Tehnica de respirație care reduce riscul de Alzheimer. Cum o folosești

Boala Alzheimer, caracterizată prin confuzie, pierderi de memorie și probleme cu vorbirea sau limbajul, este de obicei mai frecventă la persoanele de peste 65 de ani.

În timp, poate duce și la o judecată slabă, nerecunoașterea celor dragi, incontinență și dificultăți la înghițirea alimentelor.

Statisticile arată că 1 din 14 persoane de peste 65 de ani și 1 din 6 persoane de peste 80 de ani sunt expuse riscului de a dezvolta boala Alzheimer și 1 din 20 de persoane cu această boală au sub 65 de ani.

Tehnica de respirație pentru Alzheimer

Vestea bună e că, potrivit unei noi cercetări realizate de profesorul Mara Mather de la SC Leonard Davis School of Gerontology, un simplu exercițiu de respirație ar putea reduce riscul oamenilor de a dezvolta boala Alzheimer.

Studiul, publicat  în Nature Journal, care a fost realizat cu 108 participanți – jumătate dintre aceștia având vârsta cuprinsă între 18 și 30 de ani, iar cealaltă jumătate având între 55 și 80 de ani – este primul care a descoperit că intervențiile comportamentale pot reduce peptidele beta-amiloide din plasmă și arată promițător pentru viitorul tratament al Alzheimer.

Studiul le-a cerut participanților să facă un lucru simplu:

• să inspire numărând până la cinci și să expire numărând cinci timp de 20 de minute, de două ori pe zi, timp de patru săptămâni.

Deși simple, aceste tehnici de respirație au avut un impact profund asupra respirației participantului. Variabilitatea frecvenței cardiace a crescut în timpul fiecărei perioade de exercițiu, iar nivelurile de peptide beta-amiloid din sângele lor au scăzut până la încheierea perioadei de patru săptămâni. Aceste peptide sunt legate de boala Alzheimer și, de fapt, unii experți consideră că ele sunt cauza principală a bolii degenerative.

Cum este respirația legată de boala neurodegenerativă

Ritmul cardiac poate fi afectat de respirația noastră, care ne afectează apoi sistemul nervos și modul în care creierul nostru produce și elimină proteine. În timp ce suntem treji și activi, ne folosim sistemul nervos simpatic – adesea cunoscut sub numele de „luptă sau fugă” – pentru a ne face amintiri și pentru a ne ajuta să ne concentrăm și să fim atenți.

Cât timp ce acest sistem este activat, nu există adesea variații între bătăile inimii, dar atunci când sistemul parasimpatic este activat, ritmul cardiac crește în timpul inhalării și scad în timpul expirării.

Pentru cei tineri este mult mai ușor să comute între aceste două sisteme fără probleme, dar pentru persoanele în vârstă, această comutare devine puțin mai dificilă și, dacă nu sunt în formă bună, variația ritmului cardiac va avea o scădere considerabilă.

De fapt, un studiu din 2020 a constatat că ritmul cardiac scade în medie cu 80% între vârstele de 20 și 60 de ani.