Ajunul Bobotezei, zi importantă! Ce nu ai voie să faci pe 5 ianuarie și care sunt cele mai importante tradiții și obiceiuri

Ajunul Bobotezei este o sărbătoare foarte importantă pentru creștini. Are loc pe 5 ianuarie și este o zi în care se ține post negru, nu se mănâncă și nu se bea nimic.

Canoanele Bisericii ne învață că în Ajunul Bobotezei se ajunează total, (Canonul 1 al Sf. Teofil al Alexandriei), iar a două zi se ia agheasmă pe nemâncate. În Tipicul Sfântului Sava se spune că, dacă Ajunul cade duminică sau sâmbătă, nu se ține post negru.

Postul din ziua de 5 ianuarie este păstrat din perioada secolele IV-VI, când catehumenii se pregăteau prin post și rugăciune timp de 40 de zile, să primească botezul în seara acestei zile. După ce primeau botezul, puteau să participe pentru prima dată la liturghia credincioșilor și să se împărtășească. Astăzi, creștinii postesc în această zi, pentru a putea gustă cu vrednicie din apă sfințită – Agheasmă Mare.

Spre deosebire de Nașterea Domnului, care este precedată de o perioada de post de patruzeci de zile, Botezul Domnului este precedat de numai o zi de post aspru, cunoscuta sub numele Ajunul Bobotezei. Rânduiala prevede ca ajunarea să dureze până dupa ora 15 p.m.

Sărbătoarea este menită să reamintească cele petrecute la apa Iordanului, înainte că Iisus să pășească în viață publică, la împlinirea vârstei de aproximativ 30 de ani. Întrucât în această zi Iisus s-a prezentat pentru prima data în lume, sărbătoarea se mai numește și Epifanie, Teofanie, Arătarea Domnului. Încă din sec. 3, poate și mai înainte, este semnalat începutul acesteia. Cert este că în „Constituțiile Apostolice” Bobotează figură deja printre sărbătorile creștine, alături de Crăciun și de Paști.

Până de Bobotează nu ai voie să te cerți cu nimeni și să nu dai bani cu împrumut. De asemenea, Ajunul Bobotezei era, în egală măsură, şi un moment favorabil farmecelor, descântecelor şi altor practici magice. Dimineaţă, înainte de aprinderea focului, se strângeau cenuşa din sobă şi gunoiul din casă pentru a fi păstrate până în primăvară, când se presărau pe straturile cu legume „pentru a le face rodnice şi a le proteja de gujulii’. Fânul de sub faţă de masă şi bulgării de sare se adăugau în hrana animalelor „pentru a le feri de farmece, de boli şi de duhurile rele’.

În acelaşi scop era folosită şi agheasma luată de la preotul care venea cu Iordanul. În ajunul Bobotezei se ţine post – chiar post negru, cine poate. Apoi, de Bobotează, după ce au băut agheasmă, cei care au ţinut post se pot delecta cu bucate – de care însă nu se atinge nimeni până nu sunt sfinţite de preot! Acesta soseşte cu Iordanul sau Chiralesa, adică Doamne, miluieşte!’, în neogreacă.

Strigând Chiralesa, se spune că oamenii capătă putere şi toate relele fug, iar anul va fi curat până la Sfântul Andrei (30 noiembrie). În ajunul Bobotezei se pregăteşte o masă asemănătoare cu masă din ajunul Crăciunului, scrie Creștin Ortodox.

Pe masa din „camera de curat” se aşterne o faţă de masă, aleasă special pentru acest moment, sub faţă de masă se pune fân sau otavă, iar pe fiecare colţ se pune câte un bulgare de sare. Deasupra se aşază douăsprezece feluri de mâncare: colivă, fiertură de prune sau perje afumate, borş de fasole albă în care se fierb colţunaşi mici, umpluţi cu ciuperci, borş de pește, pește prăjit, „vărzare’ – plăcinte de post umplute cu tocătură de varză acră -, plăcinte cu mac etc.

Până la sosirea preotului cu Iordanul sau Chiraleisa, nimeni nu se atinge de mâncare iar, imediat după sfinţirea mesei, parte din bucate sunt adăugate în hrana animalelor pentru „a fi protejate de boli şi pentru a fi bune de prăsilă’.

Se credea că dacă, în dimineaţă Ajunului de Bobotează, pomii erau încărcaţi cu promoroacă, aceştia vor avea rod bogat. De asemenea, se credea că animalele din grajd vorbesc la miezul nopţii dinspre ziua de Bobotează despre locurile unde sunt ascunse comorile.

În această zi erau interzise certurile în casă şi nu se dădea nimic că împrumut, nici măcar jăratec din focul din vatra. În seară de Ajun se săvârşeau practici de aflare a duratei vieţii. Înainte de culcare, se luau cărbuni din vatra şi se denumeau cu numele tuturor membrilor familiei. Se credea că primul care va muri, va fi cel al cărui cărbune se va stinge mai repede.

sursa: crestinortodox.ro