Aproximativ 30% dintre români au un profil facial exagerat convex, ca urmare a anomaliilor de dezvoltare a oaselor maxilare. Chirurgia ortognatică poate fi soluția

Răspunde doctor Ion Nicolescu, Șeful Secției de Chirurgie Maxilo-Facială din cadrul Spitalului ”Sfânta Maria” din București și fondatorul clinicii de chirurgie ortognatică NAOS.

Ce este chirurgia ortognatică?

Chirurgia ortognatică este o ramură a chirurgiei maxilo-faciale care presupune intervenţii asupra oaselor maxilarenecesare pentru tratarea anomaliilor de dezvoltare.

Ce corectează, care sunt beneficiile?

Dezvoltarea insuficientă, în exces sau asimetrică a unuia sau a ambelor maxilare duce la tulburări în alinierea dinţilor, în funcţionalitatea întregului aparat masticator, dar şi în estetica facială. În asociere cu tratamentul ortodontic, prin proceduri chirurgicale specifice se poziţionează corect oasele maxilare cu obţinerea unei muşcături şi funcţionalităţicorecte, a unui profil facial armonios, dar şi îmbunătăţirea respiraţiei, chirurgia ortognatică fiind metoda de elecţie în tratamentul apneei obstructive din timpul somnului.

Cine poate fi interesat?

Pacienții de chirurgie ortognatică pot fi identificați prin aspectul facial specific, având o  față prea lungă sau prea scurtă, sau remarcându-se printr-un profil convex sau concav. Profilul convex, determinat de un maxilar inferior mult prea scurt, o mandibulă retrognată, este catalogat ca o anomalie de clasa a II-a. Acesta este un tipar facial caracteristic pentru aproape 30% din populaţia ţării. Aspectul facial necorespunzător, muşcătura incorectă prin poziţionarea dinţilor inferiori mult înapoia celor superiori, dar şi tulburările respiratorii prin poziţia posterioară a limbii obligă la decizia de tratament chirurgical.

În cazul pacienţilor de clasa a III-a, profilul concav, cu bărbia mai în faţă, este determinat de o mandibulă prognată, în exces, sau un maxilar superior deficitar, retrognat. Nu în ultimul rând, aceste anomalii sunt asociate de multe ori cuasimetrii evidente, mai ales ale mandibulei.

Care sunt pașii de tratament?

Protocolul standard în cazul acestor anomalii de dezvoltare dentomaxilare cuprinde trei etape: un tratament ortodontic pregătitor chirurgiei, intervenția chirurgicală pe unul sau ambele maxilare și finalizarea ortodontică prin optimizarea mușcăturii.

Intervenţia chirurgicală se face prin gură, evitând astfel orice cicatrice la exterior. Procedura se face sub anestezie generală şi durează între 2 şi 5 ore, în funcţie de complexitate. Tehnica modernă face posibilă deschiderea gurii imediat postoperator, cu reluarea funcţiei masticatorii, eliminându-se incovenientul maxilarelor imobilizate timp de 4-6 săptămâni, specific abordărilor chirurgicale clasice. Astfel, este posibilă evaluarea imediată a rezultatului şi este redusă perioada de recuperare postoperatorie la 10-14 zile. Un tratament complet durează între 18 și 24 de luni, în funcție de dificultatea cazului.