Ce boli poți face de la apa pe care o bei?

Cu toții știm că dacă nu bem suficientă apă, ne îmbolnăvim, însă în anumite cazuri, chiar apa este vinovată de apariția anumitor boli. O serie de maladii netransmisibile sunt favorizate de compoziţia apei potabile.

Iată câteva exemple culese din cartea “Crezi că ştii ce bei?”, scrisă de Prof. Dr. Gheorghe Mencinicopschi:

Intoxicaţia cu nitraţi, o problemă majoră în România

Resursele de apă ale României sunt „relativ sărace şi neuniform distribuite în timp şi spaţiu”, arată Administraţia Naţională Apele Române (ANAR). O mare parte din apa subterană e poluată cu nitraţi, iar peste jumătate din suprafaţa ţării e vulnerabilă la poluarea cu nitraţi, potrivit unei statistici întocmite de specialiştii ANAR în 2009.

Potrivit medicilor, apa poluată cu nitraţi şi nitriţi poate provoca întârzieri mintale la copii, cancer la colon şi probleme de circulaţie la adulţi. În cazul bebeluşilor, poate duce la deces.

În fântâni, nitraţii care provin din alimente se reduc în nitriţi. Aceştia din urmă duc la producerea unei boli foarte grave: methemoglobinemia. Practic, transportul oxigenului în sânge e îngreunat. La copiii sub şase luni, afecţiunea e cunoscută sub numele de „boala albastră de fântână”. Practic, copilul se asfixiază, a explicat pentru EVZ medicul Tamara Ciofu, de la Spitalul de Copii din Botoşani.

Pentru copiii mai mari, nitriţii pot produce întârziere mintală. La adulţi pot apărea disritmii, atacuri de apoplexie şi stări comatoase.

Gușa endemică

Este influenţată de apei de iod. O concentraţie de iod mai mică de 5 gama/litrul de apă este considerată guşogenică. Uneori se înregistrează şi “carenţă relativă de iod”, datorată interferenţei iodului din apă (chiar la concentraţii optime) cu alte componente ale apei. De exemplul, calciul împiedică absorbţia iodului sau fluorului, care determină o creştere a eliminării iodului din organism. Manganul poate interveni şi el, interferând cu producerea hormonilor iodaţi ai tiroidei.

Afecţiunile cardiovasculare

Prin intermediul noilor cercetări s-a descopderit faptul că afecţiunile cardiovasculare sunt influenţate de mineralizarea apei. Studiile au arătat că bolile cardiovasculare se află în relaţie inversă cu duritatea apei. Cu alte cuvinte, cu cât o apă este mai dură, cu atât scade incidenţa deceselor datorate bolilor cardiovasculare (ex: infarctul de miocard). În schimb, sunt incriminaţi în generarea bolilor cardiovasculare alţi componenţi ai apei precum cobaltul, cadmiul, cromul, nichelul, manganul, fluorul etc.

Intoxicaţia cu plumb

Plumbul are efect cumulativ, localizându-se la nivelul sistemului osos. Copiii sunt mai sensibili la intoxicaţia cu plumb, putând manifesta întârzieri în dezvoltarea mentală. Concentraţia de plumb considerată a fi toxică este de 0,1-0,2 mg/litru.

Intoxicaţia cu mercur

Acesta se găseşte în forme organice (metil-mercur), producând leziuni ale sistemului nervos, ale ochiului (nervului optic), sistemului renal şi digestiv  (ficatul fiind afectat în mod special).  Se acumulează în organism în organele vitale: creier, rinichi, în globulele roşii şi chiar în păr. Doza toxică se consideră a fi inferioară concentraţiei de 10 µg/litru de apă.

Intoxicaţia cu cadmiu

Semnalată în Japonia ca maladia ITAI-ITAI (în anii 1970). Se acumulează cu precădere în ficat şi rinichi. Determină eliminarea masivă de calciu prin rinichi, însoţită de o frecvenţă ridicată a fracturilor. Cadmiul este rcunoscut şi ca un agent cancerigen iar doza toxică este de 5 µg/litru de apă.

Intoxicaţia cu crom

Forma extrem de toxică a cromului este cea hexavalentă, afectând cu precădere ficatul, rinichii şi organele hematopoietice. Doza toxică este de 0,1 µg/ litru de apă.

Intoxicaţia cu cianuri

Este una dintre cele mai grave intoxicaţii deoarece cianurile blochează respiraţia celulară, manifestându-se sub formă de asfixie internă şi tulburări nervoase. Concentraţia toxică este de extrem de redusă, respectiv 0,01 mg/litru de apă.

Prin urmare, beţi apă doar din surse controlate şi verificați întotdeauna eticheta. 

Sursa: csid.ro.