Dependența de jocurile de noroc: cum se manifestă? Simptome și comportamente

Dependența de jocurile de noroc, cunoscută și sub numele de jocuri de azar sau jocuri de hazard, este o afecțiune caracterizată prin comportamentul compulsiv de a paria bani sau alte valori în speranța obținerii unui câștig.

Această problemă de sănătate mentală poate avea consecințe serioase asupra individului și a vieții sale.

Semne si simptome ale dependentei de jocuri de noroc

Dependenta de jocuri de noroc (pariuri, carti, aparate, ruleta, poker, etc.) este considerata ca fiind o boala atipica, ascunsa, pentru ca ea nu manifesta semne sau simptome precum dependenta de alcool sau de droguri.

Persoanele dependente de jocuri de noroc isi neaga dependenta sau refuza discutiile ce au ca subiect jocurile sau dependenta de ele.

In plus ele au tendinta de a minimiza riscurile la care se expun si nu constientizeaza adevarata natura a consecintelor negative pe care le pot suferi. De foarte multe ori ascund ca se duc sa joace, mint, manipuleaza sau promit ca nu se mai duc la jocuri.

Dependenții de jocuri de noroc experimentează adesea simptome de sevraj atunci când încearcă să oprească jocurile de noroc, cum ar fi depresia și anxietatea.

Unii oameni pot prezenta simptome fizice cum ar fi:

– insomnie
– iritabilitate
– dureri de cap
– dureri de stomac

Unele dintre simptomele psihologice ale dependenței de jocurile de noroc:

– dificultate de a controla comportamentul de jocuri de noroc (nu se poate abține să nu joace)
– continuarea jocurlui de noroc în ciuda consecințelor negative, cum ar fi probleme financiare, pierderea locului de muncă sau probleme de relație
– schimbări de dispoziție, depresie sau abuz de substanțe
– tendința de a petrece timp departe de familie sau de alte angajamente
– tristețe, vinovăție sau rușine atunci când încearcă să se oprească
– o preocupare constantă pentru activitățile de jocuri de noroc și gândurile de câștig

Centre de tratament pentru dependenţa de jocuri de noroc

Centrele de tratament precum: centrele staţionare, clinici de specialitate sau centrele de tip comunitate terapeutică, au ca obiectiv recuperarea psiho-comportamentală şi socială a persoanelor cu dependenţă.

Accentul se pune pe consiliere psihologică, psihoterapie individuală, şedinţe de terapie de grup, şedinţe de consiliere cu membrii familiei, terapie ocupaţională, terapie prin artă.

În funcţie de specificul şi metoda fiecărui centru, programul de recuperare poate să aibă o durată de la câteva săptămâni la câteva luni.

Se propune ca obiectiv responsabilizarea persoanei, îmbunătăţirea abilităţilor de a comunica şi relaţiona eficient cu ceilalţi, de a-şi (re)dobândi statutul de persoană liberă să ia decizii şi să-şi asume responsabilităţi în plan personal, familial şi social/profesional.