Muhammad Ali: Legenda boxului a murit din cauza șocului septic extrem. În ce constă acest diagnostic?

MUHAMMAD ALI este recunoscut pe scară largă drept unul dintre cei mai importanți și celebri boxeri la categoria grea a tuturor timpurilor. Denumită personalitatea sportivă a secolului încă din 1999, vestea morții lui Ali în 2016 a șocat și a întristat lumea.

Sportivul a murit la vârsta de 74 de ani, din cauza șocului septic – o afecțiune care pune viața în pericol, care apare atunci când tensiunea arterială scade la un nivel periculos  în urma unei infecții.

La câțiva ani după ce s-a retras din box în 1981, Ali a anunțat public că are boala Parkinson – o tulburare neurodegenerativă care afectează predominant neuronii producători de dopamină într-o anumită zonă a creierului numită substanța nigra. Cu unii speculând că apariția afecțiunii a fost cauzată de rănile sale legate de box, Ali a rămas o figură publică activă înainte ca starea sa să se agraveze.

După ce „a revenit” de la atâtea răni și boli de-a lungul anilor, când Ali a fost spitalizat cu doar câteva zile înainte de moartea sa cu o boală respiratorie, nimeni nu s-ar fi putut aștepta să dezvolte șoc septic.

La scurt timp după moartea sa, purtătorul de cuvânt al familiei lui Ali, Bob Gunnell, a dezvăluit că moartea boxerului a fost un șoc septic „din cauza unor cauze naturale nespecificate.

Muhammad a luptat de multe ori”, a continuat Gunnell. „Ne așteptam să se întâmple de data aceasta.

„Dar lucrurile au devenit mai grave, și apoi a devenit clar că starea lui nu se va îmbunătăți.”

Sepsis Alliance explică că șocul septic este „forma finală și cea mai gravă de sepsis”, care este, de asemenea, extrem de dificil de tratat. Pacienții cu șoc septic sunt printre cei mai bolnavi din spitale, sepsisul luând viețile a 52.000 de oamei în fiecare an în Marea Britanie.

Până la 87% dintre cazurile de sepsis pornesc de la infecții care pot fi luate de oriunde, de la serviciu, școală sau chiar de acasă. Dar dacă afecțiunea nu este recunoscută și tratată suficient de repede, se poate transforma brusc într-un șoc septic.

Răspunsul „extrem” al organismului la infecție provine, de obicei, de la o infecție care a început în plămâni, tractul urinar, piele sau tractul gastrointestinal, conform Centrelor pentru Controlul și Prevenirea Bolilor (CDC).

Inițial, simptomele vor apărea ca slăbiciune, frisoane și o frecvență rapidă a inimii și a respirației, dar, în timp, toxinele produse de bacterii pot deteriora vasele mici de sânge, determinându-le să curgă lichid în țesuturile din jur.

Acest lucru poate afecta apoi capacitatea inimii de a pompa sânge în organele tale, ceea ce îți scade tensiunea arterială și înseamnă că sângele nu ajunge la organele vitale, cum ar fi creierul și ficatul.

Unul dintre principalii factori care determină sepsisul să devină șoc septic este dacă se administrează sau nu tratament. Sepsis Alliance afirmă că șansa ca sepsisul să progreseze spre sepsis sever și șoc septic, care provoacă în cele din urmî deces, crește cu patru la sută până la nouă la sută cu fiecare oră în care tratamentul este amânat.

Definiția medicală a „șocului” este o  scădere a tensiunii arteriale. Tensiunea arterială medie pentru un adult sănătos este mai mică sau în jur de 120/80 mmHg, așa că atunci când acest nivel scade sub 90/60, o persoană este clasificată ca având tensiune arterială scăzută, cunoscută și sub denumirea de hipertensiune arterială.

Tensiunea arterială scăzută înseamnă că sângele nu are suficientă forță în spate pentru a circula prin corp, lăsând țesuturile vitale lipsite de nutrienți de care au nevoie pentru a funcționa. Atunci când unul dintre aceste organe vitale încetează să funcționeze eficient, o persoană este diagnosticată cu șoc septic.