Din cuprinsul articolului
Unul dintre cele mai mari scandaluri politice și profesionale din sănătatea românească se desfășoară chiar acum. Miza? Controlul asupra funcțiilor de șef de secție din spitale, poziții care decid nu doar carierele medicilor, ci și fluxuri financiare uriașe. Într-un interviu acordat HotNews, chirurgul ortoped Marius Uscatu – întors din Franța și stabilit exclusiv în sistemul privat – explică dimensiunile reale ale problemei.
Marius Uscatu, specialist în chirurgia ante-piciorului, a absolvit Facultatea de Medicină în 1997. După trei ani de practică în Strasbourg, s-a întors în România, unde profesează doar în sistemul privat. El spune că alegerea a fost una de independență, dar și de luciditate: „nu aveam nicio șansă să intru într-o clinică din București sau într-un spital universitar din alt oraș, am vrut să fiu independent”.
Despre actuala reformă propusă de ministrul Alexandru Rogobete, medicul este tranșant:
„Miza e imensă, este de 10 miliarde de euro. Se jonglează cu sume foarte mari și cu responsabilități foarte mari.”
Cum funcționează sistemul acum
Potrivit chirurgului, șefii de secție din spitalele universitare sunt numiți prin veto-ul Universităților de Medicină și Farmacie (UMF):
„Vine o hârtie de la UMF și sunt numiți șefi de secție.”
În spitalele județene sau non-universitare, influența este politică:
„În provincie, în spitalele care nu sunt clinici universitare, numirea vine de la manager, care este pus politic, de către primar, prefect.”
Actualul guvern dorește să introducă concursuri pentru aceste funcții, după modelul managerilor de spital. Însă măsura a stârnit rezistență dură din partea universităților de medicină și chiar dispute interne în PSD, contestată de foștii miniștri Alexandru Rafila și Florian Bodog.
Întrebat de ce există opoziție față de concursuri, Uscatu răspunde fără menajamente:
„La concurs, există riscul să vină cineva mai bine pregătit decât ei. Ei sunt o castă. Nu poți să ajungi în UMF decât cu mare, mare greutate. Dacă ești fiul lui tata sau altceva. Dintotdeauna a fost așa.”
Rezidențiatul rămâne, în opinia sa, singurul examen corect din sistem după 1996. Restul ar fi deschis portițe pentru „beizadele” și pentru trasee ocolite către statutul de medic primar sau profesor.
Puterea discreționară a șefilor de secție
Funcția vine cu o autoritate uriașă:
„Șeful de secție are niște puteri discreționare: el hotărăște cine se angajează, cine pleacă. El hotărăște ce asistente se angajează. Și ați văzut prin provincie ce sume se vehiculează la angajările de asistenți medicali. Nu mai spun de medici. Sunt niște sume fabuloase. Care sunt manevrate de cine? De șeful de secție și de manager.”
Tot șeful decide și asupra achizițiilor medicale, participă la delegarea la congrese și controlează accesul la burse sau doctorate:
„Ei sunt feudali pe moșie. Poate să cumpere la ce preț vrea el, de la orice producător. Nu există control. Și atunci, miza este mare.”
De ce nu se revoltă mai mulți medici?
„Nu se vorbește de frică. Medicii tac, nimeni nu are curajul să vorbească, fiind legat de postul din spital. Șeful de secție decide dacă în ziua respectivă tu ai voie să operezi sau nu.”
El amintește și de evenimente dramatice:
„La Colectiv, în noaptea incendiului, la Spitalul de Urgență Floreasca, una dintre secțiile de arși a rămas închisă. Nu au avut voie ceilalți din spital să intre în acea secție.”
Salarii mari, atracție pentru sistemul public
Paradoxal, în ciuda problemelor, mulți medici migrează din privat spre stat:
„Pentru că se câștigă foarte bine la stat. Un medic poate câștiga 5 – 6 – 7 – chiar 10 mii de euro pe lună, cu tot cu gărzi. Se ajunge la niște sume colosale. Și atunci, cui nu îi este frică să dispară din schemă? Așa s-a instalat legea tăcerii.”
Pentru Marius Uscatu, dimensiunea crizei este comparabilă doar cu o altă tentativă de reformă din anii 2000, pe vremea guvernului Năstase. Acum, miza este chiar mai mare:
„Acesta de acum este cel mai mare scandal politic din Sănătate, din ultimii 35 de ani. Pentru că sunt mizele cele mai mari. Dacă au ajuns să se încaiere între ei, vă puteți da seama.”
Concursurile propuse de Ministerul Sănătății ar putea deschide ușa unor schimbări, dar chirurgul avertizează că există riscul să fie aranjate și ele:
„Concursurile vor fi mai greu manevrabile, dar tot manevrabile. Pentru că în comisiile de concurs vor fi tot ai lor. Totuși, apare o portiță să intre și alții în acest sistem.”
Despre experiența sa în Franța, concluzia este lucidă: nepotisme există și acolo, dar nivelul general al pregătirii ridică standardul, astfel încât diferențele nu sunt atât de dramatice.
