Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Din cuprinsul articolului
Persoanele trecute de 75 de ani care au un certificat de handicap nu sunt obligate automat să continue reevaluările toată viața.
Noile criterii medico-psihosociale, aplicabile din noiembrie 2025, prevăd situații în care certificatul poate primi termen permanent, nerevizuibil, inclusiv pentru persoane care au împlinit 75 de ani și au trecut anterior prin cel puțin două evaluări.
Vârsta de 75 de ani nu transformă însă automat orice certificat într-unul permanent.
Aceasta este nuanța care poate fi ușor ratată. Regula apare în criteriile privind stabilirea termenului permanent, aprobate prin Ordinul comun nr. 2.300/1.457/2025, iar condițiile diferă în funcție de tipul afecțiunii și de caracterul ireversibil al deficiențelor.
În plus, noile criterii introduc o cale mai largă pentru persoanele cu boli cronice stabile: după cel puțin două evaluări, certificatul poate primi termen permanent dacă afecțiunea are o evoluție de minimum cinci ani, produce afectări cronice stabile și nu mai are potențial de reversibilitate cu terapiile disponibile.
Ce s-a schimbat din noiembrie 2025
Noile criterii au fost aprobate prin Ordinul nr. 2.300/1.457/2025, publicat în Monitorul Oficial la 6 noiembrie 2025. Ele au înlocuit vechiul sistem de criterii și stabilesc atât modul de încadrare în grad de handicap, cât și situațiile în care documentul poate avea termen permanent.
Schimbarea pornește de la o regulă introdusă anterior în Legea 448/2006: dacă afecțiunea a produs deficiențe funcționale sau structural-anatomice ireversibile, iar persoana nu mai poate urma programe de recuperare care să schimbe această situație, comisia este obligată să stabilească valabilitate permanentă, fără reevaluări periodice.
Ordinul din 2025 detaliază mult mai precis când este îndeplinită această condiție.
După 75 de ani, permanentul nu se acordă doar pentru simpla vârstă
În capitolul dedicat funcțiilor mentale, criteriile prevăd explicit acordarea termenului permanent, nerevizuibil, persoanelor încadrate în grad de handicap care au împlinit 75 de ani, după cel puțin două evaluări.
Formularea este importantă.
Nu spune că orice român care are certificat de handicap și împlinește 75 de ani primește automat certificat permanent.
Prevederea se găsește în cadrul criteriilor medicale specifice și trebuie aplicată împreună cu încadrarea și situația funcțională prevăzută în capitolul respectiv.
De aceea, vârsta este un criteriu relevant, dar nu trebuie desprinsă de diagnosticul și limitările funcționale pentru care persoana este încadrată.
De ce contează cele două evaluări anterioare
Regula are și o condiție procedurală: cel puțin două evaluări.
Ideea este ca situația medicală și funcțională a persoanei să fi fost deja urmărită și documentată înainte ca autoritatea să stabilească faptul că nu mai există un motiv practic pentru continuarea reevaluărilor periodice.
O persoană care ajunge pentru prima dată la comisie după 75 de ani nu poate presupune, doar din cauza vârstei, că va primi automat termen permanent indiferent de afecțiune.
Comisia aplică criteriile corespunzătoare diagnosticului, severității și caracterului reversibil sau ireversibil al afectării.
Unele afecțiuni pot primi permanent chiar de la prima evaluare, indiferent de vârstă
Vârsta de 75 de ani este doar una dintre căile prin care se poate ajunge la termen permanent.
Pentru unele deficiențe ireversibile, noile criterii permit acest lucru de la prima evaluare.
De exemplu, criteriile prevăd termen permanent de la prima evaluare pentru anumite amputații și pentru unele deficite locomotorii ireversibile.
În neurologie, termenul permanent poate fi acordat de la prima evaluare în anumite situații bine documentate, precum sechele cerebrovasculare cu deficit motor plegic după mai mult de doi ani, paraplegie sau tetraplegie după intervalul prevăzut de criterii și anumite boli neurologice ereditare sau degenerative cu deficite definitive.
În oftalmologie, criteriile permit termen permanent de la prima evaluare pentru forme severe de cecitate bilaterală atunci când leziunile sunt documentate ca fiind ireversibile prin toate mijloacele terapeutice.
Prin urmare, o persoană de 40 sau 50 de ani poate primi certificat permanent dacă se află într-o situație ireversibilă prevăzută de criterii, în timp ce vârsta de 75 de ani nu este, singură, o garanție pentru toate diagnosticele.
Alte boli primesc permanent abia la a doua evaluare
Pentru alte afecțiuni, criteriile cer o perioadă în care medicii să poată observa răspunsul la tratament și stabilitatea deficitului.
De exemplu, în anumite boli neurologice, reumatologice, oncologice sau dermatologice, termenul permanent poate fi stabilit la a doua evaluare, dacă boala rămâne severă, este în afara resurselor terapeutice sau a produs complicații funcționale ireversibile.
Acest mecanism evită acordarea imediată a unui certificat nerevizuibil într-o boală care ar putea răspunde semnificativ la tratament, dar permite oprirea evaluărilor repetitive atunci când evoluția arată că afectarea a devenit stabilă și ireversibilă.
Există și regula celor cinci ani pentru alte afecțiuni cronice
Una dintre cele mai importante prevederi ale noilor criterii se află la articolul II.
Documentul stabilește că poate fi acordat termen permanent, după cel puțin două evaluări, și persoanelor diagnosticate cu alte afecțiuni cuprinse în criteriile de încadrare dacă sunt îndeplinite câteva condiții suplimentare.
Boala trebuie să aibă o evoluție îndelungată, de minimum cinci ani de la diagnosticare și inițierea tratamentului, iar afectările trebuie să fie cronice, stabile și fără potențial de reversibilitate sub terapiile disponibile.
Situația trebuie confirmată prin documente medicale și investigații clinice și paraclinice specifice diagnosticului.
Asta poate fi relevant inclusiv pentru o persoană trecută de 75 de ani al cărei diagnostic nu se află într-o categorie cu regulă specială bazată pe vârstă.
O boală cronică nu înseamnă automat handicap permanent
Termenii „boală cronică” și „handicap permanent” nu sunt sinonimi.
Foarte multe boli sunt cronice, dar pot avea grade diferite de severitate și pot răspunde la tratament.
Pentru încadrarea în grad de handicap contează limitările funcționale produse de boală, nu simpla existență a diagnosticului.
Iar pentru valabilitatea permanentă contează suplimentar faptul că aceste limitări sunt ireversibile sau stabile și fără potențial real de recuperare în condițiile stabilite de criterii.
De exemplu, două persoane cu același diagnostic pot primi încadrări și termene diferite dacă una are autonomie aproape completă, iar cealaltă are afectări severe și permanente.
Ce se întâmplă dacă situația nu îndeplinește criteriile pentru permanent
Noul ordin spune și cât poate fi valabil certificatul atunci când nu sunt întrunite condițiile pentru termen permanent.
Pentru alte situații decât cele prevăzute expres pentru permanent, certificatul are în general 24 de luni pentru afecțiunile cu evoluție staționară sau progresivă și 12 luni pentru cele cu potențial reversibil prin tratament ori care necesită investigații suplimentare pentru stabilirea prognosticului recuperator.
Asta explică de ce simpla vârstă înaintată nu elimină automat reevaluarea.
Dacă situația medicală este încă susceptibilă de modificare sau nu există suficiente informații pentru stabilirea caracterului ireversibil, comisia poate menține un termen limitat.
Ce înseamnă „nerevizuibil”
În criteriile noi apare frecvent formularea „termen permanent, nerevizuibil”.
Din perspectiva reevaluărilor obișnuite, asta înseamnă că persoana nu mai trebuie să revină periodic pentru prelungirea certificatului.
Regula este în concordanță cu articolul 87 din Legea 448/2006, care spune că persoanele cu deficiențe ireversibile și fără posibilitate de recuperare nu trebuie prezentate la reevaluările periodice.
Există însă proceduri extraordinare de reevaluare prevăzute separat de lege, cum sunt cele dispuse de Comisia superioară în urma unor controale, autosesizări sau sesizări ale unor instituții publice.
Așadar, „nerevizuibil” trebuie înțeles în primul rând ca eliminare a obligației de reînnoire periodică, nu ca imposibilitate juridică absolută de verificare în orice situație.
Ce ar trebui verificat de o persoană trecută de 75 de ani
Pentru o persoană care are 75 de ani sau mai mult și continuă să primească certificate cu termen de 12 sau 24 de luni, vârsta poate fi un motiv bun pentru a verifica în ce capitol al noilor criterii se încadrează afecțiunea sa și dacă sunt îndeplinite condițiile pentru termen permanent.
Dar solicitarea nu ar trebui formulată doar pe ideea „am 75 de ani, deci trebuie să primesc permanent”.
Mai relevante sunt istoricul evaluărilor, durata bolii, documentarea caracterului ireversibil, răspunsul la tratament și limitările funcționale prevăzute de criterii.
Noile reguli încearcă tocmai să facă diferența între afecțiunile care încă trebuie urmărite pentru o posibilă recuperare și situațiile în care obligarea unei persoane vârstnice, cu un deficit stabil și ireversibil, să refacă periodic același dosar nu mai are o justificare medicală.
