De ce trăiesc femeile mai mult decât bărbații. STUDIU

Din cuprinsul articolului

Statisticile demonstrează că femeile trăiesc în medie mai mult decât bărbații. Află cum genetica, cromozomii și factorii evolutivi explică diferența, potrivit unui studiu amplu care analizează peste 1.176 de specii.

Studiile arată că în aproape toate societățile și perioadele istorice, femeile au o speranță de viață medie mai mare decât bărbații.

Conform unui articol recent din La Razón, un studiu internațional condus de Institutul Max Planck de Antropologie Evolutivă oferă indicii importante asupra originii acestei diferențe biologice fundamentale.

Rezultatele sugerează că nu este doar vorba de factori sociali sau stil de viață, ci de mecanisme profunde legate de evoluție, genetică și biologie comparativă între specii.

Rolul cromozomilor sexuali și ipoteza sexului heterogametic

Un element central al explicației este diferența în sistemul cromozomilor sexuali. La mamifere, femelele au două cromozomi X, pe când masculii au un X și un Y. Această configurație face ca femelele să aibă un „backup” genetic în fața mutațiilor nocive de pe cromozomul X, ceea ce ar putea conferi un avantaj de supraviețuire.

În contrast, în cazul păsărilor sistemul este invers: femelele sunt heterogametice (ZW), iar masculii homogametici (ZZ), iar în multe specii de păsări, masculii trăiesc mai mult.

Studiul identifică o corelație statistică între sistemul de determinare sexuală și diferențele de longevitate: în 72 % din speciile de mamifere femelele au depășit durata de viață a masculilor (cu o diferență medie de ~12 %), iar în 68 % din speciile studiate de păsări masculii au trăit mai mult (~5 %).

Aceasta nu este o regulă absolută, pentru că există și excepții, însă indică faptul că cromozomii sexuali sunt o piesă importantă din puzzle.

Strategii reproductive și costuri evolutive

Alt factor semnificativ este modul în care reproducerile și competiția sexuală influențează longevitatea. La speciile poligame, bărbații concurează intens pentru accesul la mai multe partenere, dezvoltând atribute costisitoare (mărime, ornamentație, forță) care le pot scurta viața.

Studiul confirmă că diferențele de dimensiune corporală și presiunea sexuală accentuează avantajul de durată de viață în favoarea femelelor la mamifere.

Pe de altă parte, în speciile monogame, unde competiția este mai redusă, diferențele de longevitate între sexe sunt mai mici. De asemenea, rolul parental influențează în cazul mamiferelor, femelele investesc adesea mai mult în creșterea progeniturilor, ceea ce poate favoriza selecția pentru reziliență și longevitate.

Dovezi comparative între specii și implicații

Analiza a inclus date privind 1.176 de specii de mamifere și păsări, prelevate din registre zoologice. Rezultatele evidențiază un pattern consistent:

avantajul de longevitate feminin este frecvent în mamifere, dar adesea invers în păsări, susținând ideea că mecanismele biologice legate de sistemul de determinare sexuală și strategiile evolutive sunt universale, dar contextuale.

Totuși, există variații: unele specii prezintă tendințe opuse, demonstrând că nu există o regulă rigidă, ci un echilibru între forțele genetice, ecologice și evolutive.

Concluzii și implicații pentru oameni

Diferența de longevitate între sexe nu este doar socială sau culturală, ci are rădăcini adânci în biologia evolutivă.
Sistemul cromozomal, strategiile de reproducere și investiția parentală joacă roluri interdependente.
Deși studiile comparative nu pot oferi predicții precise la nivel uman, ele ne oferă perspective utile asupra modului în care factorii genetici și evolutivi modelează durata de viață.
În cazul oamenilor, factorii de mediu, stilul de viață și accesul la asistență medicală pot modula, adesea semnificativ, aceste predispoziții biologice.

Acest studiu întărește ideea că diferențele de longevitate între sexe nu sunt întâmplătoare, ci sunt parte dintr-un mozaic complex de influențe genetice și evolutive.

Înțelegerea lor mai profundă poate contribui la abordări preventive în medicină și sănătate publică care țin cont de particularitățile biologice de gen.