Un student la medicină se confrunta cu dureri de spate și a crezut că are o întindere musculară. Diagnosticul crunt primit de la medici!

Primul său simptom de cancer testicular nu se potrivea cu ceea ce a învățat la facultatea de medicină. Așa că a ignorat durerea.  Când Sal Gomez, student la medicină, a simțit durerea în testicul și în spate, a crezut e o întindere de mușchi. Când a refăcut analizele, testele au arătat că era cancer testicular.

Anul trecut, Sal Gomez a observat că a simțit durere în testiculul drept și în partea inferioară a spatelui. Studentul de anul trei la medicină s-a gândit că poate și-a întins un mușchi în timp ce lucra sau făcea exerciții. Când durerea nu a dispărut, și-a vizitat medicul și a aflat motivul durerii sale: avea cancer testicular.

„Chiar mă gândeam că m-am rănit, dar eram foarte ocupat cu turele de la spital. Eram cam de la 5 dimineaţa până la 5 după-amiaza la lucru”, a spus Gomez, în vârstă de 26 de ani, student la medicină la Colegiul de Medicină din Ohio, pentru Today. „Am fost șocat să aflu la 25 de ani că am fost diagnosticat cu cancer.”

Gomez își împărtășește povestea pentru a crește gradul de conștientizare a cancerului testicular, un cancer rar care afectează în principal adolescenții și adulții tineri.

„Ar trebui să vorbim mai mult despre asta pentru că este cel mai frecvent cancer, deși rar, la bărbați tineri”, spune el. „Ești în floarea vieții tale.”

Durerea „ciudată” ce a dus la un diagnostic crunt

Trecuseră 12 ore de zile petrecute în spital, ca student la medicină în timpul unor ture lungi la secţia de chirurgie, apoi timp de studiu pe parcursul nopţii şi alte exerciţii în timpul liber. Când a simţit o durere ciudată în zona testiculului şi în partea inferioară a spatelui, lui Gomez nu i s-a părut nimic altceva decât o întindere de muşchi. Stătuse de altfel multe ore în picioare şi poate activitatea fizică depusă se resimţea. Ori cel puţin aşa credea.

„Nu eram foarte sigur de ce se întâmpla acolo. Nu am avut niciodată așa ceva înainte”, își amintește el.

„După două săptămâni, nu a dispărut cu adevărat sau nu se mai îmbunătățea senzaţia.” Şi-a efectuat o autoexaminare și nu a simțit niciun nodul sau vreo umflătură, dar a făcut totuşi o programare la medicul său de familie.

„Nu era nici el foarte îngrijorat de ceea ce se întâmplă. Am făcut apoi o grămadă de teste, trimise toate la laborator, ecografii”, spune Gomez.

Gomez a început să se simtă mai bine și, cu programul său încărcat, și-a amânat programarea la ecografie. Pe baza a ceea ce învățase la facultatea de medicină, nu credea că avea semnele clasice ale cancerului testicular.

„Când înveți despre cancerul testicular, înveți că ai ca simptome un nodul”, spune el. „Chiar nu te gândești că cancerul este dureros. De obicei, te gândești la un nodul de mărimea unui bob de mazăre (pe) un testicul care nu este dureros, dar poate are un fel de umflătură.”

Ecografia avea să dezvăluie adevărul crunt

„Nu există multe tumori benigne în testicul, iar a mea arăta deosebit de canceroasă”, spune el. „Am fost cu adevărat surprins”. Curând după aceea, Gomez s-a întâlnit cu un oncolog pentru a veni cu un plan de tratament. Pentru că avea și dureri de spate, medicii s-au îngrijorat că tumoarea s-ar fi răspândit.

„Câteva zile mai târziu, am făcut o scanare CT a abdomenului și (pelvisului) care a dezvăluit care era durerea de spate”, spune Gomez. „Aveam ganglioni limfatici foarte măriți în zona inferioară a spatelui, în jurul locului unde îmi sunt rinichii.”

Dimensiunea ganglionilor săi limfatici a fost o descoperire îngrijorătoare, deoarece testiculul se mișcă adesea în rinichi, spune Gomez. Dar, din fericire, testele suplimentare au arătat că nu se răspândise. Aproximativ o săptămână mai târziu, i s-a îndepărtat testiculul și a aflat că are cancer testicular în stadiul 2, fiind necesară chimioterapia.

„Am făcut nouă săptămâni de chimioterapie după ce mi s-a îndepărtat tumora primară. A fost destul de brutal”, spune tânărul student, adăugând că tratamentul îi provoca adesea greață.

Testele ulterioare au arătat că ganglionii limfatici au răspuns oarecum la chimioterapie, dar erau încă suficient de măriți încât medicii să creadă că mai putea exista cancer. Au efectuat astfel o disecție a ganglionilor limfatici, o procedură de opt ore pentru a le îndepărta.