarna în fiecare dintre ultimii trei ani, iar valul din vara lui 2025 a atins maximul în săptămâna încheiată la 6 septembrie.
În Europa s-a observat același lucru în anii anteriori. ECDC descria în iarna 2024–2025 o perioadă prelungită de activitate SARS-CoV-2 crescută în vara și toamna anului 2024, înainte ca nivelul să scadă.
Totuși, Organizația Mondială a Sănătății avertizează că SARS-CoV-2 nu are încă un tipar sezonier clar și predictibil, comparabil cu cel al gripei. În actualizarea epidemiologică din 2026, OMS descria circulația virusului ca fiind continuă, cu fluctuații regionale și fără un model sezonier sau evolutiv stabil.
Așadar, acest „val de vară” nu este o anomalie.
Dar nici nu putem presupune că în fiecare august va exista obligatoriu unul.
De ce pot apărea valuri tocmai vara
SARS-CoV-2 are câteva avantaje care îi permit să circule și atunci când multe alte virusuri respiratorii se află la niveluri foarte mici.
Imunitatea dobândită după o infecție sau vaccinare scade în timp, iar virusul continuă să evolueze.
În plus, vara înseamnă:
- călătorii internaționale;
- aeroporturi și avioane aglomerate;
- festivaluri și evenimente;
- întâlniri cu persoane din regiuni diferite;
- perioade lungi petrecute în spații climatizate în timpul caniculei.
Acești factori pot crea oportunități de transmitere, chiar dacă oamenii petrec în general mai mult timp în aer liber.
Nu există însă un singur motiv care să explice toate valurile COVID. Contează combinația dintre imunitatea populației, comportament și apariția unor noi subvariante.
Ce variante circulă acum în Europa
La ultima clasificare detaliată publicată de ECDC, din 26 iunie 2026, nu exista nicio variantă SARS-CoV-2 care să îndeplinească criteriile europene pentru „variantă de îngrijorare” – VOC.
ECDC monitoriza mai multe descendente Omicron.
Varianta XFG era dominantă în UE/SEE, în timp ce NB.1.8.1 și BA.3.2 continuau să circule. Pentru aceste variante monitorizate, ECDC nu identificase la acel moment dovezi că ar produce o boală mai severă decât variantele de referință.
Și OMS raporta, în datele globale disponibile până în iunie 2026, circulația predominantă a descendenților Omicron și preciza că variantele urmărite nu arătau dovezi ale unei creșteri a riscului pentru sănătatea publică.
Asta este o diferență importantă față de începutul pandemiei: o creștere a numărului de infectări nu înseamnă automat apariția unei variante mai agresive.
La nivel global, COVID era la nivel redus înaintea creșterii din SUA
Datele OMS oferă și context pentru știrile din august.
Până la 21 iunie 2026, circulația globală raportată a SARS-CoV-2 se afla la niveluri foarte mici comparativ cu anii precedenți. Rata globală de pozitivare era de aproximativ 1,7%, față de 1,2% cu patru săptămâni înainte. În intervalul de 28 de zile analizat fuseseră raportate aproximativ 14.000 de cazuri din 57 de țări, cu 12% mai multe decât în perioada precedentă.
OMS avertizează însă că asemenea cifre sunt afectate puternic de subraportare, diferențe între sistemele naționale de supraveghere și întârzieri de câteva săptămâni.
Exact de aceea un semnal precum cel observat acum în SUA poate deveni vizibil mai întâi în apele uzate și în prezentările la urgență, nu în numărul oficial de teste pozitive.
Ce simptome poate da COVID în 2026
Pentru majoritatea persoanelor, infecțiile actuale se pot asemăna foarte mult cu alte viroze respiratorii.
ECDC enumeră printre manifestările posibile:
- febră;
- tuse;
- durere în gât;
- nas înfundat sau secreții nazale;
- oboseală;
- dureri musculare;
- cefalee;
- dificultăți de respirație;
- uneori simptome digestive.
Simptomele variază mult, iar o persoană infectată poate transmite virusul inclusiv înainte de apariția manifestărilor clinice.
Pierderea gustului și mirosului, atât de caracteristică pentru unele variante din primii ani ai pandemiei, nu mai este un criteriu suficient pentru a spune „dacă simt mirosurile, sigur nu este COVID”.
Pentru cine contează mai mult să știe că este COVID
Pentru un adult tânăr și sănătos cu simptome ușoare, identificarea exactă a virusului poate să nu schimbe dramatic conduita.
Situația este diferită pentru persoanele cu probabilitate mai mare de boală severă.
În recomandările actualizate în martie 2026, OMS include între grupele cu prioritate mare pentru protecție împotriva COVID:
- persoanele foarte vârstnice;
- adulții mai în vârstă cu boli importante asociate sau obezitate severă;
- rezidenții centrelor de îngrijire;
- persoanele moderat sau sever imunodeprimate.
Pentru aceste persoane, o infecție care pare inițial o „răceală de vară” merită privită mai atent, mai ales dacă apar febră persistentă, stare generală deteriorată sau probleme respiratorii.
Diagnosticul precoce poate conta și pentru că tratamentul antiviral, atunci când este indicat de medic, trebuie început într-un anumit interval de la debutul simptomelor.
Vaccinurile nu au devenit inutile pentru că virusul produce mai rar forme grave
Obiectivul principal al vaccinării actuale nu mai este oprirea completă a transmiterii, ci reducerea probabilității de boală severă, spitalizare și deces, în special la categoriile vulnerabile.
OMS și-a actualizat recomandările în martie 2026 și spune că țările ar trebui să ia în calcul vaccinarea periodică în special pentru persoanele cu cea mai mare probabilitate de evoluție severă. Pentru aceste grupuri, protecția trebuie actualizată deoarece scade în lunile de după vaccinare sau infecție.
Organizația precizează și că vaccinurile actualizate continuă să ofere protecție relevantă împotriva formelor severe și a decesului, chiar dacă SARS-CoV-2 continuă să evolueze.
Programul concret de vaccinare și accesul la vaccin diferă însă de la o țară la alta, astfel că în România recomandarea individuală trebuie raportată la politica națională și la profilul medical al pacientului.
De ce România ar trebui să urmărească aceste valuri din alte țări
Creșterea actuală din Statele Unite nu este dovada că peste câteva săptămâni România va trece obligatoriu prin aceeași situație.
Dar arată ceva important despre comportamentul virusului.
COVID-19 poate reveni într-o perioadă în care:
- gripa aproape nu circulă;
- oamenii nu se mai testează;
- vaccinarea nu mai este în centrul atenției;
- simptomele sunt confundate ușor cu alte viroze;
- populația a încetat să mai urmărească datele epidemiologice.
În același timp, ECDC insistă în noul său ghid din iulie 2026 asupra supravegherii pe tot parcursul anului, tocmai pentru ca schimbările în circulația SARS-CoV-2, gripei și RSV să poată fi identificate înainte de a avea un impact important asupra spitalelor.
Pentru România, semnalul din SUA merită deci urmărit, nu extrapolat.
Nu există în acest moment suficiente date publice pentru a spune că țara traversează un val asemănător. Dar nici absența vechilor raportări zilnice nu înseamnă că virusul a dispărut.
