Campania #PreventieInRelatii: În iulie spunem „DA” relațiilor autentice, nu doar jurămintelor

Cei mai mulți dintre noi obișnuim să acționăm după ce apar problemele în cuplu. Dar campania #PreventieInRelatii vine să schimbe perspectiva: grija față de relație ar trebui să înceapă din timp, nu atunci când totul pare că se destramă.

Iulie nu a fost aleasă întâmplător, fiind luna nunților, a jurămintelor și a începuturilor pline de speranță. Dar, dincolo de rochii, promisiuni și fotografii, relația în sine are nevoie de o fundație solidă. Prevenția este acel ingredient esențial care, de cele mai multe ori, lipsește.

Denisa Zdrobiș, psihoterapeut sistemic de familie, cuplu și copil și inițiatoarea acestei campanii, dezvăluie că ideea s-a născut din conversațiile reale cu oameni care ajung în terapie atunci când e, poate, prea târziu.

Scopul ei? Să aducă în prim-plan ideea că o relație sănătoasă nu se întreține singură și că este mai ușor să previi decât să repari. Fie că vorbim despre gestionarea conflictelor, despre nevoi emoționale sau despre primele semne ale unei dinamici toxice, prevenția înseamnă conștientizare, educație și curaj.

Prin #PreventieInRelatii, Denisa Zdrobiș își dorește să transmită un mesaj simplu, dar vital: relațiile de calitate se construiesc cu intenție, nu cu speranță oarbă. Și iulie e momentul perfect să începem această conversație.

Campania #PreventieInRelatii. Psihoterapeut: Investiția proactivă în cuplu salvează timp, energie și emoții

Cum a venit ideea acestei campanii #PreventieInRelatii? Și de ce în luna iulie?

Prevenția este importantă oricând. Nu doar în luna iulie. Pentru sănătatea fizică și pentru cea emoțională. Ideea a apărut în discuțiile repetate cu oamenii care ajung în terapia abia atunci când relația este deja în criză.

Mi-am dorit să aduc în atenție faptul că îngrijirea relației începe înainte de a apărea problemele, nu doar după. De ce iulie? Sigur că mesajele sunt binevenite oricând, însă este anotimpul nunților, al începuturilor oficiale și al speranței că „împreună pentru totdeauna” va însemna exact asta. Lucrurile nu stau mereu așa. Dincolo de entuziasmul evenimentului, de rochii, decoruri și petreceri, rămâne esențialul: relația. Conexiunea reală dintre cei doi. Fundația emoțională pe care se construiește viața în doi. Din păcate, prea des, uităm un ingredient vital: prevenție.

Prevenția în relații este crucială. De ce? Pentru că, la fel ca în sănătate, e mult mai ușor și mai puțin dureros să previi decât să repari. Imaginează-ți o casă: ai vrea să repari o mică fisură în zid la timp sau să aștepți până când întreaga structură e șubredă și are nevoie de renovări majore? La fel e și cu relațiile.

Investiția proactivă în cuplu salvează timp, energie și emoții. Atunci când pui bazele unei comunicări sănătoase, atunci când înveți să gestionezi conflictele de la primele semne și atunci când îți cunoști reciproc nevoile, construiești o relație care poate trece prin furtuni fără să se destrame. Ignorarea micilor probleme, lăsarea resentimentelor să se acumuleze sau evitarea discuțiilor dificile duc, inevitabil, la probleme mult mai mari și mult mai greu de gestionat.

Prevenția este importantă pentru că îți oferă instrumentele necesare să recunoști semnalele de alarmă înainte ca ele să devină periculoase. Asta include, din păcate, și semnele abuzului emoțional sau ale unei dinamici toxice. O relație sănătoasă nu este doar una fără conflicte, ci una în care ambii parteneri se simt respectați și susținuți. Prevenția îi ajută să identifice devreme ce nu e în regulă și să aibă puterea să ia decizii pentru binele fiecăruia.

În plus, prevenția creează un model sănătos pentru generațiile viitoare. Când un cuplu investește în relația sa, învață să fie o echipă, să se susțină și să crească împreună, oferă copiilor lor o fundație emoțională stabilă. Ei învață, prin exemplul părinților, ce înseamnă o relație de iubire autentică, respectul, empatia și cum să-și gestioneze propriile emoții și interacțiuni.

Cuplurile par să apeleze la terapie doar atunci când sunt în criză. Cum schimbăm această mentalitate?

Este o observație atât de adevărată și, din păcate, atât de comună. Prea multe cupluri văd terapia ca pe un ultim strigăt de ajutor, ca pe o salvare în ultimul ceas, atunci când relația e deja la capătul puterilor, plină de resentimente adânci și răni vechi. E ca și cum ai merge la medic doar când ești foarte bolnav în loc să faci controale regulate sau să ai grijă de sănătatea ta preventiv.

Cum putem schimba această mentalitate? Cred că e nevoie de o schimbare de perspectivă radicală, la nivel social. Trebuie să educăm oamenii să vadă terapia de cuplu nu ca pe un semn de eșec sau de slăbiciune, ci ca pe un instrument puternic de creștere și de investiție într-o relație sănătoasă.

Aș mai spune aici că trebuie să demitizăm ideea că terapia e doar pentru „probleme mari”. Din contră, terapia preventivă sau „de check-up” poate ajuta cuplurile să își îmbunătățească comunicarea chiar și atunci când e bună, să își exploreze valorile și planurile de viitor înainte să apară nelămuriri, să învețe strategii de gestionare a conflictelor într-un mod constructiv încă de la început. E mult mai ușor să rezolvi o mică neînțelegere printr-o conversație ghidată decât să repari ani de frustrări acumulate.

Apoi, e esențial să vorbim despre beneficiile clare ale terapiei proactive. O terapie la timp poate preveni acumularea resentimentelor, poate consolida încrederea și intimitatea, și poate înzestra partenerii cu abilități care să îi ajute să facă față provocărilor inevitabile ale vieții: schimbări de carieră, creșterea copiilor, probleme financiare. Este o modalitate de a construi o fundație mai solidă, care va rezista presiunilor.

Un alt aspect important este să subliniem că terapia de cuplu este o formă de auto-îmbunătățire, nu doar de reparație. Prin terapie, fiecare partener învață mai multe despre sine, despre propriile tipare, despre cum reacționează sub stres și cum poate contribui la o dinamică mai sănătoasă. E un proces de creștere personală care se reflectă direct în calitatea relației.

Și, bineînțeles, trebuie să eliminăm stigmatul asociat cu mersul la terapie. Nu ești „nebun” sau „defect” dacă ceri ajutor. Ești pur și simplu inteligent și proactiv. La fel cum mergi la sală să te menții în formă fizică, poți merge la terapie să-ți menții relația în formă emoțională. E un act de curaj și de maturitate, nu de slăbiciune.

Campania #PreventieInRelatii. Greșeli frecvente înainte și după nuntă și cum pot fi prevenite

Ce greșeli se fac înainte de nuntă și cum pot fi ele prevenite?

Perioada dinaintea nunții este magică, dar să nu uităm că stresul ajunge la cote maxime. Pregătirile, rochia, costumul mirelui, meniul, lista de invitați sunt importante. Însă, la fel de important este ca cei doi să vorbească despre ei, despre ceea ce simt, despre relație. Riscul de deconectare este mare atunci când uităm să îngrijim relația. Ce pot face?

Recomandarea mea este să stabilească seri sau momente în care nu vorbesc deloc despre nuntă. Să se conecteze unul cu celălalt ca un cuplu care se iubește, nu ca doi organizatori de evenimente. Să facă lucruri care le aduce bucurie și să își reamintească de ce se căsătoresc. Discuțiile despre viitorul real al căsniciei nu trebuie amânate sub pretextul: „avem timp după nuntă”. Și mă refer aici la finanțe, copii, carieră, relația cu familiile de origine. Ce pot face cei doi? Să programeze pur și simplu discuții sincere și deschise despre aceste teme. Aici le poate fi de ajutor un terapeut. Nu e un semn că ar avea probleme, ci că sunt proactivi și vor să construiască o bază solidă.

O altă capcană în care pot să cadă este perfecționismul și toată presiunea externă care pică pe cei doi miri. Vor ca totul să iasă perfect, iar așteptările familiei sau ale prietenilor pot deveni o povară. Asta duce la epuizare, iritabilitate și certuri. Cele mai sănătoase sunt limitele clare cu cei din jur.

Cei doi parteneri au nevoie să își amintească constant că ziua nunții este despre ei doi, nu despre a impresiona pe altcineva. Perfecțiunea e un mit. Autenticitatea și bucuria lor sunt cele mai importante. Eu le zic mereu clienților mei care își plănuiesc nunta să delege sarcini și să accepte că nu totul va fi impecabil.

Ultima greșeală care îmi vine acum în minte este că în tot acest tumult al pregătirilor, viitorii miri uită să se bucure de process. Perioada de logodnă e unică și plină de emoții frumoase. Dacă cei doi sunt copleșiți de stres, o pot rata. Ce pot face? Să își acorde timp și să savureze fiecare etapă. Să prețuiască drumul, nu doar destinația.

Se spune des că „dragostea rezolvă tot”. Ce părere ai despre această afirmație?

Este o frază care sună minunat, demnă de filmele romantice, dar, sincer, cred că e un mit destul de periculos. Poate duce la așteptări nerealiste și la multă dezamăgire în relații. Dragostea e, fără îndoială, esențială. E motorul, scânteia, fundamentul. Dar o relație e ca o casă. Ai nevoie de fundație, dragostea, dar mai ai nevoie și de ziduri solide, de un acoperiș care să te protejeze de ploaie, de instalații funcționale.

Doar iubirea, de una singură, nu le poate face pe toate. Pentru o relație care să dureze și să te împlinească, ai nevoie și de muncă, de comunicare constantă, de respect, de încredere, de compatibilitate la nivel de valori, de abilități de rezolvare a problemelor și de un efort conștient. Zi de zi.

Semne de avertizare care indică un moment greșit pentru unirea destinelor

Există semne care arată că un cuplu nu e pregătit să facă acest pas? Ce se poate face în astfel de cazuri?

Absolut. Decizia de a te căsători este una dintre cele mai mari din viața ta, și, deși entuziasmul e la cote maxime, sunt anumite semne de avertizare care ar putea indica faptul că, poate, cei doi nu sunt încă pregătiți să facă acest pas. Nu înseamnă neapărat că relația e sortită eșecului, ci doar că au nevoie de mai mult timp și de mai multă muncă. Să îți dau câteva exemple.

• Atunci când partenerii evită să discute serios despre bani, copii (vor, nu vor, câți, cum îi cresc), cum își împart responsabilitățile sau cum gestionează relațiile cu familiile de origine, e un prim semnal de alarmă.
• Ar mai fi aici conflictele nerezolvate și ciclice. Dacă cei doi au certuri frecvente pe aceleași teme, fără să ajungă la o rezolvare sau dacă un partener se retrage constant, iar celălalt devine persecutor, asta indică o problemă de comunicare. Căsătoria nu va face ca aceste probleme să dispară. Cel mai probabil, le va amplifica.
• Aș mai pune pe listă lipsa de încredere sau gelozia excesivă, diferențele majore în valori și obiective pe termen lung sau presiunea externă care vine din partea familiei sau a prietenilor.

Care este soluția aici? Spun cu voce tare: comunicarea. Nu înseamnă sfârșitul. Înseamnă că e momentul ca cei doi să pună frână și să investească în relația lor de cuplu. Un psihoterapeut poate fi de mare folos.

Poate un cuplu să construiască o relație sănătoasă, chiar dacă cei doi vin din medii familiale dificile?

Vestea bună este că da. Sigur că e nevoie de efort conștient și multă muncă, dar e absolut realizabil. Dacă cei doi își conștientizează tiparele, e deja parte semnificativă din proces. Fără să vrem, noi repetăm tiparele pe care le-am văzut acasă. Este importantă comunicarea deschisă, chiar dacă asta ne pune într-o situație vulnerabilă. Un alt pilon este stabilirea de noi reguli și granițe sănătoase.

Dacă în familiile de origine ale celor doi nu existau limite, este momentul ca cei doi parteneri să le construiască împreună. Asta include felul în care comunică, cum își gestionează furia, cum se susțin emoțional și cum interacționează chiar și cu familiile de origine. Este un moment numai bun ca noul cuplu să își facă propriul „manual” de funcționare a relației, diferit de cel cu care au crescut.

Iertarea și renunțarea la trecut sunt și ele importante. Nu înseamnă că partenerii trebuie să uite ce s-a întâmplat, ci să nu lase rănile vechi să dicteze prezentul și viitorul relației lor.

Campania #PreventieInRelatii. Căsătoria pe viață și diferențele dintre generații

Cum liniștești diferențele între generații și certurile între familii?

Diferențele de generație și certurile între familii sunt, din păcate, o sursă comună de stres pentru multe cupluri. E ca și cum te rupi în două: vrei să-ți respecți originile, dar în același timp să-ți protejezi relația și să construiești ceva nou. Nu e ușor, dar se poate găsi un echilibru.

Primul pas este să înțelegi de unde vin aceste diferențe. Părinții și socrii au trăit alte vremuri, au avut alte priorități sau valori. Mai este important ca cei doi să formeze un front comun. Să vorbească deschis despre orice îi deranjează, despre limitele pe care le stabilesc și despre cum vor reacționa împreună. Când părinții sau socrii văd că cei doi sunt aliniați, e mult mai greu să creeze disensiuni.

Apoi mai sunt limitele clare, dar cu respect. Ce le recomand eu clienților mei când îmi împărtășesc că nu se înțeleg cu socrii sau cu părinții pe anumite teme:  „Vă iubim și apreciem sfaturile voastre, dar am decis (așa și așa) pentru că asta funcționează cel mai bine pentru familia noastră”.

Familia ta sau relația ta? Cum gestionezi dilema?

Este o întrebare frecventă și adesea dificilă: cui acorzi prioritate: familiei din care provii sau relației tale de cuplu? Adevărul este că nu trebuie să alegi într-un mod absolut, ci să găsești un echilibru sănătos. Odată ce intri într-o relație serioasă, parteneriatul vostru devine noua familie principală. Nu înseamnă că îți abandonezi părinții, ci că protejezi intimitatea și stabilitatea relației voastre.

Tinerii și dinamica relațiilor: Se mai crede în căsătoria pe viață?

Relațiile se schimbă vizibil cu fiecare generație. Tinerii de azi privesc iubirea și angajamentul printr-o lentilă diferită, influențați de tehnologie, valori noi și o mai mare conștientizare a propriei identități. Tot mai mult, accentul cade pe autenticitate și individualitate. Relațiile nu mai sunt despre contopire, ci despre creștere comună, păstrându-și fiecare propria voce. Dacă o relație nu mai susține dezvoltarea personală, e mai ușor abandonată decât menținută „pentru că așa trebuie”.

Apoi, rolurile tradiționale s-ar diluat. Egalitatea în cuplu, flexibilitatea în roluri și împărțirea responsabilităților sunt tot mai prezente. Însă această libertate vine la pachet cu nevoia de comunicare și negociere constantă. Aș mai spune aici că tehnologia influențază profund modul în care relațiile încep și se dezvoltă. Însă vine cu provocări: superficialitate, ghosting sau idealizarea relațiilor altora. Mulți tineri ajung să caute perfecțiunea și înlocuiesc relații valabile în loc să investească în ele.

Partea financiară contează mult. Stabilitatea economică și viziunea comună despre bani sunt considerate esențiale, la fel de importante ca și compatibilitatea emoțională. Un alt aspect important: lucrul cu sinele. Tinerii încep să înțeleagă că o relație sănătoasă presupune, în primul rând, o relație sănătoasă cu ei înșiși. Diferența dintre iubirea de sine autentică și narcisism devine crucială în dinamica relațională.

Campania #PreventieInRelatii. Cuplul, între iluzia și adevărul iubirii

Cum ne influențează rețelele sociale percepțiile despre relații și iubire?

Din păcate, social media a creat o lentilă deformată prin care privim parteneriatele și duce, de cele mai multe ori, la așteptări nerealiste și la un sentiment de insuficiență. Unul dintre cele mai mari moduri în care social media ne influențează este prin crearea unei iluzii de perfecțiune. Vedem doar momentele curate, filtrate, pline de zâmbete și gesturi romantice.

Cuplurile își postează vacanțele exotice, cadourile impresionante, declarațiile de dragoste pompoase, dar nu și certurile, frustrările, momentele de plictiseală sau de rutină. Această „fațadă perfectă” ne face să credem că relațiile autentice ar trebui să fie lipsite de conflicte, pline de pasiune constantă și de surprize grandioase. Când realitatea noastră nu se potrivește cu această imagine lustruită, apar îndoiala, dezamăgirea și chiar resentimentele față de partener. Apoi, există fenomenul comparației constante.

Fie că e vorba de prieteni sau de influenceri, suntem mereu tentați să ne comparăm relația cu a altora. „Ei merg mereu în vacanțe, noi nu”, „Ei par atât de fericiți, noi ne certăm”. Această comparație fură bucuria și recunoștința pentru ce avem. Uităm că fiecare relație are propria sa dinamică și propriile provocări invizibile.

Aș mai trece aici așteptările nerealiste. Rețelele sociale promovează ideea că „iubirea adevărată” e ușoară. În realitate, relațiile sănătoase cer muncă, răbdare și comunicare. Nu doar poze reușite și finaluri fericite.

Care este cel mai important lucru pe care un cuplu ar trebui să-l știe înainte de a se căsători?

Ca psihoterapeut, dacă ar fi să rezum într-un singur adevăr esențial ceea ce am observat de-a lungul timpului în cabinet, acela ar fi: iubirea, de una singură, nu este suficientă. E o revelație care uneori doare, pentru că venim cu o poveste învățată încă din copilărie: că dacă există dragoste, toate celelalte se așază de la sine. În realitate, căsnicia e o construcție complexă, care cere conștiență, muncă emoțională și aliniere reală, nu doar emoțională, ci și practică.

În terapie, văd des cupluri care se iubesc, dar care se confruntă cu blocaje serioase pentru că nu știu să comunice sănătos, nu au învățat ce înseamnă respectul real, nu au discutat temele grele, au așteptări nerealiste și nu înțeleg ideea de angajament activ. Dragostea se întreține, nu se conservă. Este nevoie de implicare zilnică, de mici reparații emoționale constante, nu doar de gesture mari din când în când. O relație sănătoasă nu înseamnă absența conflictului, ci capacitatea de a-l gestiona matur, cu grijă față de sine și față de celălalt.

Așa că, înainte de a spune da, eu le recomand viitorilor miri să se întrebe: Suntem dispuși să muncim împreună și în zilele în care nu ne simțim îndrăgostiți? Pentru că iubirea autentică nu înseamnă doar fluturi în stomac. Înseamnă construcție conștientă, asumată, în doi.