Din cuprinsul articolului
Cursa pentru descoperirea unui tratament eficient împotriva bolii Alzheimer a devenit una dintre cele mai intense și controversate din știința modernă. După decenii de cercetări axate aproape exclusiv pe teoria „plăcilor de beta-amiloid” din creier, un număr tot mai mare de specialiști susțin că am putea privi în direcția greșită.
Potrivit unui studiu recent condus de profesorul Donald Weaver, director al Krembil Brain Institute din Toronto, Alzheimerul nu ar fi în primul rând o boală a creierului, ci o afecțiune autoimună – o reacție eronată a sistemului imunitar care ajunge să atace propriile celule nervoase.
„Am fost blocați prea mult timp într-o abordare îngustă, concentrându-ne doar pe proteina beta-amiloid. Realitatea ar putea fi cu totul alta: Alzheimerul ar putea fi o boală autoimună a creierului”, explică prof. Weaver, într-un interviu acordat publicației The Conversation.
Cum s-a ajuns la această nouă teorie
Povestea acestei schimbări de paradigmă începe în urmă cu aproape două decenii, când un studiu publicat în Nature (2006) susținea că acumularea de beta-amiloid este principala cauză a bolii Alzheimer. Această teorie a stat la baza zecilor de ani de cercetare și a unor investiții de miliarde de dolari în tratamente care vizau eliminarea acestei proteine din creier.
Totuși, în 2022, revista Science a dezvăluit că unele imagini din acel studiu ar fi fost manipulate, iar concluziile – posibil eronate. În paralel, medicamentul aducanumab, aprobat în 2021 de FDA pentru combaterea acumulării de beta-amiloid, a stârnit controverse, întrucât datele clinice erau contradictorii.
În timp ce o parte dintre specialiști consideră că tratamentul nu ar fi trebuit aprobat, alții spun că reprezintă un pas necesar în căutarea unei soluții. Între timp, rezultatele clinice au fost dezamăgitoare, ceea ce a alimentat și mai mult dezbaterea: dacă teoria beta-amiloidului este greșită, atunci ce cauzează, de fapt, Alzheimerul?
Alzheimerul ca boală autoimună
Echipa profesorului Weaver propune o ipoteză revoluționară: beta-amiloidul nu este un „dușman”, ci un apărător. În această teorie, proteina ar face parte din mecanismul de apărare al sistemului imunitar cerebral.
Când creierul este expus la infecții, traumatisme sau inflamații, beta-amiloidul ar acționa ca un „soldat” menit să protejeze neuronii. Problema apare atunci când sistemul imunitar nu mai reușește să distingă între celulele proprii și invadatorii, atacând chiar țesutul pe care ar trebui să-l apere.
„Beta-amiloidul reacționează la infecții și leziuni, dar, din cauza asemănărilor dintre membranele bacteriilor și cele ale celulelor nervoase, proteina începe să distrugă neuronii în loc să-i protejeze. Astfel, Alzheimerul devine o boală autoimună a creierului”, explică prof. Weaver.
Această reacție greșită declanșează un proces inflamator cronic, care duce în timp la moartea celulelor nervoase și la demența progresivă caracteristică bolii Alzheimer.
De ce tratamentele actuale nu funcționează
Dacă teoria este corectă, eșecul multor medicamente anti-Alzheimer devine explicabil. În ultimele decenii, cercetările s-au concentrat aproape exclusiv pe eliminarea plăcilor de beta-amiloid – adică exact a moleculei care, în această nouă perspectivă, are și rol protector.
„Am încercat să distrugem un mecanism al sistemului imunitar fără să înțelegem complet rolul său. E ca și cum am tăia firele de la alarmă pentru a opri sunetul, fără să stingem incendiul”, explică Weaver.
Prin urmare, cercetătorii consideră că viitorul tratamentelor ar trebui să se concentreze pe reglarea răspunsului imunitar al creierului, nu pe blocarea sa.
Alte teorii emergente despre Alzheimer
Cercetarea actuală explorează mai multe direcții, unele complementare, altele concurente:
-
Teoria mitocondrială: Alzheimerul ar fi o boală a „centralelor energetice” din celule – mitocondriile – care nu mai reușesc să transforme oxigenul și glucoza în energie.
-
Ipoteza infecțioasă: anumite bacterii din cavitatea bucală (precum Porphyromonas gingivalis) ar putea pătrunde în creier, declanșând inflamații cronice.
-
Teoria metalelor: acumularea anormală de zinc, cupru sau fier ar putea destabiliza funcțiile neuronale.
Fiecare dintre aceste ipoteze adaugă o piesă în puzzle-ul complex al bolii Alzheimer – o afecțiune care afectează peste 50 de milioane de oameni la nivel global și pentru care apare un nou diagnostic la fiecare trei secunde, potrivit Organizației Mondiale a Sănătății.
Un apel la „curaj științific”
Profesorul Weaver spune că este timpul pentru un nou tip de gândire:
„Am petrecut prea mult timp blocați într-o singură ipoteză. Alzheimerul este cea mai complexă boală a creierului, iar soluția va veni doar dacă vom privi dincolo de ceea ce am crezut până acum.”
El compară situația actuală cu cea din anii ’80, când cercetătorii în cancer au abandonat teoriile simpliste despre tumori și au început să studieze sistemul imunitar, mediul și genetica. Rezultatul? O revoluție în tratamentele oncologice.
„Același lucru trebuie să-l facem acum pentru Alzheimer. Nu mai e doar o boală a neuronilor, ci o boală a sistemului care ar trebui să-i protejeze.”
Q&A – Întrebări și răspunsuri despre noua teorie a Alzheimerului
1️⃣ Ce este, de fapt, proteina beta-amiloid?
Este o moleculă naturală din creier, implicată în apărarea împotriva infecțiilor și în procesele de reparare celulară. În cantități excesive, însă, poate declanșa inflamații și distruge neuronii.
2️⃣ Ce înseamnă că Alzheimerul ar fi o boală autoimună?
Înseamnă că sistemul imunitar al creierului nu mai distinge între celulele proprii și „invadatori” (bacterii, viruși etc.) și ajunge să-și atace propriul țesut nervos.
3️⃣ Vor funcționa tratamentele pentru alte boli autoimune și în Alzheimer?
Nu. Medicamentele folosite în artrită sau lupus nu pot traversa bariera hematoencefalică și nu acționează asupra mecanismelor specifice creierului. Totuși, noi terapii imunomodulatoare ar putea fi dezvoltate.
4️⃣ Ce rol joacă genetica?
Aproximativ 5% dintre cazurile de Alzheimer sunt ereditare. Genele precum APOE4 pot crește riscul, dar nu determină inevitabil apariția bolii.
5️⃣ Poate fi prevenit Alzheimerul?
Da, cel puțin parțial. Stilul de viață influențează riscul: alimentația echilibrată, exercițiile fizice, somnul adecvat și stimularea cognitivă pot reduce riscul cu până la 30–40%, potrivit studiilor recente.
