Din cuprinsul articolului
Un nou studiu realizat la Augusta University din Statele Unite aduce în atenție un efect mai puțin cunoscut al vitaminei D: protejarea telomerilor – structurile de la capătul cromozomilor care influențează viteza cu care îmbătrânesc celulele.
Rezultatele, publicate și analizate în mai multe reviste de specialitate, sugerează că administrarea zilnică a suplimentelor de vitamina D ar putea încetini degradarea ADN-ului și, implicit, procesul biologic de îmbătrânire.
Ce sunt telomerii și de ce contează
Telomerii funcționează ca niște „capace de protecție” ale ADN-ului – similari capetelor de plastic ale șireturilor. De fiecare dată când o celulă se divide, telomerii se scurtează puțin. Când ajung prea scurți, celulele nu se mai pot replica eficient și intră în senescență. Acest mecanism stă la baza procesului natural de îmbătrânire și este strâns legat de apariția bolilor cronice precum cancerul, bolile cardiovasculare, diabetul și osteoartrita.
Potrivit cercetătorilor, factori precum fumatul, stresul cronic, depresia și inflamația accelerează scurtarea telomerilor, în timp ce un stil de viață echilibrat, exercițiile fizice și o alimentație antiinflamatoare pot contribui la menținerea lor.
Vitamina D – mai mult decât o vitamină pentru oase
Cunoscută drept „vitamina soarelui”, vitamina D joacă un rol esențial în menținerea densității osoase, prin reglarea absorbției de calciu și fosfor. Totuși, în ultimii ani, tot mai multe studii au arătat că are și funcții imunomodulatoare și antiinflamatoare – calități care ar putea explica efectele sale asupra telomerilor.
„Inflamația cronică accelerează degradarea telomerilor, iar vitamina D acționează exact în sensul opus – reduce inflamația sistemică și protejează ADN-ul”, explică autorii studiului publicat de echipa de la Augusta University.
Deficitul de vitamina D este frecvent în rândul populației adulte, mai ales în lunile reci sau în regiunile cu expunere solară redusă. În Europa, estimările arată că peste 40% dintre adulți au valori sub pragul optim, potrivit European Journal of Nutrition (2024).
Rezultatele studiului american
Cercetătorii au monitorizat 1.031 de participanți cu vârsta medie de 65 de ani, timp de cinci ani. Jumătate dintre aceștia au primit zilnic 2.000 UI de vitamina D, iar ceilalți un placebo. Lungimea telomerilor a fost măsurată la început, după doi ani și la finalul studiului.
Rezultatele au arătat că, în grupul care a luat suplimente, telomerii s-au menținut în medie cu 140 de perechi de baze ADN mai lungi decât la cei care nu au primit vitamina. Prin comparație, telomerii se scurtează natural cu aproximativ 460 de perechi de baze în zece ani, ceea ce înseamnă că vitamina D a încetinit semnificativ procesul de degradare.
Deși efectul pare modest la scară mică, cercetătorii subliniază că menținerea integrității telomerilor pe termen lung poate avea un impact cumulativ important asupra longevității celulare.
Doza optimă rămâne incertă
În ciuda rezultatelor promițătoare, experții atrag atenția că nu există un consens clar privind doza ideală. În SUA și Europa, doza zilnică recomandată este de 600 UI pentru adulți și 800 UI pentru persoanele de peste 70 de ani. Studiul de la Augusta University a folosit 2.000 UI – o cantitate de peste două ori mai mare.
Alte cercetări, precum cea publicată în Frontiers in Immunology (2023), arată că efectele benefice ale vitaminei D variază în funcție de nivelul seric inițial al persoanei, de dieta urmată și de factorii genetici care influențează metabolismul acesteia.
Supradozarea, deși rară, poate duce la hipercalcemie – o acumulare excesivă de calciu în sânge, cu potențial efect toxic asupra rinichilor și inimii.
Legătura dintre vitamina D și alte procese de îmbătrânire
În ultimii ani, vitamina D a fost corelată și cu alte mecanisme biologice asociate longevității. Studii efectuate la University College London și Harvard T.H. Chan School of Public Health au arătat că un nivel adecvat de vitamina D poate reduce riscul de demență, boli autoimune și depresie la vârsta a treia.
Cercetările publicate în The Journal of Gerontology (2024) confirmă că persoanele cu un nivel seric optim de vitamina D au o rată de mortalitate mai mică și o funcție cognitivă mai bună.
Aceste efecte nu transformă vitamina D într-o „pastilă anti-îmbătrânire”, dar o poziționează printre factorii cu impact dovedit asupra sănătății celulare și a proceselor inflamatorii.
De ce stilul de viață rămâne esențial
Cercetătorii insistă că nicio vitamină nu poate compensa efectele unui stil de viață dezechilibrat. Fumatul, sedentarismul, lipsa somnului și stresul cronic accelerează degradarea telomerilor, indiferent de nivelul de vitamina D.
„Vitamina D poate fi o piesă dintr-un puzzle mult mai mare. Ea nu oprește îmbătrânirea, dar poate încetini procesele care o accelerează”, concluzionează echipa de cercetare.
Pe lângă suplimente, specialiștii recomandă:
-
expunere moderată la soare, 10-20 de minute zilnic;
-
alimentație echilibrată, bogată în pește gras, ouă și produse lactate;
-
menținerea unei greutăți sănătoase și activitate fizică regulată;
-
reducerea stresului și somn de calitate.
De reținut
Vitamina D rămâne una dintre cele mai studiate și controversate substanțe din domeniul nutriției și longevității. Noul studiu de la Augusta University oferă dovezi că această vitamină ar putea contribui la încetinirea îmbătrânirii celulare prin protejarea telomerilor – un mecanism fundamental al sănătății ADN-ului.
Deși nu este, încă, o „pastilă anti-aging”, vitamina D ar putea fi cea mai apropiată variantă naturală de protecție împotriva deteriorării celulare, atunci când este utilizată responsabil și combinată cu obiceiuri de viață sănătoase.
