Din cuprinsul articolului
Curtea de Conturi Europeană trage un semnal de alarmă: 136 de medicamente critice au lipsit din UE între 2022-2024, iar România raportează deficite pentru antibiotice esențiale și medicamente vitale. Auditorii avertizează că situația va continua să persiste în această iarnă.
Deficitele de medicamente sunt o problemă omniprezentă în întreaga UE de ani buni, dar încă nu avem un mecanism bine uns pentru a le face față, arată raportul special nr. 19/2025 al Curții de Conturi Europene, publicat astăzi la Luxemburg. Deși măsurile luate de UE în ultimii ani au fost de un real ajutor, problemele structurale persistă, iar eforturile de a elimina cauzele profunde ale deficitelor sunt încă la început de drum.
Recorduri negative: 2023-2024, cei mai grei ani
Anii 2023 și 2024 au înregistrat niveluri-record de deficite de medicamente raportate în țările din UE. În Uniunea Europeană, deficitele raportate au atins apogeul în această perioadă, când diferite țări s-au confruntat cu o lipsă critică de 136 de medicamente între ianuarie 2022 și octombrie 2024.
România a raportat 5 deficite critice în această perioadă, concentrate pe antibiotice uzuale (în special amoxicilină și combinații), medicamente critice pentru urgențe cardiovasculare (trombolitice) și tratament oftalmologic esențial (verteporfină).
Consecințe dramatice pentru pacienți
„Deficitele de medicamente pot avea consecințe grave pentru pacienți, riscă să compromită sănătatea publică și aduc costuri ridicate pentru medici, farmacii și țări deopotrivă”, a declarat Klaus-Heiner Lehne, membrul Curții de Conturi Europene care a condus auditul. „UE are nevoie de un antidot eficace pentru a rezolva deficitele critice și trebuie să le abordeze de la rădăcină, aceasta fiind și o chestiune de autonomie strategică europeană.”
A existat un medicament care nu a fost disponibil pentru pacienți și, în consecință, un număr destul de mare de pacienți și-au pierdut vederea permanent. Au orbit, potrivit raportului.
Ce medicamente lipsesc
Deficitele pot afecta toate categoriile de medicamente, inclusiv medicamentele inovatoare brevetate, medicamentele generice neprotejate prin brevet sau vaccinurile. Problema devine critică atunci când o țară nu are la dispoziție alternative adecvate și este deci necesară o intervenție de la nivelul UE pentru a rezolva criza.
La nivel european, EMA raportează 38 de medicamente în deficit critic, printre care Salbutamol (inhalator pentru astm) și Amoxicilina, un antibiotic comun, în special în versiuni pediatrice pentru copii.
Sistemul deficitar de prevenire și gestionare
Auditorii au descoperit că sistemul de prevenire și gestionare a deficitelor critice de medicamente necesită îmbunătățiri. Lipsește mai ales un cadru legal adecvat și nu există nici informații disponibile la timp, pe baza cărora să se poată interveni.
Agenția Europeană pentru Medicamente (EMA) a primit mai multe puteri în ultimii ani, mai ales în timpul pandemiei de COVID-19, și a asigurat o coordonare importantă pentru a diminua impactul deficitelor. Problema este că agenția încă nu deține competențele legale necesare pentru a ajuta țările din UE în situații de deficit, dar care nu au fost declarate criză sanitară. În plus, EMA nu este informată suficient cu privire la situațiile problematice pentru a putea preveni apariția deficitelor.
De ce nu dispune EMA de date pentru a atenua în flux continuu deficitele existente? Pentru că notificările din partea industriei sunt adesea târzii și incomplete.
Dependența de Asia
Comisia Europeană a identificat numeroase cauze profunde ale deficitelor, precum vulnerabilitățile din lanțurile de aprovizionare. În contextul în care o parte importantă a producției, în special cea de antibiotice și analgezice, este externalizată în Asia.
Lehne a precizat că „Germania era denumită ‘farmacia lumii’ la începutul secolului 20. Dar recent, președintele Uniunii Federale a Asociațiilor de Farmaciști Germani a declarat că acum farmacia lumii este în China sau India.” Pentru analgezice comune precum Paracetamol și Ibuprofen, UE este complet dependentă de Asia.
Eforturile de a combate aceste cauze profunde sunt abia la început și există obstacole la tot pasul. De exemplu, obligația industriei de a asigura o aprovizionare continuă nu funcționează bine în practică.
România și războiul stocurilor
În fața deficitelor tot mai acute, multe țări din UE au început să își facă rezerve de medicamente. Pentru că lucrurile nu sunt coordonate așa cum trebuie, acestea riscă să agraveze deficitele din alte state membre.
România a impus cerințe naționale de constituire de stocuri, fără coordonare cu alte state membre. Aceste măsuri pot atenua lipsurile intern, dar generează efecte de propagare și pot agrava deficitele în alte țări UE. Raportul notează că nu toate statele membre, inclusiv România, au notificat Comisiei aceste măsuri, ceea ce a redus transparența și capacitatea UE de a interveni.
Primul inventar comunitar de medicamente critice reprezintă așadar un pas înainte important, dar eforturile de până acum nu au asigurat disponibilitatea acestora. Din contră chiar, auditorii au constatat că unele dintre ele se află în deficit critic.
Piața fragmentată și inegalitățile Est-Vest
Piața unică a UE pentru medicamente este fragmentată, ceea ce îngreunează libera circulație și disponibilitatea acestora. Majoritatea medicamentelor sunt autorizate la nivel național. Cele autorizate pentru întreaga UE nu sunt comercializate în toate țările, iar ambalajele diferă de la o țară la alta.
Din cele 629 de medicamente autorizate prin procedură centralizată începând din 2015, pe piață în țările din UE circulau între 107 (Malta) și 521 (Germania). Există diferențe majore de preț de la o țară la alta, iar transparența prețurilor pe piața medicamentelor este scăzută.
Problema sistemului românesc de achiziții
România, la fel ca alte state din Europa Centrală și de Est, are un sistem de achiziții publice bazat pe cel mai mic preț. Această practică descurajează producția locală, stimulează importurile din Asia și crește dependența de furnizori unici și vulnerabili.
„Achizițiile de medicamente sunt în mare parte conduse de preț. Asta înseamnă că ofertantul cu prețul cel mai mic câștigă”, explică auditorii. „Aceasta nu recompensează lanțurile de aprovizionare reziliente, managementul robust al calității sau diversificarea producției.”
Comerțul paralel și barierele comerciale
România a impus în trecut interdicții la export de medicamente pentru a proteja aprovizionarea internă. Acestea au fost considerate de Comisie o încălcare a pieței unice. UE a deschis proceduri de infringement împotriva României (alături de Polonia și Slovacia). Procedurile au fost închise în 2018, dar problema rămâne sensibilă.
„Pentru unele state membre cu prețuri destul de scăzute, comerțul paralel creează probleme reale când medicamentele nu sunt disponibile pentru proprii pacienți pentru că sunt exportate”, explică auditorii în conferință.
Soluții posibile
Comisia a făcut primii pași pentru a se ocupa de situație și a propus schimbări în legislația UE. Odată adoptate, ele ar putea aduce îmbunătățiri reale ale sistemului, dar auditorii rămân sceptici. Ei avertizează că acestea nu vor fi un panaceu. De exemplu, ele nu vor asigura raportarea deficitelor în timp util și nu aduc instrumente prin care să se poată influența acțiunile industriei în situații de deficit critic.
Propunerile legislative prezentate de Comisie sunt încă pe masa legiuitorilor UE, inclusiv propunerea de regulament privind medicamentele critice din 2025 și propunerile de noi acte legislative în domeniul farmaceutic din 2023.
În conferință, când a fost întrebat despre posibilitatea unui preț unic european, Lehne a fost sceptic: „Nu cred că este realist să avem același preț pentru fiecare produs în toată UE.” Totuși, a sugerat că „țările est-europene ar putea face același lucru” ca țările scandinave, care „fac adesea achiziții publice comune în această zonă.”
Avertismentul pentru iarna 2025 -2026
„Nu așteptați ceva mult mai dramatic sau mult mai puțin dramatic. Vor fi probabil lipsuri, vor fi dificultăți – asta e ușor de prevăzut. Mă tem că este valabil pentru întreaga Uniune Europeană”, a declarat Klaus-Heiner Lehne.
Țările din UE au mână liberă în organizarea propriilor sisteme de sănătate, fiind totodată și principalii cumpărători de medicamente din Uniune. Cheltuielile lor cu sănătatea variază între 5,5% și 12,6% din avuția economică națională, măsurată prin PIB. În 2022, țările din UE au investit un total de 1.648 de miliarde de euro în sănătate.
Industria este responsabilă de aprovizionarea continuă cu medicamente, însă auditorii subliniază că această obligație „nu funcționează bine în practică”.
Concluzia auditorilor
Curtea de Conturi Europeană încheie cu un apel urgent: „Este foarte important să se ia măsuri chiar acum, pentru că aceasta este o problemă urgentă. Nu este doar o chestiune de sănătate – este și o chestiune de securitate. Timpul pentru acțiune este acum.”
Raportul special nr. 19/2025, intitulat „Crizele de medicamente – Măsurile UE au adus o valoare adăugată, dar persistă probleme structurale”, este disponibil pe site-ul Curții de Conturi Europene (eca.europa.eu), alături de o sinteză de o pagină a principalelor informații și constatări.
