Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Din cuprinsul articolului
Un supliment ieftin și disponibil fără rețetă a încetinit progresia calcificării arterelor coronare într-un studiu clinic randomizat publicat în JAMA Cardiology. Este vorba despre vitamina K2, sub forma menaquinone-7 (MK-7). După doi ani de administrare zilnică, pacienții care au primit MK-7 au acumulat mai puțin calciu în arterele inimii decât cei care au primit placebo.
Rezultatul este promițător, dar vine cu o avertizare importantă: cercetătorii nu au demonstrat că vitamina K2 previne infarctul, accidentul vascular cerebral sau decesul cardiovascular.
Studiul publicat în JAMA Cardiology a inclus 180 de adulți cu simptome sugestive pentru boală coronariană și cu depozite de calciu deja vizibile în arterele coronare.
Participanții au fost repartizați aleatoriu să primească timp de doi ani fie 360 micrograme de menaquinonă-7 pe zi, fie un comprimat placebo identic ca aspect.
Rezultatul urmărit de cercetători a fost evoluția scorului de calciu coronarian – CAC –, măsurat prin tomografie computerizată.
La sfârșitul celor doi ani, diferența dintre grupuri a fost semnificativă statistic.
Ce s-a întâmplat cu arterele după doi ani
La începutul studiului, participanții aveau valori comparabile ale scorului de calciu coronarian.
În grupul placebo, valoarea mediană a CAC a evoluat astfel:
- 145 unități Agatston la început;
- 173 după un an;
- 214 după doi ani.
În grupul care a primit vitamina K2 sub formă de MK-7:
- 135 unități Agatston la început;
- 150 după un an;
- 184 după doi ani.
Diferența în evoluția scorului dintre cele două grupuri a fost statistic semnificativă, cu p=0,02.
O tendință similară a fost observată și atunci când cercetătorii au măsurat masa de calciu, nu doar scorul Agatston. Datele complete ale studiului pot fi consultate și în PubMed.
Autorii au estimat că progresia scorului CAC a fost cu aproximativ 20 de unități Agatston mai mică în grupul MK-7 pe parcursul celor doi ani.
Vitamina K2 nu a „curățat” arterele
Această diferență este foarte importantă.
Studiul nu arată că vitamina K2 a eliminat calciul deja depus în artere și nici că a făcut plăcile de aterom să dispară.
Scorul CAC a crescut în ambele grupuri.
Ceea ce s-a observat a fost o progresie mai lentă a calcificării în rândul participanților care au primit MK-7.
Cercetătorii au găsit, de asemenea, o legătură între creșterea scorului de calciu și numărul plăcilor inițial necalcificate care au devenit parțial calcificate în timpul studiului.
Efectul MK-7 pare să fi fost mai evident tocmai asupra acestui proces de apariție a calcificării în plăcile aflate într-un stadiu mai timpuriu.
Ce este scorul de calciu coronarian
Scorul de calciu coronarian, cunoscut drept CAC – Coronary Artery Calcium, măsoară prin tomografie cantitatea de calciu existentă în arterele care alimentează inima.
Rezultatul este exprimat în unități Agatston.
În general, prezența calciului coronarian indică existența aterosclerozei. Cu cât povara totală de calciu este mai mare, cu atât este mai probabilă existența unei cantități importante de placă aterosclerotică.
În studiul actual au fost incluși pacienți cu valori CAC cuprinse între 50 și 400, adică persoane la care calcificarea coronariană exista deja.
Participanții aveau o vârstă mediană de aproximativ 60 de ani, iar 42% erau femei.
Majoritatea primeau deja tratamentul cardiovascular obișnuit: aproximativ 78% luau statine.
De ce ar putea avea vitamina K2 un asemenea efect
Explicația pornește de la un mecanism biologic bine cunoscut.
Vitamina K este necesară pentru activarea mai multor proteine din organism. Una dintre ele este matrix Gla protein – MGP, o proteină implicată în reglarea depunerii calciului în pereții vaselor de sânge.
Pentru a funcționa corespunzător, MGP trebuie activată printr-un proces dependent de vitamina K.
MGP activă este considerată unul dintre inhibitorii naturali ai calcificării vasculare. O analiză asupra relației dintre proteina MGP și calcificarea vasculară arată însă că mecanismul este complex și că rezultatele studiilor efectuate până acum nu sunt complet uniforme.
În noul studiu, concentrațiile de MK-7 din sângele pacienților care au primit suplimentul au crescut puternic pe parcursul tratamentului.
Cercetătorii au urmărit și forma inactivă a proteinei MGP, numită dp-ucMGP, considerată un marker indirect al statusului vitaminei K la nivel vascular.
Modificările observate au susținut ipoteza că suplimentarea a influențat mecanismul biologic pe care cercetătorii intenționau să îl țintească.
De ce a fost folosită MK-7 și nu vitamina K1
Vitamina K nu reprezintă o singură moleculă.
Principalele forme sunt:
- vitamina K1 – filochinona, întâlnită în special în legumele cu frunze verzi;
- vitamina K2 – menaquinonele, o familie care include mai multe variante, printre care MK-4, MK-7 și MK-9.
National Institutes of Health explică faptul că menaquinonele se găsesc, în cantități variabile, în unele alimente de origine animală și în alimente fermentate.
Autorii studiului au ales MK-7 deoarece această formă are o biodisponibilitate bună și persistă mai mult timp în organism decât vitamina K1.
Doza testată a fost de 360 micrograme pe zi.
Această cifră nu trebuie însă transformată într-o recomandare generală pentru populație.
Studiul NU arată că vitamina K2 previne infarctul
Aici apare cea mai importantă limitare a rezultatului.
Cercetătorii au măsurat calcificarea coronariană, nu numărul de infarcte, accidente vasculare cerebrale sau decese.
Autorii spun explicit că rămâne de demonstrat dacă încetinirea calcificării se traduce într-un beneficiu cardiovascular real.
Cu alte cuvinte, studiul nu poate răspunde încă întrebării:
Dacă o persoană ia vitamina K2, are mai puține șanse să facă infarct?
Pentru asta ar fi nevoie de un studiu mult mai mare, cu mii de participanți, urmăriți suficient de mult încât cercetătorii să poată compara direct numărul evenimentelor cardiovasculare.
Chiar autorii concluzionează că MK-7 are potențialul de a reduce apariția unor noi calcificări coronariene, însă beneficiile asupra evenimentelor cardiovasculare fatale și nonfatale rămân de demonstrat.
Există chiar un paradox al calciului din arterele inimii
Un editorial publicat în același număr al JAMA Cardiology atrage atenția asupra unei probleme și mai interesante.
Mai puțină progresie a scorului de calciu nu înseamnă automat mai puține infarcte.
Motivul este aparent paradoxal.
Statinele, medicamente despre care există dovezi foarte puternice că reduc evenimentele cardiovasculare, pot determina în anumite situații creșterea densității calciului din plăcile aterosclerotice, în timp ce reduc colesterolul și inflamația și stabilizează placa.
Calcificarea unei plăci poate reprezenta uneori și o etapă a procesului de „vindecare” și stabilizare.
De aceea, specialiștii Michael J. Blaha și Sungwoo Choi, de la Johns Hopkins Ciccarone Center for the Prevention of Cardiovascular Disease, avertizează că rezultatul studiului cu MK-7 nu trebuie interpretat simplist.
Ei ridică trei posibilități: încetinirea calcificării ar putea fi benefică, ar putea să nu schimbe deloc numărul infarctelor sau, teoretic, interferența cu anumite forme de calcificare ar putea avea consecințe neașteptate asupra stabilității plăcii.
Doar studiile care măsoară direct infarctele și celelalte evenimente cardiovasculare pot lămuri problema.
„Sunt necesare mult mai multe date”
Editorialul JAMA este foarte prudent.
Cei doi cardiologi consideră rezultatele interesante și suficient de promițătoare pentru a justifica studii noi, dar spun că este nevoie de mult mai multe date înainte ca utilizarea pe scară largă a MK-7 să poată fi recomandată pentru o indicație cardiovasculară.
Studiul actual a fost relativ mic, cu 180 de participanți randomizați, iar aderența la tratament a fost estimată la aproximativ 80%.
Mai mult, MK-7 nu a produs diferențe semnificative în ceea ce privește gradul de stenoză coronariană sau numărul vaselor afectate.
Nu au fost observate reacții adverse importante
Din punctul de vedere al tolerabilității, rezultatele au fost favorabile.
Cercetătorii nu au observat o diferență semnificativă a efectelor adverse între cele două grupuri.
Au fost raportate rar diaree și dureri de cap, fără o diferență relevantă între MK-7 și placebo.
Dar această constatare nu înseamnă că vitamina K2 poate fi începută fără precauții de oricine.
Atenție mare dacă iei anticoagulante
Vitamina K poate interacționa cu anticoagulantele de tip antagoniști ai vitaminei K, precum warfarina.
De altfel, persoanele care foloseau antagoniști ai vitaminei K au fost excluse din studiul JAMA.
National Institutes of Health avertizează că persoanele tratate cu warfarină trebuie să mențină un aport relativ constant de vitamina K, deoarece modificările bruște pot influența efectul anticoagulant al medicamentului.
Prin urmare, o persoană aflată pe un astfel de tratament nu ar trebui să înceapă suplimente cu vitamina K2 fără să discute cu medicul care îi urmărește anticoagularea.
Rezultatele nu pot fi aplicate automat persoanelor sănătoase
Și populația studiată contează foarte mult.
Participanții nu erau adulți sănătoși care luau preventiv vitamina K2.
Ei prezentau:
- simptome sugestive pentru boală coronariană;
- calcificare coronariană deja prezentă;
- scor CAC între 50 și 400;
- o vârstă mediană în jur de 60 de ani.
Din studiu au fost excluse, printre altele, persoanele cu boală renală manifestă, cele care suferiseră recent un infarct sau AVC și pacienții care utilizau antagoniști ai vitaminei K.
Nu se poate presupune, prin urmare, că un adult tânăr fără ateroscleroză va obține același efect dacă începe să ia MK-7.
Ce spun studiile anterioare despre vitamina K și calcificarea vasculară
Noul rezultat nu apare într-un vid.
O meta-analiză a 14 studii randomizate, cu 1.533 de participanți a găsit anterior un posibil efect al suplimentării cu vitamina K asupra încetinirii progresiei calcificării coronariene.
Autorii au atras însă atenția asupra diferențelor dintre studii și asupra necesității unor cercetări randomizate mai riguroase.
Chiar autorii noului studiu JAMA notează că cercetările precedente au oferit rezultate neuniforme, multe fiind realizate în populații foarte diferite, precum pacienți cu diabet sau boală renală avansată.
Noul studiu este important tocmai pentru că a testat separat MK-7, într-un design randomizat și controlat cu placebo, pe pacienți cu boală coronariană simptomatică.
Vitamina K2 nu poate înlocui tratamentele care și-au demonstrat deja efectul
În acest moment, rezultatul nu justifică renunțarea la statine, medicamente pentru tensiune sau alte terapii recomandate pentru boala coronariană.
De fapt, aproape opt din zece participanți ai studiului luau deja statine.
Controlul LDL-colesterolului, tensiunii arteriale și diabetului, renunțarea la fumat, activitatea fizică, alimentația și menținerea unei greutăți adecvate rămân principalele măsuri prin care poate fi redusă probabilitatea unui eveniment cardiovascular.
Vitamina K2 intră, deocamdată, într-o categorie diferită: o ipoteză terapeutică promițătoare, susținută acum de un studiu randomizat, dar pentru care lipsește încă dovada decisivă – aceea că oamenii fac efectiv mai puține infarcte, AVC-uri și decese cardiovasculare.
Studiul integral, „Two Years of Menaquinone-7 Supplementation and Coronary Artery Calcification: A Randomized Clinical Trial”, semnat de Liv M. Vossen, Peter W. de Leeuw, Leon J. Schurgers și colaboratorii, a fost publicat în 2026 în JAMA Cardiology, volumul 11, numărul 8, paginile 719–726. DOI: 10.1001/jamacardio.2026.1279.
