Miercurea Mare. Trădarea lui Iisus. Tradiții și obiceiuri. Cea mai puternică rugăciune a acestei zile

Miercurea Mare. Trădarea lui Iisus. Tradiții și obiceiuri. Cea mai puternică rugăciune a acestei zile.

În Săptămâna Mare, care reprezintă ultima săptămână din Postul Paștelui, credincioșii vor ține cel mai aspru post. Săptămâna Patimilor este menită să aducă iertare și pace în sufletele creștinilor, astfel în fiecare zi din această săptămână are câte o rugăciune specifică.

Miercurea Mare este o zi cu însemnătate pentru credincioși. În această zi s-a făcut pomenirea femeii celei păcătoase şi a avut loc vânzarea lui Iisus Hristos de către Iuda, pentru 30 de arginţi.

Tot, în cea de-a treia zi din Săptămâna Patimilor, în biserici continuă Deniile, slujbe prin care credincioşii îl „petrec“ pe Hristos pe drumul Crucii, până la moarte şi Înviere.

Potrivit crestinortodox.ro, fapta lui Iuda a făcut ca, mai târziu, Sfânta Tradiţie a Bisericii să rânduiască ziua de miercuri ca zi de post, alături de vineri, ziua în care Iisus a fost răstignit, acestea fiind cele două zile ale săptâmanii în care creştinii trebuie sa postească de-a lungul întregului an.

Miercurea Mare. Tradiții și obiceiuri

În Miercurea Mare, în biserici se oficiază slujba Sfântului Maslu. În rugăciunile rostite în această zi, se invocă ajutorul Preasfintei Fecioare Maria, al Sfintei Cruci, al Sfinţilor şi îngerilor pentru însănătoşirea celor bolnavi.

În Evangheliile citite în această zi, Dumnezeu este numit doctor al sufletelor şi trupurilor noastre şi se invocă ajutorul Lui ori de câte ori este nevoie.

Potrivit tradițiilor creștine, Miercurea Mare este ultima zi în care se mai pot face treburi pe câmp sau se mai spală și calcă.

Din această zi, se spune că bărbații trebuie să stea pe lângă casă și să își ajute nevestele. De asemenea, se mai păstrează obiceiul din moşi strămoşi ca cenuşa din sobe să fie aruncată în Miercurea Mare peste straturile din grădină. Bătrânii satelor spun că, în Miercurea Mare, cenuşa are puteri magice şi ajută plantele să aibă rod bogat.

Ce nu ai voie să faci în această zi?

Iată ce nu ai voie să faci în ziua sfântă de miercuri din Săptămâna Patimilor! Tradiții și obiceiuri în această zi sfântă!

• O superstiție spune că în Miercurea Mare nu este bine să fii supărat pe nimeni, nici să înjuri sau să pui gândurile necurate în față. Astfel, o vorbă bună și afecțiunea arătată celor dragi în această zi, îți vor aduce un an mai bun și mai binecuvântat.
• Miercurea Mare este ultima zi în care bărbații mai fac muncile câmpului înainte de Paște.
• În ceea ce le privește pe femei, acestea trebuie să termine curățenia de Paște în Miercurea Mare. Este ziua în care este recomandat să spele ferestrele, pentru a lăsa soarele să pătrundă mai bine în casă în Joia Mare.
• Preoții mai spun că în Miercurea Mare  este păcat să speli rufe.
• În mediul rural se păstrează interdicţia ca femeile să mai toarcă. Din vremuri îndepărtate, se crede că torsul în Sfânta zi de Miercurea Mare poate să „întoarcă” minţile celor care practică această îndeletnicire.
• Tradiția spune că este bine ca femeile să evite să spele rufe sau orice altfel de îndeletniciri care au treabă cu hainele.
• Credincioşii care în Miercurea Mare ţin post negru, vor fi protejaţi de boli, de Sfânta Miercure, pe parcursul anului.

Rugăciunea din Miercurea Mare

Rugăciunea din Miercurea Mare ajută la iertarea tuturor păcatelor și vindecare

„Preaputernice și iubitul meu Doamne! Îmi aduc aminte că Te-ai născut om din Sfânta Fecioară în peșteră și ca Te-ai vândut cu treizeci de arginți de ucenicul Tău cel viclean, pentru ca să ne răscumperi pe noi păcătoșii din mâinile celui rău. Pentru acesta, Te rog să Te milostivești asupra mea păcătosul și să mă răscumperi pe mine vânzătorul și în toate zilele, ucigașul.

Și aceasta să o faci, te rog, pentru ca să cinstesc Nașterea Ta cea Sfântă și să mă închin Dumnezeirii Tale; Dă-mi Doamne iertare păcatelor mele cele multe și puterea să stau împotriva relelor trupului și ale sufletului meu. Primește această mică a mea rugăciune și smerita mea voință, că mă întristez pentru că Te-am întristat și mă amărăsc, pentru că Te-am mâhnit peste măsură.

Încă mă aduc pe mine Ție, și de voia mea mă dau în mâinile Tale, pentru ca să mă pedepsești precum mi se cade și să mă tămăduiești cu ierburi amare ca un doctor bun precum vei vrea; pentru că altul nu poate să mă vindece, fără numai Tu, Dumnezeul meu și Ziditorul meu.

La Tine, drept aceea, am toată nădejdea mea crezând că, precum ai primit să te vinzi pentru mine, așa îmi vei dărui și acum mila Ta, să mă răscumperi din veșnica muncă și să mă așezi întru Împărăția Ta.

Nu te depărta de la mine, carele sunt mai rău vânzător decât Iuda; nu mă lăsa să am în inima mea cugetele cele deșarte ale păcatului; nu mă slobozi să Te îmbrățișez și să Te sărut cu sărutare vicleană și cu buze spurcate, nici să-Ți zic: „Bucură-Te, Învățătorule”, cu gura mea cea spurcată, nici să Te mai răstignesc în toate zilele cu faptele mele fărădelege, nici să te batjocoresc cu gândurile mele rele, precum făceau vrăjmașii Tăi, pe vremea patimilor Tale; Ci ca femeia cea păcătoasă, să Te spăl, nu cu mir, ci cu lacrimile ochilor mei, pentru ca să mă învrednicesc să aud și eu din gura Ta cea dulce: „Iertate îți sunt păcatele! Amin.”