Din cuprinsul articolului
Termenul de alergie provine din limba greacă, unde ” allos” înseamnă devierea de la normal a organismului. Reacția alergică reprezintă un răspuns inadecvat al organismului, manifestat prin simptome diferite, atunci când vine în contact cu anumite componente din mediul extern.
Potrivit statisticilor, aproximativ 25% din populație are istoric de boală alergică. Alergiile se produc fie pe cale digestivă, prin ingestia unor alimente ce conțin substanțe alergizante, fie pe cale respiratorie, prin inhalarea alergenilor.
Medicii spun că peste 2,5 milioane de români sunt alergici la această plantă. Se pare că o singură plantă de ambrozie poate elibera un miliard de grăuncioare de polen în aer, iar acestea ajung să fie duse de vânt până la 3 km.
Dr. Carmen Badea, medic de familie, a explicat pentru Doctorul Zilei că organismul expus la un alergen pe care îi recunoaște că fiind străin, se manifestă printr-un răspuns imun, producând anticorpi și celule sensibilizate.
Alergenii care produc alergiile respiratorii
– Specii diferite de mucegaiuri și fungi
– Părul, penele sau fulgii și scuamele provenite de la animalele domestice
– Polenurile unor arbori (stejar, dud, arțar, fag, pin), flori (gălbenele, anghinare, coada șoricelului, păpădie), sau graminee (grâu).
Aceste plante produc polenuri alergizante. În general, polenurile alergizante sunt produse de către plantele a căror polenizare se produce pe cale aeriană, cu ajutorul vântului, ele constituind cauza alergiilor respiratorii sezoniere.
– Acarienii din praf, lână, pene, sau din mediul zonelor climatice cu umiditate excesivă.
– Agenții poluanți din marile aglomerări urbane pot provoca, de asemenea, reacții alergice. Aceștia sunt: praful, pulberile industriale, fumul provenit din arderile motoarelor, noxe care se degajă sub formă de vapori, provenite din activități citadine sau din substanțe folosite în agricultură.
Simptomele alergiilor respiratorii
-căilor respiratorii superioare (rinite, rinosinuzite, bronșite),
-căilor respiratorii superioare și inferioare (astmul bronșic)
-ochilor: conjunctivita
-tegumentelor: dermita alergică.
Acestea sunt: -strănutul, pruritul nazal, rinoreea apoasă, congestia nazală bilaterală.
-prurit palatinal (mâncărime în cerul gurii) și otic ( în ureche),
-oboseală
-durere de cap (cefalee)
-lipsa poftei de mâncare (anorexie)
-reducerea sau dispariția mirosului (hipo- sau anosmia)
-tuse seacă
-respirație șuierătoare (wheezing)
-senzație de sufocare (dispnee), sau de constricție toracică.
„Toate aceste simptome sunt reversibile spontan sau sub tratament și pot sugera existența astmului alergic. Persoanele cu astfel de simptome este bine să solicite un consult alergologic și să facă investiții specifice, pentru identificarea sensibilizării alergice”, explică dr. Badea.
Potrivit medicului, diagnosticul pozitiv al alergiilor presupune prezența anticorpilor Imunoglobulina E, identificați și dozați prin teste alergenice cutanate prin intermediul aşa-numitei „tehnicia prick”, rezultatul fiind obținut în 15-20 minute..
În plus, se recomandă recoltarea de sânge și dozarea anticorpilor cu ajutorul tehnicilor specifice de laborator, măsurând nivelul seric de Imunoglobuline E.
De asemenea, persoanelor cu rinită și rinozinuzită alergică li se recomandă efectuarea unei spirometrii (testarea capacităţii pulmonare) pentru a detecta un eventual astm bronșic asociat alergiei.
TOP 5 terapii complementare
Tratamentul medicamentos prescris de medic implică în principal, terapia cu antihistaminice şi eventual cu corticoizi sub formă de tablete (prednison), sau inhalatorii (cel mai frecvent), sau administrați intravenos în situațiile de urgență. Totodată, poate fi utilă şi imunoterapia (hiposensibilizarea), care vindecă aproximativ 70-80% din pacienții tratați pentru alergii respiratorii. În plus, există şi alte cinci terapii complementare, după a declarat pentru Doctorul Zilei dr. Carmen Badea.
Aromaterapia – constă în folosirea uleiurilor esențiale, care au rol decongestionant sau emolient și calmant asupra căilor respiratorii. Sunt indicate uleiurile esențiale de levănțică, migdale dulci, cedru sau mentă.
Fitoterapia – constă în folosirea unor plante care conțin substanțe antihistaminice naturale: trei frați pătați, salvie, urzică, mușețel,coada șoricelului, sovârv (oregano), busuioc, echinaceea, passiflora, fenicul, tarhon.
Gemoterapia – sunt recomandate extractele hidro-glicero-alcoolice care conțin țesuturi embrionare din plante. Se folosesc extractul din muguri de coacăz negru, care este un cortizon natural, precum și cele din muguri de călin, carpen, mesteacăn, arin negru, sau din mlădițe de măceș.
Acupunctura – realizează echilibrarea energetică a organismului cu ajutorul acelor. Organele energetice implicate în apariția alergiilor respiratorii sunt, cel mai frecvent, Plămânul, Intestinul gros, dar și Ficatul, Rinichiul. Restabilind circulația energetică pe meridianele acestora, se obțin rezultate foarte bune, cu un efect antialergic de lungă durată. Afecțiunile alergice sunt recunoscute de OMS în lista afecțiunilor care se pot trata foarte eficient cu ajutorul acupuncturii.
Homeopatia – are în arsenalul său terapeutic remedii cum ar fi Praful de casă și acarieni, preparat și dinamizat în diluția 30 CH. Odată dispărute simptomele sub acțiunea remediului homeopat, ele nu vor mai apărea, sau, dacă totuși acest lucru se va întâmpla, vor avea o intensitate mult diminuată.
