Din cuprinsul articolului
Vitamina D este luată de multe persoane mai ales iarna, când zilele sunt scurte, iar expunerea la soare scade. Vara, logica pare simplă. Dacă stăm mai mult afară și avem mai multă lumină, suplimentul ar putea deveni inutil. Medicii spun însă că răspunsul nu este același pentru toată lumea.
Dr. Sohaib Imtiaz explică faptul că nevoia de vitamina D în lunile calde depinde de mai mulți factori. Contează cât timp petrece o persoană la soare, ce nivel de vitamina D are deja în sânge, câtă melanină are pielea, vârsta, greutatea, bolile asociate și tratamentele urmate.
Pentru un adult sănătos, cu piele deschisă la culoare, care iese des afară, suplimentul poate fi oprit vara, mai ales dacă doza este una obișnuită și nu există un deficit confirmat. Pentru alte persoane, soarele din lunile calde nu garantează un nivel suficient.
De ce nu produce toată lumea aceeași cantitate de vitamina D la soare
Vitamina D se formează în piele sub acțiunea razelor UVB. Totuși, pielea nu reacționează identic la soare. Persoanele cu mai multă melanină, care se bronzează ușor și se ard mai rar, au nevoie de o expunere mai lungă pentru a produce aceeași cantitate de vitamina D ca o persoană cu piele foarte deschisă.
Melanina funcționează ca o protecție naturală împotriva radiațiilor ultraviolete. Este un avantaj pentru piele, dar reduce viteza cu care organismul produce vitamina D.
Dr. Imtiaz spune că, în unele cazuri, persoanele cu pielea mai închisă pot avea nevoie de o expunere de trei până la șase ori mai mare pentru un efect similar. În schimb, persoanele cu piele deschisă pot obține suficientă vitamina D din 10-15 minute de soare pe față, brațe și picioare, de două-trei ori pe săptămână, dacă nu există alți factori de risc.
Cine ar putea avea nevoie de supliment și vara
Există persoane pentru care suplimentarea poate rămâne necesară chiar și în sezonul cald. Printre acestea se află cei care petrec cea mai mare parte a zilei în interior, lucrează în birouri, ies puțin la soare sau poartă haine care acoperă aproape tot corpul.
La risc pot fi și persoanele în vârstă. Odată cu înaintarea în vârstă, pielea produce mai greu vitamina D, iar timpul petrecut afară scade adesea. National Institutes of Health arată că adulții peste 71 de ani au un necesar zilnic mai mare, de 800 UI, față de 600 UI pentru adulții mai tineri.
Și persoanele cu mai mult țesut adipos pot avea niveluri mai mici de vitamina D. Vitamina D este liposolubilă, adică se depozitează în țesutul gras, iar biodisponibilitatea ei poate fi mai redusă.
Suplimentarea poate fi necesară și în boli hepatice, boli renale cronice, tulburări de absorbție intestinală sau în cazul unor tratamente care modifică metabolismul vitaminei D, cum sunt corticosteroizii sau unele antifungice.
Semnele care pot indica un deficit
Deficitul de vitamina D nu are mereu simptome clare. Uneori apar oboseală, dureri osoase, slăbiciune musculară sau o stare generală de lipsă de energie. Aceste manifestări sunt nespecifice, așa că nu pot confirma singure un deficit.
NIH Office of Dietary Supplements precizează că nivelul de 25-hidroxivitamină D din sânge este indicatorul folosit pentru evaluarea statusului vitaminei D. Cu alte cuvinte, analiza de sânge rămâne metoda prin care se poate afla dacă suplimentarea este necesară.
Medicii nu recomandă testarea de rutină pentru toată populația. Ghidul Endocrine Society, publicat în 2024, nu susține screeningul generalizat la adulții sănătoși, fără factori de risc. Testarea are mai mult sens când există simptome, boli asociate sau un risc crescut de deficit.
Este periculos să iei vitamina D vara?
O doză obișnuită, de 600-800 UI pe zi, este în general considerată sigură pentru adulți. Problema apare când suplimentele sunt luate în doze mari, fără indicație medicală și pe perioade lungi.
Vitamina D nu se elimină rapid prin urină, ca alte vitamine hidrosolubile. Fiind liposolubilă, se poate acumula în organism. NIH și EFSA indică o limită superioară tolerabilă de 4.000 UI pe zi pentru adulți, echivalentul a 100 micrograme. Depășirea acestei limite poate crește riscul de efecte adverse.
Excesul de vitamina D poate duce la hipercalcemie, adică nivel prea mare de calciu în sânge. Pot apărea greață, constipație, slăbiciune, sete intensă, urinări frecvente, dureri de cap sau tulburări renale. Cazurile severe sunt rare, dar apar de obicei după suplimentare excesivă, nu din expunere normală la soare.
Soarele ajută, dar nu înseamnă expunere fără protecție
Faptul că soarele ajută organismul să producă vitamina D nu înseamnă că expunerea prelungită este o soluție sigură. Radiațiile ultraviolete cresc riscul de arsuri solare, îmbătrânire cutanată și cancer de piele.
De aceea, recomandarea practică este una echilibrată. Persoanele sănătoase, fără deficit cunoscut, pot discuta cu medicul despre oprirea suplimentului în lunile însorite, mai ales dacă stau regulat afară. Persoanele cu risc mai mare ar trebui să nu ia această decizie doar pe baza sezonului.
Când poți opri suplimentul și când ar trebui să întrebi medicul
Poți lua în calcul oprirea vitaminei D vara dacă ai piele deschisă, ieși frecvent afară, nu ai boli cronice relevante, nu ai avut deficit confirmat și iei o doză mică, preventivă.
Ar fi mai prudent să ceri sfatul medicului dacă ai avut deficit de vitamina D, ai osteoporoză, boli renale sau hepatice, probleme de absorbție, piele mai închisă la culoare, vârstă înaintată, expunere redusă la soare sau iei medicamente care pot modifica metabolismul vitaminei D.
Pentru mulți oameni, o strategie simplă poate fi sezonieră. Suplimentul poate fi util toamna și iarna, când zilele sunt mai scurte, și poate fi redus sau oprit primăvara și vara, dacă nu există un motiv medical pentru continuare.



