Simptome alarmante în insuficienţa cardiacă. Factori de risc şi cauze. Tratament

Insuficienţa cardiacă este o boală de inimă care apare atunci când muşchiul cardiac nu pompează o cantitate suficientă de sânge în organelor corpului, dar în prezent există tratamente care pot prelungi speranţa de viaţă.

Supraviețuirea la 5 ani de la diagnosticul de IC este rezervat, cu o mortalitate de 59% pentru bărbați și de 45% pentru femei. Conform statisticilor, 4,7% din populația adultă din România suferă de insuficiență cardiacă.

30% dintre cazuri ajung la spital în stadii agravate ale bolii, iar 1 din 2 persoane nou diagnosticate cu insuficiență cardiacă moare în următorii 5 ani.

Două forme ale bolii

Potrivit medicilor, există două forme ale bolii: acută (pe termen scurt) şi cronică (pe termen lung). În cazul insuficienţei cardiace acute, simptomele debutează brusc si apar de cele mai multe ori după un atac de cord.

Unele boli necardiace precum anemie severă, boli pulmonare, unele boli endocrinologice, boli renale pot avea simptome și semne foarte asemănătoare cu insuficiența cardiacă.

Diagnosticul de insuficiență cardiacă este mai probabil dacă pacienții au istoric de infarct miocardic, hipertensiune arterială, boală coronariană ischemică, diabet zaharat, abuz de alcool. boală renală cronică, chimioterapie în antecedente, rude cu cardiomiopatii sau moarte subită cardiacă.

Simptome alarmante

O persoană cu insuficiență cardiacă poate observa dificultăți de respirație, mai ales în timpul efortului fizic, dificultăți de respirație în poziție orizontală (cu nevoia de a dormi pe mai multe perne noaptea), modificări ale ritmului inimii, oboseală progresivă, tușe și în stadii avansate retenție de lichide, ceea ce poate duce la umflarea membrelor și/sau a abdomenului, creștere în greutate.

• Oboseală intensă
• Dispneea(lipsă de aer) – apare la eforturi mari şi, în cazuri mai grave, se instalează brusc în timpul nopţii
• Edemul pulmonar acut– forma cea mai severă de dispnee de repaus, care se poate asocia cu tuse, însoţită uneori de expectoraţie spumoasă, albă sau rozată şi de senzaţia de sufocare iminentă
• Tusea– de obicei neproductivă (seacă)
• Edemele– umflarea picioarelor, iniţial în zona gleznelor, pentru ca în formele mai avansate de boală să progreseze spre gambe şi coapsele
• Retenţie severă de lichide

Factori de risc şi cauze

2 din 3 persoane nu recunosc diabetul zaharat tip 2, hipertensiunea arterială sau bolile coronariene ca principalii factorii de risc ai insuficienței cardiace, potrivit portalului insuficientacardiaca.ro.

Pentru diagnosticul de insuficiență cardiacă, medicul va efectua un examen clinic completat de anumite teste și investigații suplimentare (analize de sânge, electrocardiograma, ecografie cardiac, rezonanta magnetica cardiaca, CT, angiografie).

• Vârsta peste 60 de ani
• Istoric de infarct miocardic
• Boală coronariană (îngustarea sau blocarea arterelor coronare)
• Defecte cardiace congenitale (o problemă a structurii inimii, prezentă de la naștere)
• Boli ale valvelor cardiace (deteriorarea sau defectul valvelor cardiace)
• Colesterol crescut
• Tensiune arterială crescută
• Fibrilație atrială sau ritm neregulat al inimii
• Diabet
• Bronhopneumopatie obstructivă cronică (BPOC) sau afecțiuni pulmonare severe
• Boală cronică de rinichi
• Sindromul de apnee în somn
• Abuz cronic de alcool
• Fumat
• Obezitate
• Sedentarism

Cercetări recente au arătat că o doză zilnică de vitamina D3 îmbunătățeste starea muschilui cardiac în cazul persoanelor cu afecțiuni cardiace cronice. Această descoperire este rezultatul unui studiu de cinci ani, efectuat de cercetători din cadrul Universității din Leeds.

Tratamentul clasic, alopat, are ca scop ameliorarea simptomelor și încetinirea deteriorării ulterioare. Pe lângă schimbările în stilul de viață, există o serie de medicamente prescrise de obicei pentru a ameliora simptomele care însoțesc insuficiența cardiacă, cum ar fi vasodilatatoarele (inhibitorii de enzima de conversie si sartanii)-extind vasele de sânge, ușurează fluxul sanguin și reduc tensiunea arterială.

Totodată, beta-blocantele pot reduce riscul apariţiei tulburărilor de ritm cardiac, iar diureticele corectează retenția de lichide. Nu în ultimul rând, medicamentele cu efect anticoagulant sau antiplachetar precum aspirina ajută la prevenirea formării cheagurilor de sânge. De asemenea, poate fi necesar montarea unui dispozitiv care corecteaza tulburarile de ritm cu risc letal.