Din cuprinsul articolului
Spitalul Clinic „Nicolae Malaxa” din București a transmis, la solicitarea doctorulzilei.ro, date care conturează clar unde se află astăzi unitatea: între efortul de a se adapta nevoilor reale ale pacienților și limitele unui sistem sanitar aflat sub presiune. Cifrele arată paturi folosite sub potențial, costuri zilnice mari și nevoia de a accelera reformele orientate spre pacient.
În 2024, cheltuielile FNUASS au ajuns la 69 de miliarde de lei—aproape dublu față de 2018. Cheltuielile au crescut cu 108% în prețuri curente și cu 37% în prețuri constante, iar ponderea lor în PIB a urcat de la 3,5% la 3,9%. Cu toate acestea, multe spitale publice rămân sub 50% grad de ocupare, iar modul de decontare încă penalizează cazurile complexe. Rezultatul: venituri incerte, resurse irosite și presiune pe calitatea îngrijirii.
Activitatea la „Malaxa”: internările clasice scad, spitalizarea de zi câștigă teren
Între 2019 și 2024, spitalul a trecut de la 11.247 internări continue la 6.303—o scădere de peste 40%. Este o tendință vizibilă în multe spitale publice, care nu și-au revenit complet după pandemie. În schimb, spitalizările de zi au crescut cu 7,8%, până la 4.420 cazuri în 2024. Semnalul e clar: pacienții și sistemul se mută spre intervenții scurte, cu recuperare rapidă și costuri mai mici.
În iulie 2025, potrivit datelor furnizate pentru Doctorul Zilei, „Malaxa” a funcționat sub potențial: paturile pentru pacienți acuți au fost ocupate în medie în proporție de 41,23%, iar cele pentru cronici la 55,67%. Pentru un spital urban, aceste valori înseamnă presiune pe buget și pe echipa medicală. Cheltuielile fixe curg oricum, indiferent dacă patul este ocupat sau nu. Iar costurile zilnice—676 lei pentru un pacient acut și 427 lei pentru un pacient cronic—ridică întrebări despre cum sunt folosite resursele în fiecare secție.
Cifrele reflectă o realitate simplă: cererea se mută spre intervenții rapide, de o zi, iar spitalul încearcă să țină pasul, dar are încă de recuperat. Subutilizarea paturilor nu înseamnă doar pierdere financiară; înseamnă și flux de îngrijire complicat, liste de așteptare pentru pacienți, uneori chiar pacienți care renunță sau migrează către alte unități medicale.
Calitatea și siguranța: acreditare cu „încredere redusă”
Ultima evaluare realizată de ANMCS, în 2021, a clasat spitalul la nivelul de „încredere redusă”, cu un scor de 74,03%—un semnal clar că sunt necesare îmbunătățiri în calitatea serviciilor și siguranța pacienților.
Astăzi, „Nicolae Malaxa” este o imagine fidelă a provocărilor din multe spitale românești: paturi folosite sub capacitate, costuri semnificative și standarde medicale care pot și trebuie să crească. Partea bună este că direcția de schimbare există deja. Spitalizarea de zi este pe un trend ascendent, iar cu un management mai ancorat și fluxuri de îngrijire clare, centrate pe pacient, această tendință ar putea deveni un model de eficiență. Nu vorbim doar despre a pompa mai mulți bani în sistem, ci despre a folosi resursele mai inteligent—exact în spiritul reformelor pe care Ministerul Sănătății le promovează pentru modernizarea și eficientizarea întregii rețele de spitale publice.
