Ce se întâmplă dacă înghiți sau inhalezi păr de pisică

Ce se întâmplă dacă înghiți păr de pisică. Înghițirea sau inhalarea părului de pisică este destul de comună, mai ales în cazul persoanelor care trăiesc cu pisici cu blană lungă sau care năpârlesc mult.

De obicei, părul de pisică este format din keratină, același material din care este alcătuit și părul uman. Acesta poate fi înghițit accidental în timpul mâncatului sau al respirației, sau poate rămâne pe haine, mobilier sau alte suprafețe și apoi fi inhalat.

Ce se întâmplă dacă înghiți păr de pisică

Dacă înghiți păr de pisică, cel mai probabil va trece prin sistemul digestiv fără probleme majore. Părul de animale este aproape identic cu cel uman, având aceeaşi compoziţie chimică şi fiind făcut dintr-o proteină numită keratină. Aceasta nu poate fi digerată de om (de nici un mamifer, de altfel). Astfel, ca urmare a rezistenţei la acţiunea enzimelor digestive, în cazul în care este înghiţit, părul este eliminat în scaun.

Şi ar fi nevoie de smocuri întregi de păr înghiţite pentru a se face ghem în stomac şi pentru a bloca tractul digestiv. (Apropo, în literatura medicală există cazuri de persoane care au trebuit operate din cauza unui ghem de păr format în stomac. Dar acestea sufereau de o boală psihică extrem de rară, numită tricofagie, ce le determina să-şi mânânce propiul păr, zilnic, timp de ani de zile, până să ajungă la operaţie.)

Ce se întâmplă dacă inhalezi păr de pisică

În ceea ce privește inhalarea părului de pisică, acesta poate provoca iritație a căilor respiratorii la persoanele cu alergii la pisici. Alergenii din părul de pisică pot declanșa reacții alergice, cum ar fi strănutul, mâncărimea în nas sau ochi și congestia nazală. De asemenea, inhalarea frecventă a părului de pisică poate contribui la dezvoltarea astmului sau a altor afecțiuni respiratorii la persoanele alergice la părul de pisici.

În general, părul de pisică nu ajunge în plămâni în cantități semnificative. Sistemul respirator uman este echipat cu o serie de mecanisme de apărare care împiedică intrarea particulelor străine în plămâni.

Cu toate acestea, în cazuri rare, în special în situații în care o persoană inhalează în mod repetat și pe termen lung cantități mari de păr de pisică, este posibil ca un mic număr de fire de păr să ajungă în plămâni. Acest lucru poate provoca iritații și disconfort în căile respiratorii, precum și declanșarea unei reacții alergice la persoanele sensibile.

Este important de menționat că astfel de situații sunt rare și de obicei implica o expunere excesivă și prelungită la părul de pisică. Majoritatea oamenilor nu au probleme majore în ceea ce privește inhalarea părului de pisică și pot gestiona simptomele minore, cum ar fi strănutul sau mâncărimea, prin măsuri de gestionare a alergiilor sau prin evitarea expunerii prelungite la părul de pisică.

Ce se întâmplă dacă părul de pisică ajunge în plămâni

În general, particulele de păr de pisică care ajung în plămâni sunt capturate și eliminate de sistemul respirator. Plămânii noștri sunt acoperiți de o substanță vâscoasă numită mucus, care acționează ca o capcană pentru particulele străine, inclusiv părul de pisică.

De obicei, cilii, mici structuri similare firelor de păr, situate în căile respiratorii, se mișcă într-un ritm coordonat pentru a împinge mucusul și particulele străine spre partea superioară a sistemului respirator, cum ar fi gâtul și nasul. Acest proces se numește mișcarea ciliară și face parte din mecanismele naturale de curățare a sistemului respirator.

În majoritatea cazurilor, particulele de păr de pisică sunt eliminate prin tuse sau strănut, permițându-ne să le eliminăm din sistemul respirator. Cu toate acestea, în cazuri rare în care o cantitate semnificativă de păr de pisică ajunge în plămâni, pot apărea simptome precum iritație, tuse, disconfort sau, în cazuri extreme, chiar infecții respiratorii minore.

Este important de precizat că sistemul respirator uman este conceput pentru a face față unei varietăți de particule străine și că înghițirea sau inhalarea accidentală a părului de pisică nu ar trebui să cauzeze probleme majore de sănătate. Cu toate acestea, dacă ai simptome persistente sau severe, este întotdeauna recomandat să consulți un medic pentru evaluare și tratament adecvat.

Poți face chisturi la ficat de la părul de pisică?

Nu există dovezi științifice care să susțină legătura directă între părul de pisică și dezvoltarea chisturilor în ficat. Chisturile hepatice, care sunt formațiuni umplute cu lichid în ficat, pot avea diverse cauze, cum ar fi infecții, afecțiuni genetice sau bolile parazitare.

Cu toate acestea, în cazuri rare, o infecție parazitară numită „boala chistului hidatic” poate afecta ficatul. Această infecție este cauzată de larvele unui parazit numit Echinococcus granulosus, care poate fi găsit în fecalele pisicilor și câinilor infectați. Însă pentru a contracta această boală, este necesar să intri în contact direct cu fecalele animalelor infectate și să consumi alimente sau apă contaminate.

Pentru a preveni această infecție, se recomandă spălarea mâinilor cu apă și săpun după ce ai manipulat pisici sau câini și după ce ai curățat litiera animalelor. De asemenea, este important să-ți ții animalele de companie într-o stare de sănătate bună și să le efectuezi regulat controale veterinare pentru a preveni infecțiile parazitare.

În concluzie, dezvoltarea chisturilor în ficat este o problemă complexă care poate avea multiple cauze, iar părul de pisică în mod normal nu este un factor direct implicat în această afecțiune.

Pentru a preveni înghițirea sau inhalarea excesivă a părului de pisică, este important să periezi regulat pisica pentru a îndepărta părul mort. Astfel, vei reduce cantitatea de păr care poate ajunge în sistemul tău digestiv sau în căile respiratorii. De asemenea, poți utiliza o perie specială cu supape sau o perie de aspirare pentru a captura părul înainte ca acesta să fie inhalat sau înghițit.

În plus, este recomandat să ai grijă de igiena personală, cum ar fi spălarea mâinilor după manipularea pisicii și să nu lași animalul să te lingă pe față sau gură, pentru a reduce riscul de înghițire sau inhalare accidentală a părului de pisică.