Din cuprinsul articolului
Românii se tem mai mult de doctori decât de boală. Asta pare să reflecte statisticile sumbre ale Uniunii Europene: România ocupă ultimul loc la vizitele medicale de rutină. La întrebarea „De ce nu mergem la doctor?”, răspunsurile variază de la lipsa de educație medicală și accesul precar la servicii în mediul rural, până la un sistem de prevenție fragmentat, fără ghiduri clare și fără infrastructură funcțională. Medicul chirurg oncolog Matei Bratu, de la Spitalul Floreasca, avertizează în podcastul Hai România marca EVZ: „Fără prevenție, sistemul sanitar se transformă într-un sistem de urgență permanentă.”
România și prevenția: O relație complicată
Într-o țară în care încă există sate fără asfalt, ideea unui control medical anual pare un lux. Iar în mediul urban, unde infrastructura există, mentalitatea colectivă este deseori de tipul „nu mă doare nimic, n-am de ce să mă duc”. Dr. Matei Bratu explică simplu: „Ne tratăm sănătatea ca pe o mașină: mergem la revizie doar când se aprinde un bec roșu în bord. Dar corpul nu vine cu martori de bord.”
Deși ar trebui să fie pilonul central al prevenției, medicul de familie este, în multe cazuri, redus la rolul de „secretar medical” sau „emitent de trimiteri”. Supraîncărcați, plătiți ineficient și lipsiți de protocoale clare, mulți nu își pot asuma coordonarea unui program real de screening.
„Medicul de familie trebuie să fie prima linie, nu ultima opțiune. El trebuie să vadă pacientul anual, să facă evaluări simple, să decidă cine are nevoie de investigații. Exact cum la mașină mergi la 20.000 km, la corpul tău trebuie să mergi la un control o dată pe an”, spune chirurgul.
Prevenția, pe hârtie: subfinanțare, lipsă de ghiduri, haos administrativ
În spatele neîncrederii pacienților în sistem se află realități greu de ignorat. Puține cabinete de medicină de familie au acces direct la laboratoare. Fondurile pentru analize gratuite se epuizează rapid, de regulă în primele zile ale lunii. Ghidurile medicale sunt rare, învechite sau inexistente, iar registrul național de cancer – vital pentru coordonarea tratamentelor – nu funcționează eficient nici azi.
Ce tipuri de cancer pot fi prevenite?
„Nu toate cancerele pot fi prevenite, dar multe pot fi detectate la timp”, subliniază Matei Bratu. Un exemplu clar este cancerul de col uterin, care poate fi evitat complet prin vaccinarea anti-HPV – un program care în Australia a dus la eradicarea bolii. În România, din lipsa informării, multe paciente ajung la medic în stadii avansate, la doar 30 de ani.
În alte cazuri, cum e cancerul de colon, detectarea timpurie prin colonoscopie poate face diferența dintre viață și moarte. „Cifrele arată că în ultimii ani cazurile au crescut de la 8.000 la 12.000 pe an, dar creșterea vine mai ales din faptul că diagnosticăm mai bine, nu neapărat că ne îmbolnăvim mai mult”, explică medicul.
În unele cazuri, testele genetice pot oferi pacienților o șansă reală de a preveni cancerul, mai ales când există un istoric familial. Mutanții genetici precum BRCA1 sau BRCA2 cresc riscul de cancer mamar sau ovarian cu până la 70%. „Am avut o pacientă de 18 ani care a moștenit această genă. E o dramă să afli că ai o șansă mare de a dezvolta cancer, dar e și o oportunitate să previi apariția lui”, spune chirurgul.
Studiile arată clar: alimentația tip fast-food, consumul excesiv de carne roșie și fumatul sunt factori de risc semnificativi, mai ales pentru cancerele digestive. „Dieta mediteraneană are un efect protector clar, dovedit prin cercetări populaționale”, explică dr. Bratu.
Dar stilul de viață sănătos nu garantează imunitatea: „Poți mânca perfect și să nu fumezi deloc, dar dacă ai o mutație genetică sau un sistem imunitar slăbit, riscul tot există.”
Din ce în ce mai multe cazuri ajung în stadii avansate. Chirurgul recunoaște că în ultimii ani a operat mai ales forme grave: „Pandemia ne-a decuplat și de la prevenție, și de la tratament. Mulți pacienți s-au pierdut din sistem.”
Fără un registru național de cancer funcțional și fără o evidență clară a pacienților, România rămâne o țară care reacționează în loc să prevină.
