Din cuprinsul articolului
Află de ce forțarea copilului să stea în șezut sau să meargă înainte de timpul potrivit poate afecta dezvoltarea motrică. Cum pot părinții să susțină evoluția armonioasă prin joc, răbdare și adaptare la ritmul fiecărui copil.
Primii ani din viața unui copil reprezintă o „fereastră critică” în care se conturează bazele dezvoltării motrice, cognitive și emoționale. Potrivit specualiștilor, forțarea copilului să stea în șezut sau să meargă înainte de momentul potrivit poate perturba acest proces delicat.
Află de ce apare acest risc, care sunt etapele normale ale dezvoltării motrice și cum pot părinții să creeze un mediu propice evoluției naturale.
Ce spun specialiștii: motricitatea grosieră și motricitatea fină
- Motricitatea grosieră se referă la mișcările ample (mers, stat în picioare, târărit) care implică grupuri mari de mușchi.
- Motricitatea fină implică controlul fin al degetelor și mâinilor: prinderea obiectelor, transferul între mâini, activități de precizie.
- Pediatrii utilizează repere orientative pentru a urmări evoluția copilului: (ex: ridicarea capului, statul în șezut cu sprijin, mersul de-a bușilea, pași nesusținuți)
Este important de reținut că aceste repere nu sunt cronometre stricte, ci ghiduri care permit părinților să monitorizeze progresul.
De ce presiunea asupra mersului sau șezutului poate fi dăunătoare
- Forțarea copilului să stea în șezut înainte de pregătire poate suprasolicita zonele coloanei și mușchii care nu sunt încă suficient dezvoltați, potrivit revistadesanatate.ro.
- Presiunea „să meargă” înainte de timpul potrivit poate crea patternuri incorecte de mers sau dezechilibre musculare.
- Domină riscul ca activitățile de stimulare să devină obsesive, mai degrabă decât naturale și ludice — iar legătura emoțională părinte-copil poate suferi dacă există o „presiune” constantă.
Cum pot părinții să sprijine o dezvoltare armonioasă
1. Respectarea ritmului individual
Evită comparațiile cu alți copii sau termene fixe. Fiecare copil are propriul ritm, și acesta trebuie acceptat și încurajat.
2. Joaca ca instrument de stimulare
- Creează spații sigure, libere de pericole, unde copilul să poată explora fără constrângeri.
- Integrează exercițiile motrice în activități ludice (ex: jocuri de prindere, împins, ridicat).
- Alege jucării adaptate vârstei: În primele luni: oglinzi, materiale cu contrast; ulterior: jucării de apucat, de tras/împins, seturi de stivuire etc.
3. Monitorizare și răbdare
Observă și notează evoluția copilului fără presiunea „trebuie să facă asta azi”. În cazul unor întârzieri sau îngrijorări, consultă un specialist (pediatru, kinetoterapeut).
4. Sprijin emoțional și legătură afectivă
Conectează-te cu copilul prin joc, dialog și atenție, căci anxietatea, stresul sau graba pot influența negativ motivația și starea copilului.
Forțarea copilului să intre prea devreme în poziții pe care nu le poate susține nu este un semn de grijă, ci mai degrabă un risc pentru dezvoltarea sa motroră și structurală. Cheia este echilibrul: răbdare, joacă adaptată, un cadru sigur și o susținere emoțională constantă.
Astfel, copilul are șanse realiste să atingă reperele esențiale în ritmul propriu, cu încredere și sănătate.
