Sucul obținut din această plantă se consumă timp de 7 zile, câte 1 linguriţă de 3 ori/zi, înainte de masă, apoi, 2 săptămâni câte 1 lingură de 3 ori/zi, pentru a activa şi stimula fluxul sanguin şi limfatic, funcţiile rinichilor, ale ficatului şi ale vezicii biliare, pentru reglarea sistemul imunitar şi a tractului digestiv. Acesta se poate procura din farmacii, dar poate fi preparat şi acasă, cu condiţia să respectăm colectarea şi prepararea corectă a acestei plante.
Medicamentul miraculos care crește în ghiveci
Se recomandă frunzele mature, cele mai de jos, care se dau prin tocător pentru a obţine sucul miraculos.
Aloe conţine un complex de substanţe binefăcătoare, printre care aloina şi gelul de aloe. Aloina este un lichid galben-lăptos, situat imediat sub coaja frunzei, care este folosit de mii de ani ca laxativ, sub formă de prafuri sau ca atare.
Gelul de aloe are proprietăţi antiinflamatorii, detoxifiante şi de stimulare a colagenului, fiind indicat în tratamentul eczemelor, dermatitei, ulceraţiilor, psoriazisului, arsurilor solare, acneei, fisurilor anale, hemoroizilor, reumatismlui, poliartritei reumatoidă, constipaţiei, hipo şi hiperglicemiei, gastritei, hepatitei A, B,C, rinitelor alergice, cistitelor, oboselii, insomniilor.
Gelurile de aloe sunt obţinute prin presarea frunzelor proaspete, sucul translucid şi sălciu extras din partea cărnoasă fiind conservat apoi prin pasteurizare sau prin adăugarea de conservanţi.
Pentru a păstra sucul de Aloe Vera un timp mai îndelungat este necesar să fie conservat cu ajutorul spirtului medicinal, în proporţie de 8:2 şi se se păstrează în frigider, la o temperatură nu mai mare de 15 grade.
Datorită proprietăţilor sale antiinflamatoare, antifungice, vindecătoare şi de răcorire a zonei pe care este aplicată, aloe vera este foarte utilă în tratarea pielii şi a problemelor acesteia, fiind prezentă în majoritatea cremelor, loțiunilor şi a gelurilor din industria cosmetică.
Egiptenii o foloseau pentru tratarea rănilor și împotriva infecțiilor. Ei o numeau “planta nemuririi” și o puneau printre darurile funerare la înmormântările faraonilor, pentru a asigura, chiar și după moarte, sănătate spiritului faraonului.