Revelionul, sărbătoarea păgână închinată unui zeu cu două fețe. Cine a pornit această tradiție și ce semnifică ea, de fapt

Revelionul, sărbătoarea păgână închinată unui zeu cu două fețe? Ce este așa de special la 1 ianuarie? În aproape toate colțurile lumii, 1 ianuarie este considerat începutul unui an nou, dar nu a fost mereu așa.

În timpuri străvechi, calendarele variau în funcție de credințele oamenilor. Asta a fost până în anul 47 î.Hr., când Iulius Cezar a creat calendarul iulian și a organizat anul așa cum îl știm. A dedicat ziua de 1 ianuarie lui Ianus, zeul Începturilor, zeul ușii, al sărbătorilor și riturilor de trecere și al fenomenelor de tranziție.  Ianus avea 2 fețe. Cu una privea în trecut, cu cealaltă spre viitor.

Romanii au început să-și decoreze casele și să organizeze petreceri în ziua aceea. Așa a luat naștere tradiția de Revelion.

În Evul Mediu, liderii creștini au dorit să eclipseze Revelionul cu 25 decembrie, sărbătoarea închinată nașterii pruncului Iisus. Papa Grigore al XIII-lea a decretat, la 24 februarie 1582, reforma calendarului. Noul calendar este cunoscut, de atunci, sub denumirea de calendarul gregorian. Acesta făcea reglarea în funcție de echinocțiul de primăvară și luna sinodică (pentru Paște). Uneori, pentru a evita confuziile dintre cele două moduri de datare, se folosește denumirea de Stil Vechi prin comparație cu Stilul Nou, denumirea dată calendarului gregorian.

1 ianuarie a fost resuscitat și adus iarăși în prim plan. Când tradițiile vestice au invadat restul lumii, Revelionul a devenit sărbătoare universală. Încă se sărbătorește, pentru a uni trecutul cu viitorul.

La mulți ani!