Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Din cuprinsul articolului
O vitamină pe care o găsim în ouă, lapte, iaurt, carne, ciuperci și unele cereale a fost asociată cu un risc cu 49% mai mic de a dezvolta o formă de demență suficient de severă încât persoana să aibă nevoie de îngrijire.
Rezultatul vine dintr-un studiu pe peste 4.100 de adulți urmăriți timp de mai mult de 15 ani. Vitamina este riboflavina – B2. Cercetarea nu demonstrează însă că administrarea unui supliment cu vitamina B2 poate preveni demența și nici că vitamina singură explică diferența observată.
Studiul a fost realizat în Japonia în cadrul Circulatory Risk in Communities Study – CIRCS și a inclus 4.171 de persoane cu vârste între 40 și 69 de ani.
Rezultatele au fost publicate în European Journal of Clinical Nutrition.
Cercetătorii i-au urmărit timp de 15,4 ani
Aportul alimentar de vitamine din grupul B a fost estimat la începutul studiului folosind o evaluare standardizată a alimentelor consumate într-o perioadă de 24 de ore.
Cercetătorii au urmărit apoi participanții pentru o perioadă mediană de 15,4 ani.
În acest interval au fost înregistrate 887 de cazuri de „disabling dementia” – demență care afectase suficient de mult funcționarea zilnică încât persoana să intre în sistemul japonez de asigurare pentru îngrijire pe termen lung.
Cu 49% mai puțin risc în grupul cu cel mai mare aport
Participanții au fost împărțiți în patru categorii în funcție de cantitatea de riboflavină consumată.
După ajustarea pentru mai mulți factori care ar fi putut influența rezultatul, persoanele din quartila cu cel mai mare aport de vitamina B2 au avut un hazard de demență invalidantă cu 49% mai mic comparativ cu persoanele din quartila cu aportul cel mai redus.
Hazard ratio a fost:
0,51 – interval de încredere 95%: 0,42–0,63.
Aceasta este originea cifrei de „aproape jumătate”.
Nu înseamnă că vitamina B2 reduce cu 49% riscul oricărei persoane
Rezultatul trebuie interpretat atent.
Studiul este observațional.
Cercetătorii nu au repartizat aleatoriu participanții să ia vitamina B2 sau placebo.
Au observat ce mâncau oamenii și au urmărit ulterior apariția demenței.
Prin urmare, nu se poate demonstra că riboflavina a fost cauza directă a diferenței.
Persoanele care consumă mai multe alimente bogate în B2 pot avea și alte particularități ale dietei sau stilului de viață care influențează sănătatea creierului.
Și vitamina B6 și folatul au fost asociate cu un risc mai mic
Riboflavina a avut cea mai puternică asociere dintre vitaminele analizate, dar nu a fost singura.
Pentru cei cu aport crescut de vitamina B6, riscul relativ a fost cu aproximativ 20% mai redus.
Pentru aportul crescut de folat, reducerea observată a fost de aproximativ 21%.
În schimb, cercetătorii nu au identificat o asociere semnificativă similară pentru vitamina B12.
Ce este vitamina B2
Riboflavina este una dintre vitaminele grupului B și este implicată în producerea energiei și funcționarea normală a celulelor.
National Institutes of Health arată că necesarul zilnic recomandat pentru adulți este de aproximativ:
-
1,3 mg/zi pentru bărbați;
-
1,1 mg/zi pentru femei.
Organismul nu depozitează cantități mari de riboflavină, astfel că aceasta trebuie obținută regulat din dietă.
Alimentele în care găsești vitamina B2
Printre sursele alimentare importante se află:
-
laptele;
-
iaurtul;
-
ouăle;
-
ficatul și alte organe;
-
carnea slabă;
-
migdalele;
-
ciupercile;
-
spanacul;
-
cerealele fortificate.
Potrivit NIH, o cană de iaurt simplu fără grăsime poate furniza aproximativ 0,6 mg de riboflavină, iar o cană de lapte aproximativ 0,5 mg.
Un ou mare furnizează aproximativ 0,2 mg.
Fișa NIH despre vitamina B2 și sursele alimentare
De ce ar putea avea legătură vitaminele B cu demența
Una dintre ipoteze se referă la homocisteină.
Riboflavina, folatul, vitamina B6 și vitamina B12 sunt implicate în metabolismul acesteia.
Nivelurile crescute de homocisteină au fost studiate în relație cu deteriorarea vasculară și declinul cognitiv.
Autorii studiului notează însă că mecanismele exacte prin care aportul de vitamine B ar putea fi legat de apariția demenței rămân incomplet elucidate.
O limitare importantă: dieta a fost evaluată într-o singură zi
Cercetarea are un detaliu care trebuie menționat.
Aportul de vitamine a fost estimat pe baza unui singur recall alimentar de 24 de ore.
Acest lucru nu surprinde perfect dieta unei persoane de-a lungul celor 15 ani.
În plus, obiceiurile alimentare se pot schimba considerabil în această perioadă.
Autorii au făcut ajustări statistice pentru mai mulți factori, dar într-un studiu observațional nu poate fi exclusă complet influența altor variabile.
Studiul nu spune să iei suplimente cu vitamina B2
Poate fi tentant ca rezultatul să fie tradus astfel: „iau B2 și îmi scad riscul de demență la jumătate”.
Studiul nu demonstrează acest lucru.
Cercetarea a analizat aportul alimentar, nu administrarea unui supliment cu doze mari de riboflavină.
NIH recomandă obținerea majorității nutrienților printr-o dietă variată, suplimentele fiind utile în anumite situații în care necesarul nu poate fi acoperit alimentar.
Mai mult, prevenirea demenței nu se reduce la o singură vitamină.
Activitatea fizică, sănătatea cardiovasculară, tensiunea arterială, colesterolul, diabetul, fumatul, auzul și menținerea activității cognitive și sociale sunt doar câteva dintre elementele investigate în legătură cu riscul de declin cognitiv.
Rezultatul japonez adaugă însă un element interesant: dintre cele patru vitamine B studiate, riboflavina a avut cea mai puternică asociere cu un risc mai mic de demență invalidantă.
