Din cuprinsul articolului
Tragedie în lumea fotbalului: mijlocașul togolez Samuel Asamoah (31 de ani), fost jucător la FCU Craiova 1948, a suferit o accidentare gravă în timpul unui meci din liga a doua chineză. Conform anunțului făcut de fostul său club, fotbalistul a suferit o leziune puternică în zona cervicală care i-a afectat măduva spinării și riscă să rămână paralizat.
Incidentul s-a produs în meciul dintre echipa sa, Guangxi Pingguo Haliao, și Chongqing Tonglianglong, când Asamoah a fost împins de un adversar și a lovit violent panourile publicitare cu capul. Acest eveniment dureros readuce în prim-plan riscurile majore asociate traumatismelor vertebro-medulare (TVM), în special cele localizate la nivelul gâtului.
De ce sunt leziunile cervicale atât de periculoase?
Coloana vertebrală, formată din vertebre, protejează măduva spinării, structura nervoasă vitală care acționează ca o autostradă a semnalelor între creier și restul corpului. Regiunea cervicală (gâtul) este cea mai mobilă, dar și cea mai vulnerabilă parte a coloanei.
O traumă severă în această zonă, așa cum s-a întâmplat în cazul lui Asamoah, poate provoca o compresie sau o secționare a măduvei spinării. Gravitatea simptomelor, care pot varia de la amorțeală și slăbiciune până la paralizie completă (tetraplegie sau cvadriplegie), depinde direct de nivelul și de gradul leziunii:
Leziune incompletă: O parte din conexiunile nervoase rămân intacte, oferind un potențial de recuperare variabil.
Leziune completă: Toate funcțiile motorii și senzoriale sub nivelul leziunii sunt pierdute, iar paralizia este, de multe ori, permanentă.
Accidentarea lui Samuel Asamoah, care a implicat un impact de mare energie cu capul, reprezintă cel mai grav scenariu, punând o presiune masivă asupra structurilor neurologice.
În cazul unui traumatism vertebro-medular, primele minute și ore sunt cruciale. Prioritatea medicală este stabilizarea coloanei cervicale (folosind un guler rigid) și decompresia de urgență a măduvei spinării.
1. Tratamentul imediat și chirurgical
Imobilizare: Asigurarea că victima nu este mișcată fără personal medical specializat este vitală pentru a preveni agravarea leziunii.
Medicație: Administrarea rapidă de corticosteroizi (precum metilprednisolon) poate fi luată în considerare în primele 8 ore pentru a reduce inflamația și a minimiza deteriorarea secundară a celulelor nervoase, deși eficacitatea lor este încă subiect de dezbatere în rândul specialiștilor.
Intervenție Chirurgicală: Aceasta este adesea necesară pentru a elimina fragmentele osoase sau leziunile care comprimă măduva și pentru a stabiliza coloana vertebrală (folosind tije sau plăci metalice).
2. Recuperarea neurologică și reabilitarea
Recuperarea este un proces lung, intensiv și multidisciplinar. Chiar și în cazul unei leziuni incomplete, reabilitarea imediată și susținută poate maximiza potențialul funcțional al pacientului.
- Echipa de recuperare include neurologi, neurochirurgi, fizioterapeuți, kinetoterapeuți și psihologi. Printre metodele esențiale se numără:
- Kinetoterapia: exerciții personalizate pentru menținerea forței musculare rămase, îmbunătățirea mobilității articulare și reeducarea mersului (cu suport dinamic al greutății corporale).
- Fizioterapia: utilizarea de electroterapie, crioterapie sau TENS (stimulare electrică nervoasă transcutanată) pentru gestionarea durerii și a spasticității.
- Terapia ocupațională: Ajută pacientul să recâștige autonomia în activitățile zilnice.
Deși leziunile complete ale măduvei spinării sunt cele mai dificil de tratat, cercetările avansează rapid. Terapiile experimentale oferă perspective noi:
- Stimularea electrică funcțională (FES): sisteme care folosesc impulsuri electrice pentru a activa mușchii paralizați, ajutând pacienții să meargă sau să stea în picioare.
- Stimularea creierului și a măduvei spinării: tehnici inovatoare, cum ar fi stimularea profundă a creierului (DBS) sau implantarea de electrozi epidurali, au arătat rezultate promițătoare în studii clinice, permițând unor pacienți cu leziuni parțiale să își recapete controlul asupra mișcărilor.
- Terapia cu celule stem: Deși nu a livrat încă rezultate definitive, cercetarea continuă explorează potențialul celulelor stem de a repara țesutul nervos deteriorat.
