Flatulența urât mirositoare. Ce indică mirosul gazelor despre intestin

Cuvântul flatulență provine din latinescul flatus, care înseamnă „vânt” sau „murmur” și este folosit pentru a desemna acumularea supărătoare de gaze în tubul digestiv, uneori de origine patologică, și care sunt expulzate prin anus cu un sunet și un miros caracteristic.

Gazele sunt întotdeauna prezente în tractul digestiv. Majoritatea oamenilor produc între 0,5 și 2 litri de gaz pe zi și le elimină de 10 până la 20 de ori pe zi, informează MedicalNewsToday.

Atunci când gazele provin din stomac, ele sunt expulzate prin gură prin ceea ce știm ca eructație și dacă sunt generate în intestin sunt expulzate prin anus și apoi sunt cunoscute sub numele de flatus.

Acumularea în interiorul stomacului sau intestinului poate provoca disconfort deoarece pereții abdominali sunt dilatați, provocând umflături incomode și uneori dureroase, în funcție atât de cantitatea de aer produsă de organism, cât și de gradul de susceptibilitate a fiecărei persoane la gaze din tractul digestiv.

Majoritatea gazelor nu au miros

Majoritatea gazelor produse în intestin sunt hidrogen, dioxid de carbon, azot și metan, care nu miros rău. Mirosul urat se datoreaza faptului ca unele bacterii prezente in intestinul gros produc, la digerarea unor alimente, gaze care contin sulf, precum anhidrida sulfurica care miroase a oua putrezite.

Gazul din sistemul digestiv provine parțial din ceea ce este ingerat la înghițire (între 20-60% din gazele intestinale) și parțial din cel produs în mod natural de bacteriile florei intestinale în procesul de digerare a alimentelor.

O parte din aerul care se acumulează în stomac este eliminat prin eructație, iar restul trece în intestinul subțire unde este parțial absorbit.

Dacă există bule de gaz, acestea se mișcă odată cu mișcările intestinale, ajungând în intestinul gros, unde ajung și alimentele nedigerate (fibre, niște carbohidrați și amidon), care sunt descompuse de unele bacterii, producând mai multe gaze.

Tipul de dietă și diferența dintre flora intestinală îi determină pe unii oameni să producă mai multe gaze decât pe alții, iar unele alimente care provoacă flatulență la unii oameni nu la alții.

Factori înrudiți

Există mulți factori legați de apariția gazelor și a flatulenței.

Stresul, anxietatea sau nervozitatea, care favorizează o mai mare înghițire a aerului (fenomen cunoscut sub numele de aerofagie) și o accelerare a ritmului intestinal.

Obiceiuri proaste precum mâncatul rapid sau excesiv, fumatul, băutul prin pai sau înghițituri, abuzul de băuturi carbogazoase precum băuturile răcoritoare carbogazoase, suc sau bere sau sugerea bomboanelor tari care adesea te fac să înghiți aer. Ingestia de alimente cu prea multe grasimi, foarte bogate in carbohidrati sau cu exces de fibre si folosirea indulcitorilor precum sorbitol sau fructoza.

Consumul de alimente care nu sunt tolerate, cum ar fi produsele lactate, la persoanele cu intoleranță la lactoză.

Utilizarea antibioticelor care dezechilibrează flora intestinală sau a altor medicamente care inhibă unele enzime digestive (cum ar fi acarboza) sau care conțin zaharuri nedigerabile (cum ar fi lactuloza sau sorbitolul) pentru a-și îndeplini funcția.

Unele boli digestive precum ulcerul gastric sau duodenal, sindromul colonului iritabil, constipația cronică, boala celiacă, boala Crohn sau insuficiența pancreatică printre altele.

Există mirosuri caracteristice bolilor digestive?

„Când proteinele ingerate sunt parțial catalizate (procesul prin care se mărește viteza unei reacții chimice) și în acest proces se formează hidrogen sulfurat, care se elimină prin eructare, cu un miros caracteristic de ouă putrezite”, dezvăluie medicul Tormo Carnicé, potrivit Muy Interesante.

Un alt exemplu: atunci când carbohidrații ajung în colon nedigerați, se poate produce, printre alte gaze, hidrogen sau metan în exces, în funcție de tipul de bacteriologie din colon.