5 cele mai mari mistere din viața lui Iisus

Știți totul despre nașterea din Fecioară, despre apostoli, despre răstignire și înviere, dar există unele aspecte ale poveștii lui Iisus care au rămas în mod fascinant neclare, enigmatice și misterioase de-a lungul mileniilor…

Biblia este clară cu privire la circumstanțele nașterii lui Hristos și la perioada în care a fost învățător și făcător de minuni. Dar nu spune absolut nimic despre anii dintre ele. Ultima dată când îl vedem pe tânărul Iisus în Noul Testament este la vârsta de 12 ani. Apoi, dintr-o dată, are în jur de 30 de ani și își începe slujirea.

Ceea ce ridică întrebarea: ce a făcut Isus în adolescență și ca tânăr adult?

Răspunsul cel mai probabil (și cel mai puțin spectaculos) este că pur și simplu a lucrat ca tâmplar alături de tatăl său pământesc, Iosif. Într-adevăr, unele pasaje din Biblie se referă în mod explicit la faptul că privitorii sunt uimiți de faptul că un simplu „tâmplar” și „fiu de tâmplar” manifestă puteri miraculoase.

Dar, de-a lungul secolelor, au apărut teorii mult mai colorate despre anii de formare a lui Hristos. Una dintre ele este că a călătorit în India, a explorat Himalaya și chiar a studiat hinduismul și budismul. O alta este că a venit în Marea Britanie în compania unui protector bogat (și viitor adept), Iosif din Arimateea.

Astfel de scenarii sunt categoric respinse de istoricii serioși și s-ar putea argumenta că, dacă s-ar fi întâmplat ceva semnificativ în acești ani, ar fi fost relatat în Biblie. Totuși, nu poți să nu te întrebi…

Statutul marital al lui Iisus

Știm din Biblie că Iisus a avut o mamă, un tată (pământesc) și o grămadă de frați vitregi. Dar a avut o soție? Nu există nimic în scripturile canonice care să sugereze acest lucru, dar asta nu a împiedicat generații de cititori să mediteze la această întrebare.

Principala candidată ca posibilă soție a fost întotdeauna Maria Magdalena, una dintre cele mai devotate admiratoare ale lui Iisus. La urma urmei, ea a fost prezentă la răstignirea și înmormântarea sa, a fost prima persoană pe care a vizitat-o după înviere și este menționată de mai multe ori în Evanghelii decât oricare dintre Apostoli.

Cărți precum „Sfântul sânge, Sfântul Graal” și „Codul lui Da Vinci” au popularizat teoria conform căreia Maria ar fi fost soția secretă a lui Iisus, în timp ce, în 2012, lumea a fost zguduită de vestea apariției unui vechi fragment de papirus pe care erau scrise cuvintele: „Iisus le-a spus: «Soția mea»”.

Inițial considerat a fi o bucată dintr-o evanghelie apocrifă, fragmentul este acum considerat un fals ingenios, dar speculațiile în jurul vieții personale a lui Iisus vor continua probabil atâta timp cât Biblia va fi citită.

Adevărata cruce

Relicvele au fost întotdeauna o atracție uriașă pentru pelerinii creștini și puține sunt atât de venerate ca „adevărata cruce” – chiar lemnul pe care Hristos a suferit și a murit.

Conform tradiției adevăratei cruci, acest obiect venerat a fost redescoperit în Ierusalim în secolul al IV-lea, după ce Sfânta Elena, mama împăratului roman Constantin cel Mare, a ordonat ca un templu păgân din Ierusalim să fie dărâmat și pământul de sub el să fie excavat. După acest moment, presupuse fragmente ale adevăratei cruci au apărut peste tot – au fost purtate în luptă, expuse cu mândrie în recipiente speciale cunoscute sub numele de relicvarii și chiar purtate ca bijuterii.

După cum spunea ironic teologul din secolul al XVI-lea, John Calvin, „Dacă toate fragmentele care au putut fi găsite ar fi adunate laolaltă, ar forma o mare încărcătură de navă”.

În timp ce autenticitatea fragmentelor de cruci adevărate va fi întotdeauna deschisă dezbaterii, atracția lor este la fel de puternică ca întotdeauna, Papa oferindu-i chiar și regelui Carol al III-lea câteva bucăți pentru încoronarea sa, scrie sursa.

Apariția lui Iisus

Imaginea emblematică a lui Iisus, un bărbat cu pielea albă, cu barbă și păr lung și ondulat, nu provine din evanghelii, care nu oferă niciun indiciu cu privire la aspectul fizic al lui Hristos. Într-adevăr, primele reprezentări ale lui Iisus în artă îl arătau adesea bărbierit și cu părul scurt, iar înfățișarea „standard” a lui Hristos a evoluat lent de-a lungul mai multor secole.

Imediat după începutul noului mileniu, o echipă condusă de Richard Neave – un expert în reconstrucția facială criminalistică – a abordat această enigmă într-o manieră mai științifică. Utilizând date culturale și arheologice, inclusiv cranii semite din secolul I, au reușit să reconstruiască cum ar fi arătat un bărbat tipic din acea perioadă și din acel loc.

Imaginea rezultată a unui bărbat voinic, cu pielea măslinie, cu fața lată și nasul proeminent este departe de reprezentările stereotipice din arta și filmele occidentale. Dar adevărul este că nimeni nu va putea răspunde vreodată la întrebarea cum arăta cu adevărat Iisus cel adevărat.

Sfântul Graal

Obiectul cunoscut sub numele de „Graal” a fost inițial o farfurie de servire care a apărut într-o poveste medievală de dragoste arthuriană. Dar cuvântul a devenit ulterior sinonim cu paharul lui Iisus de la Cina cea de Taină, pe care Iosif din Arimateea l-a folosit mai târziu pentru a prinde picăturile de sânge ale lui Hristos la răstignire, potrivit sursei.

Biblia însăși nu acordă nicio semnificație specială vasului de băut. Este menționat de autorii evangheliilor în relatările despre Cina cea de Taină și atât. Cu siguranță, nu există nicio sugestie că vasul ar putea conferi puteri speciale, cum ar fi viața veșnică, iar întreaga poveste cu Iosif din Arimateea/captarea sângelui a fost inventată de fapt de un poet francez medieval pe nume Robert de Boron.

În timp ce legenda Graalului poate fi urmărită definitiv până la operele de literatură cavalerească, paharul lui Hristos nu a încetat niciodată să fie un obiect de admirație și fascinație în rândul credincioșilor și necredincioșilor deopotrivă, chiar și celebrul nazist Heinrich Himmler încercând în zadar să îl găsească în 1940.

Obiectul cunoscut sub numele de „Graal” a fost inițial o farfurie de servire care a apărut într-o poveste medievală de dragoste arthuriană. Dar cuvântul a devenit ulterior sinonim cu paharul lui Iisus de la Cina cea de Taină, pe care Iosif din Arimateea l-a folosit mai târziu pentru a prinde picăturile de sânge ale lui Hristos la răstignire.

Biblia însăși nu acordă nicio semnificație specială vasului de băut. Este menționat de autorii evangheliilor în relatările despre Cina cea de Taină și atât. Cu siguranță, nu există nicio sugestie că vasul ar putea conferi puteri speciale, cum ar fi viața veșnică, iar întreaga poveste cu Iosif din Arimateea/captarea sângelui a fost inventată de fapt de un poet francez medieval pe nume Robert de Boron.

În timp ce legenda Graalului poate fi urmărită definitiv până la operele de literatură cavalerească, paharul lui Hristos nu a încetat niciodată să fie un obiect de admirație și fascinație în rândul credincioșilor și necredincioșilor deopotrivă, chiar și celebrul nazist Heinrich Himmler încercând în zadar să îl găsească în 1940.