„Cu cât crește nivelul de viață, cu atât crește nivelul de cancere”

Daniela Șerb

Conf.univ.dr. Nicolae Verga, medic primar în radioterapia oncologică, a tratat până acum mii de tumori și multe mii de mestastaze. Este îngrijorat de numărul alarmant de bolnavi care provin din zonele dezvoltate ale țării

Nu este simplu să fii zi de zi lângă pacienți cu boli terminale. Să-i tratezi, să-i încurajezi, să-i susții. Acest lucru îl știe foarte bine conf.univ.dr. Nicolae Verga, unul dintre medicii specializați în radioterapia oncologică de la Spitalul Colțea din București, care a ales să rămână în țară. Și mai știe că nu poți să faci această meserie fără să te implici. Iar doctorul Verga, specialist cu două doctorate, unul în biochimie și altul în radioterapie, se implică. Datorită pacienților.
Creștere alarmantă a numărului de bolnavi
Își poartă bolnavii cu el și dincolo de ușile spitalului. „Și când plec de la muncă tot la bolnavi mă gândesc și la soluțiile de tratament cele mai potrivite”, mărturisește medicul care nu concepe că cineva ar putea privi lucrurile și altfel.
A tratat mii, zeci de mii de tumori și de metastaze. Nu-i place să vorbească despre vindecare, ci doar despre reparare. Îl îngrijorează faptul că avem o creștere în țară la numărul de cancere și că, în doar patru ani, am ajuns de la 384.000 la 441.000 de cazuri.
Rău este și că a scăzut numărul de medici care să trateze acești bolnavi. Au plecat mulți în străinătate. „Ca să fac o apreciere a distribuției cazurilor de obicei în zona Banatului, în Mureș sunt mai multe și mai puține în Vaslui, Vâlcea și Tulcea. Sigur, este vorba despre accesul la resurse medicale de diagnostic și tratament, dar și de nivelul de viață diferit. Cu cât crește nivelul de viață, cu atât crește și numărul de cancere. Pentru că nivel de viață ce înseamnă? Înseamnă mai multe comodități. Ce înseamnă din punct de vedere medical mai multe comodități? S-ar putea să fie mai mulți factori de risc pentru cancer. Faptul că stăm tot timpul în casă, la calculator. Suntem sedentari și stăm în casă unde cantitatea de radon, de exemplu, pentru casele construite pe pământ este foarte mare (radonul fiind un gaz care se emite tot timpul din pământ) și care este un factor de risc pentru cancer. Tipul de alimentație: depinde ce mâncăm, cum mâncăm. Comportamentul familial, sexual, genital, cu pericolele lui, de exemplu, în cancerul de col uterin. Asta neînsemnând că oamenii de acolo sunt mai neatenți cu viața lor. Poate că pur și simplu nu au timp”.

Cum a ajuns România de la 57.000 de bolnavi înainte de ’89 la 500.000

Doctorul zilei: Ce presupune numărul acesta mare de pacienți?
Conf.univ.dr. Nicolae Verga: Înainte de 89 aveam 57.000 de cancere înregistrate, iar acum avem 500.000. Este deja o problemă socială pentru care trebuie să găsești posibilități de tratament. Una dintre ele este radioterapia. Ce înseamnă? Este un mod anume de răspuns la radiațiile ionizante al celulelor. Cum răspunde celula la radiațiile ionizante. Noi, în medie suntem făcuți din 70% apă. Creierul are 90%, oasele au 25%. Apa, sub efectul radiațiilor X, gamma, se transformă din H2O în doi atomi de H și un atom de O, să zicem sau doi radicali liberi unul de O, unul de H. Sau doi radicali liberi: unul de hidroniu H3O și unul de OH. Care au ca proprietate faptul că sunt extrem de reactivi chimic. Numai că lucrurile acestea se întâmplă în zone foarte mici, în nanozone din celule. Volumul ocupat de o moleculă de apă în situația asta este extrem de mic. Și în cât timp se transformă, în 10 la minus 12 secunde, deci ceva în peste o catralionime de secundă. Tot în următoarea catralionime de secundă se reconstituie această moleculă. Deci H și O reacționează înapoi formând din nou apă.
– Adică se descompune și se recompune extrem de repede.
– Exact. Și această descompunere și recompunere neîmpiedicată decât de agitația termică de la 37 de grade C cât are organismul nostru explică efectul radiației ionizante, efectul secundar, dar cel mai important efect al radiației ionizante asupra celulelor. Dacă rămân radicali liberi  de OH și H3O care nu s-au cuplat, ei se cuplează cu substanțe vecine care sunt proteine sau pot să meargă până la a se cupla cu ADN, cu molecula care constituie nucleul celulelor noastre. Se cuplează și ADN-ul are forma unei scări răsucite și într-un loc rupe un lanț al ADN-ului. Chestiunea este că depinde câte rupturi face pentru că și celula normală și celula tumorală au mecanisme de reparare. Și dacă numărul de rupturi este mai mare decât posibilitatea de reparare a ADN-ului atunci asistăm la un efect determinist de distrugere directă a ADN-ului sau alterare a informației genetice. Alterare pe care o transmite la urmași și, practic, de afectare a multiplicării celulare. Mecanismul este complex. De aceea, este foarte greu să spui cuiva care nu are o informare să-i explici tot acest mecanism.
– Dar ce importanță are mecanismul acesta?
– Efectele sunt de două tipuri: deterministe adică sigure, adică unde dai acolo crapă și efecte probabile, de genul poate da, poate nu, dai într-o parte și crapă în alta. Din această cauză noi nu putem fi siguri întotdeauna că așa se va întâmpla. Noi dăm această iradiere, în zona în care trebuie, cât mai precis posibil, dar nu suntem siguri că întotdeauna răspunsul va fi acela pe care îl evaluăm noi și în modul în care îl evaluăm noi. Din această cauză, s-au căutat întotdeauna metode de îmbunătățire a acestei radiolize, a acestei distrugeri. Și sunt mai multe. Și noi avem descoperite metode greu de aplicat. Pentru că de la o idee pe care o cercetezi și o demonstrezi până la aplicarea ei clinică drumul e lung. Și foarte mult din drumul acesta este economic, social, politic, administrativ cu care noi nu avem nicio legătură și unde noi nu ne pricepem.