Pericolele bolii cu 1.000 de feţe. Cum se îndepărtează corect căpuşele din piele

Medicii se aşteaptă la o creştere a numărului de cazuri de înţepături de căpuşe pe perioada verii şi recomandă evitarea zonelor de agrement cu risc crescut, respectând toate măsurile preventive, între care îmbrăcămintea adecvată şi controlul pielii după întoarcerea din natură.

Aceste insecte banale pot fi de un real pericol, prin prisma bolilor pe care o simplă înţepătură de căpuşă le poate genera. Cea mai de temut este boala Lyme, din cauza varietății de simptome pe care le poate dezvolta și care pot duce la confundarea sa cu alte maladii.

Specialiştii spun că, pentru a dezvolta boala Lyme, trebuie să fii înţepat de o căpuşă contaminată cu bacteria Borrelia, iar aceasta să rămână ataşată de corp cel puţin 17 ore.

Pentru majoritatea oamenilor, boala Lyme se manifestă prin simptome asemănătoare gripei. Aproape 80% dintre pacienţi se recupereză complet după tratamentul cu antibiotice, conform experţilor de la Centrul de Cercetări Clinice pentru Boala Lyme din cadrul Clinicii Johns Hopkins.

Testarea serologică se face numai după minimum patru săptămâni de la mușcătura căpușei, din cauză că anticorpii apar tardiv, boala Lyme fiind o afecțiune care se manifestă la aproximativ o lună după mușcătura infectantă.

Cum se îndepărtează corect căpuşele din piele

„Căpuşa are marele dezavantaj că, atunci când se ataşează pe tegument, pe piele, nu o simţi. Explicaţia este că, în timpul muşcăturii, ea transmite anumite substanţe şi sedează locul respectiv. O vezi după, ataşată pe piele. Este important să evităm zonele cu multă verdeaţă – acum ieşim în parc, ne ducem în păduri, ne plimbăm în zonele de agrement în aer liber –, iar cei mai expuşi sunt copiii.

Căpuşa poate fi vizibilă în zona muşcăturii, este acea iritație cu centrul concentric, se înroşeşte şi este vizibilă cu ochiul liber“, explică dr. Mihaela Rodica Sava.

„Este important să nu te apuci dintr-o dată să o dai la o parte. Această manevră trebuie făcută cu blândeţe de către o persoană experimentată. Nu este bine să fie îndoită sau răsucită căpuşa, pentru că există riscul de rupere parţială, iar resturile periculoase nu sunt îndepărtate din piele.

Ca măsură de precauţie, se utilizează o pensetă cu vârful bont, se apucă integral căpuşa cât mai aproape de piele, se trage în ax, încet, până este scoasă în totalitate de la locul respectiv. Apoi pielea se spală cu apă şi săpun şi se folosesc soluţii dezinfectante.

Regula importantă este să nu o lăsăm să stea ataşată de piele mai mult de 36 de ore şi ideal ar fi ca manevra de extragere să fie făcută de un cadru medical. Medicul poate recomanda un tratament imediat cu antibiotice timp de 14 zile şi analize ulterioare, pentru a exclude orice risc.

În general, oamenii muşcaţi de căpuşe acuză oboseală, dureri de cap, fatigabilitate, iar apoi apar durerile musculare şi durerile de articulaţii. Pericolul bolii Lyme apare dacă această căpuşă stă ataşată pe piele între 36 de ore şi 72 de ore“, adaugă dr. Sava, care recomandă aplicarea repetată, la 1-3 ore, a unui spray repelent pentru insecte (cu dietiltoluamidă) pe pielea expusă (mâini, braţe, antebraţe, ceafă) sau un insecticid (cu permetrin) pe haine.

De unde vine Lyme, boala cu 1.000 de feţe

În 1982, microbiologul american de origine elvețiană Willy Burgdorfer a reușit să identifice o spirochetă dintr-o specie de căpușe care se dovedea a fi implicată într-o misterioasă epidemie ce afectase populația orașului Lyme, din statul american Connecticut, în 1975.

Potrivit portalului lymediagnostic.ro, această spirochetă a dobândit numele de Borrelia burgdorferii sensu stricto, iar afecțiunea generată de ea a căpătat numele de Lyme Desease (LD).

Deși în orașul Lyme populația a fost afectată în special de fenomene cutanate (petesi, erithrema) și articulare (poliartrită, spondilită, sacroileită), noțiunea de Lyme nu se limitează doar la descrierea de artroborelioză, ci include pe lângă fenomenele autoimune și pe cele neurologice.

Până în 1975, boala era denumită menigopolineurita mușcăturii de căpușă, sindromul Garin-Bujadoux sau boala lui Afzelius, iar după 1975 a devenit cunoscută sub numele de Lyme Desease (Boala Lyme), borelioza Lyme sau borelioză.