Din cuprinsul articolului
Părintele Arsenie Boca, unul dintre cei mai iubiți și respectați duhovnici ai României, s-a stins din viață pe 28 noiembrie 1989. A fost înmormântat cinci zile mai târziu, în prezența a aproximativ 2000 de credincioși, la Mănăstirea Prislop – locul pe care îl alesese chiar el pentru odihna veșnică.
Cu toate acestea, moartea sa a rămas un subiect care ridică semne de întrebare. Deși oficial nu a fost făcută publică o cauză exactă a decesului, în jurul sfârșitului său s-au conturat mai multe ipoteze – unele dintre ele dramatice, altele mai pașnice, dar toate pline de mister.
A fost Arsenie Boca victima regimului comunist?
O parte dintre credincioși sunt convinși că Arsenie Boca a fost supus unor chinuri cumplite înainte de moarte, fiind torturat de Securitate. Se vorbește despre urme de agresiune pe trupul său, inclusiv unghiile smulse, iar o mărturie devenită legendară susține că părintele le-ar fi spus anchetatorilor: „Spuneți-i lui Ceaușescu că nu mai apucă Crăciunul”.
Pe de altă parte, există voci care afirmă că moartea sa a fost una liniștită, în căsuța modestă din Sinaia, unde câteva maici organizaseră un mic așezământ monahal. Potrivit acestor surse, părintele era slăbit din cauza bolii, a epuizării și a suferințelor îndelungate, trăite în discreție.
Arsenie Boca și persecuțiile autorităților comuniste
Este un fapt documentat că părintele Arsenie Boca a fost urmărit în permanență de autoritățile comuniste. Suspectat de legături cu Mișcarea Legionară, a intrat în vizorul Siguranței și, ulterior, al Securității. Mănăstirea Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus, unde slujea în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, atrăgea numeroși credincioși, inclusiv persoane asociate cu mișcarea legionară – fapt ce a atras suspiciuni, deși implicarea reală a părintelui nu a fost niciodată dovedită.
În iulie 1945, Arsenie Boca a fost arestat pentru prima oară și anchetat la Râmnicu-Vâlcea, apoi dus la București. A fost eliberat după aproximativ o lună, fără ca acuzațiile să se confirme. A urmat o perioadă de tensiuni și intimidări constante, care s-au accentuat odată cu instaurarea regimului comunist.
În 1948, a fost din nou arestat și anchetat în mai multe orașe, iar în 1951 a fost trimis în lagărele de muncă forțată de la Canalul Dunăre–Marea Neagră. După o altă arestare în 1955 și detenția în închisorile de la Jilava și Oradea, părintele a fost eliberat în 1956. Trei ani mai târziu, a fost scos din monahism și i s-a interzis dreptul de a sluji.
Viața sa după interzicerea slujirii
Deși nu mai putea sluji în mod oficial, părintele Arsenie nu a încetat să-i îndrume pe oameni. A lucrat ca pictor la Atelierele Patriarhiei și a realizat picturi murale în mai multe biserici din țară. Între 1968 și 1983, a pictat biserica din Drăgănescu, județul Giurgiu, loc unde mii de oameni veneau în căutarea unui sfat sau unei binecuvântări.
Arsenie Boca a murit cu doar câteva săptămâni înainte de căderea regimului Ceaușescu, într-un moment în care România era cuprinsă de frică, dar și de speranța unei schimbări. Coincidența dintre sfârșitul său și prăbușirea dictaturii a fost, pentru mulți, un semn divin.
Misterul rămâne
Până astăzi, nu există un document oficial care să clarifice în mod definitiv cauzele morții lui Arsenie Boca. Ce este sigur e faptul că a fost un om profund incomod pentru regim, un simbol al rezistenței spirituale și o sursă de inspirație pentru generații întregi. Moștenirea sa rămâne vie, iar locul său de veci de la Prislop a devenit unul dintre cele mai importante locuri de pelerinaj din România, potrivit BZI.
