Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Din cuprinsul articolului
Maria Branyas Morera a trăit 117 ani și 168 de zile și a fost, până la moartea sa din 2024, cea mai vârstnică persoană verificată din lume. Cu un an înainte să moară, cercetătorii i-au analizat sângele, saliva, urina și probele de scaun, într-unul dintre cele mai detaliate studii făcute vreodată pe un om care a depășit 110 ani.
Rezultatele au surprins echipa de cercetare. Deși corpul ei avea semne clare de îmbătrânire extremă, mai multe mecanisme biologice arătau ca la o persoană mult mai tânără. Cea mai spectaculoasă descoperire a venit din microbiomul intestinal: intestinul Mariei Branyas era dominat de bacterii benefice, mai ales Bifidobacterium, întâlnite în cantități mari la copii și mult mai puțin la adulții vârstnici.
Povestea a atras atenția și printr-un detaliu simplu: María obișnuia să mănânce trei iaurturi pe zi. Cercetătorii spun că acest obicei ar fi putut influența microbiomul, dar avertizează că nu poate fi numit „secretul” longevității ei. La 117 ani, explicația nu stă într-un singur aliment, ci într-o combinație rară de genetică, metabolism, imunitate, microbiom și stil de viață.
Cine a fost María Branyas Morera
Maria Branyas Morera s-a născut în 1907, în San Francisco, și a trăit cea mai mare parte a vieții în Catalonia. A trecut prin două războaie mondiale, gripa spaniolă, războiul civil din Spania și pandemia COVID-19.
Când a murit, în august 2024, avea 117 ani și era considerată cea mai longevivă persoană verificată din lume. Înainte de moarte, a acceptat să fie studiată de cercetători, iar probele biologice recoltate la 116 ani au permis o analiză multistratificată a corpului ei.
Studiul, publicat în Cell Reports Medicine, a fost coordonat de dr. Manel Esteller, de la Josep Carreras Leukaemia Research Institute din Barcelona, împreună cu Eloy Santos-Pujol și o echipă internațională. Cercetătorii au analizat genomul, proteomul, epigenomul, metabolomul și microbiomul, pentru a vedea cum arată biologia unui om ajuns la o vârstă atât de rară.
Intestinul ei semăna cu al unei persoane mult mai tinere
Cea mai discutată descoperire a fost microbiomul intestinal. Potrivit Josep Carreras Leukaemia Research Institute, Maria Branyas avea un microbiom dominat de bifidobacterii, bacterii asociate cu efecte antiinflamatoare și cu un profil intestinal mai sănătos.
Bifidobacterium este un grup de bacterii benefice care apare în cantități mari în intestinul sugarilor și scade, de obicei, odată cu înaintarea în vârstă. În cazul Mariei, nivelurile erau neobișnuit de mari pentru vârsta ei.
Această observație contează pentru că îmbătrânirea este asociată frecvent cu inflamație cronică de intensitate mică, denumită uneori „inflammaging”. Un microbiom mai bogat în bacterii antiinflamatoare ar putea contribui la un mediu intern mai puțin agresiv pentru organism, deși cercetătorii nu pot spune că microbiomul i-a prelungit direct viața.
Iaurtul mâncat de trei ori pe zi poate fi o piesă din puzzle
Maria Branyas consuma zilnic iaurt, în jur de trei porții pe zi. Iaurtul conține culturi bacteriene vii, iar unele pot favoriza un mediu intestinal prietenos pentru bacterii benefice, inclusiv Bifidobacterium.
Această legătură este plauzibilă, dar nu dovedită. Cercetătorii nu pot reconstrui cu precizie cum s-a schimbat microbiomul ei de-a lungul vieții și nici nu pot separa efectul iaurtului de restul obiceiurilor.
Maria urma o dietă de tip mediteranean, nu fuma, nu consuma alcool, avea viață socială activă, dormea bine și a rămas cât a putut de activă. Toate aceste elemente pot influența microbiomul, inflamația, metabolismul și sănătatea vasculară.
Prin urmare, concluzia corectă nu este că trei iaurturi pe zi duc la 117 ani. Concluzia este că un aliment fermentat, integrat într-un stil de viață sănătos, ar putea ajuta microbiomul, iar microbiomul pare să aibă o legătură reală cu îmbătrânirea sănătoasă.
Corpul ei arăta bătrân și tânăr în același timp
Studiul a arătat o combinație neobișnuită. Pe de o parte, Maria avea semne biologice clare de vârstă extremă: telomeri foarte scurți, un sistem imun cu trăsături de îmbătrânire și modificări celulare asociate vârstei.
Pe de altă parte, avea markeri care arătau o îmbătrânire mult mai blândă. Relojurile epigenetice, metode care estimează vârsta biologică pe baza unor modificări chimice ale ADN-ului, au indicat o vârstă biologică mai mică decât cea cronologică. Unele analize au estimat o diferență de până la peste 20 de ani.
Dr. Manel Esteller a descris această combinație ca o „dualitate fascinantă”: semne de îmbătrânire profundă alături de mecanisme de longevitate sănătoasă. Această observație schimbă o idee foarte răspândită, aceea că vârsta extremă înseamnă automat boală severă și degradare accelerată.
În cazul ei, cercetătorii au găsit un corp foarte bătrân cronologic, dar protejat în mai multe zone importante.
Genele au avut probabil un rol major
Un aspect imposibil de copiat este genetica. Studiul a identificat mai multe variante genetice rare, inclusiv unele asociate cu protecția inimii, a creierului, a sistemului imun și cu risc mai mic pentru anumite boli.
Acest lucru nu înseamnă că genele explică totul, dar la vârste extreme ele cântăresc mult. Puțini oameni ajung la 117 ani fără o combinație genetică favorabilă. Stilul de viață poate ajuta, dar nu poate reproduce complet protecția biologică moștenită.
De aceea, exemplul Mariei Branyas nu trebuie transformat într-o rețetă simplă. O persoană poate mânca iaurt, poate face mișcare și poate dormi bine, dar nu își poate alege variantele genetice.
De ce microbiomul a devenit atât de important în studiile despre longevitate
Microbiomul intestinal influențează digestia, metabolismul, imunitatea și inflamația. Bacteriile intestinale produc compuși care pot acționa la distanță, inclusiv asupra vaselor de sânge, ficatului, sistemului imun și, indirect, creierului.
În studiile despre centenari și supercentenari, cercetătorii au observat că unele persoane foarte longevive au un microbiom diferit de cel al adulților vârstnici obișnuiți. În unele grupuri, bacteriile benefice sunt mai bine păstrate, iar inflamația sistemică pare mai redusă.
Totuși, relația este complicată. Un microbiom „bun” poate susține sănătatea, dar poate fi și rezultatul unei sănătăți generale mai bune. Cu alte cuvinte, nu știm întotdeauna dacă bacteriile au contribuit la longevitate sau dacă un organism mai sănătos a permis menținerea unui microbiom mai bun.
Ce poate face o persoană obișnuită
Nu putem copia genele Mariei Branyas, dar putem copia unele obiceiuri asociate cu îmbătrânirea sănătoasă.
Un model alimentar apropiat de dieta mediteraneană, cu legume, fructe, leguminoase, cereale integrale, nuci, pește, ulei de măsline și alimente fermentate, poate susține sănătatea metabolică și intestinală. Iaurtul simplu, fără zahăr adăugat, poate fi o variantă bună pentru cei care îl tolerează.
La fel de importante sunt mișcarea zilnică, somnul, controlul tensiunii, menținerea relațiilor sociale, evitarea fumatului și limitarea alcoolului. Acestea sunt obiceiuri susținute de multe studii, nu doar de cazul unei persoane excepționale.
Pentru microbiom, contează mai mult ansamblul alimentației decât un singur produs. Fibrele din legume, fructe, leguminoase și cereale integrale hrănesc bacteriile benefice. Alimentele fermentate pot adăuga diversitate. Excesul de zahăr, alcool, ultraprocesate și diete foarte sărace în fibre pot avea efect opus.
De ce iaurtul nu trebuie transformat în tratament antiîmbătrânire
Iaurtul poate fi sănătos, dar nu este medicament pentru longevitate. Nu există dovezi că trei iaurturi pe zi prelungesc viața până la 100 sau 117 ani.
În plus, nu toate iaurturile sunt egale. Unele conțin mult zahăr, arome, amidon sau aditivi și se îndepărtează de ideea de aliment fermentat simplu. Pentru beneficii nutriționale, varianta mai potrivită este iaurtul natural, cu culturi vii, fără zahăr adăugat.
Persoanele cu intoleranță la lactoză, alergie la proteinele laptelui sau anumite boli digestive trebuie să aleagă cu prudență. Pentru ele, există alte alimente fermentate sau surse de fibre care pot susține microbiomul.
Ce schimbă acest studiu în discuția despre bătrânețe
Cazul Mariei Branyas arată că îmbătrânirea și boala nu sunt identice. O persoană poate avea semne biologice de vârstă extremă, dar să fie protejată parțial de bolile care însoțesc frecvent bătrânețea, cum sunt cancerul, bolile cardiovasculare, diabetul sau demența.
Această idee este importantă pentru medicina longevității. Scopul nu este doar să trăim mai mult, ci să păstrăm mai mulți ani de viață fără dizabilitate severă. Cercetătorii numesc acest lucru „healthspan”, durata vieții trăită în stare bună de sănătate.
Maria Branyas nu oferă o rețetă, dar oferă o hartă biologică rară. Corpul ei arată că longevitatea extremă poate însemna un echilibru foarte fin între îmbătrânire accelerată în unele sisteme și protecție remarcabilă în altele.
Concluzia
María Branyas Morera, femeia care a trăit 117 ani, avea un microbiom intestinal surprinzător de tânăr, bogat în Bifidobacterium, bacterii benefice care scad de obicei odată cu vârsta. Ea mânca trei iaurturi pe zi, iar cercetătorii cred că acest obicei ar fi putut susține un profil intestinal sănătos.
Dar iaurtul nu explică singur o viață de 117 ani. Genele rare, metabolismul eficient, inflamația redusă, dieta mediteraneană, lipsa fumatului și alcoolului, somnul, mișcarea și viața socială au făcut parte din același tablou.
Lecția realistă nu este să mâncăm trei iaurturi pe zi în speranța unei longevități extreme. Lecția este că intestinul poate reflecta și poate influența felul în care îmbătrânim, iar alimentația de zi cu zi rămâne una dintre cele mai accesibile metode prin care putem susține acest ecosistem intern.
