Din cuprinsul articolului
Un medicament obișnuit prescris pentru insomnie ar putea avea un efect neașteptat asupra creierului: reducerea acumulării proteinelor asociate bolii Alzheimer.
Cercetătorii de la Washington University din St. Louis au descoperit că suvorexant, un somnifer aprobat de FDA, ar putea contribui la limitarea nivelurilor de amiloid-beta și tau, cele două proteine care formează plăcile și aglomerările toxice caracteristice acestei afecțiuni neurodegenerative.
Rezultatele, publicate în revista Annals of Neurology, oferă o nouă perspectivă asupra legăturii dintre somn și declinul cognitiv – însă specialiștii avertizează că este mult prea devreme pentru ca medicamentul să fie considerat o metodă de prevenție împotriva Alzheimerului.
Somnul, tot mai evident implicat în sănătatea creierului
„Există tot mai multe dovezi că somnul are un rol direct în reglarea proceselor care țin de curățarea creierului de proteinele reziduale. În timpul somnului profund, lichidul cefalorahidian elimină produsele toxice acumulate în timpul zilei”, a explicat dr. Brendan Lucey, neurolog și autor principal al studiului.
Cercetările anterioare au arătat că o singură noapte de somn întrerupt poate crește nivelul de amiloid-beta în lichidul cefalorahidian, iar somnul de slabă calitate pe termen lung este asociat cu o acumulare accelerată de plăci amiloide în creier.
Cum s-a desfășurat studiul
Echipa condusă de dr. Lucey a analizat 38 de adulți sănătoși, cu vârste între 45 și 65 de ani, fără tulburări de somn și fără semne de declin cognitiv. Participanții au primit fie o doză de suvorexant (în două concentrații diferite), fie un placebo, în cadrul unei clinici specializate de somn.
Cercetătorii au prelevat mostre de lichid cefalorahidian la fiecare două ore, pe durata a 36 de ore, pentru a urmări variațiile concentrațiilor de proteine implicate în Alzheimer.
Rezultatele au arătat că:
-
dozele standard de suvorexant au redus nivelurile de amiloid-beta cu 10–20% comparativ cu placebo;
-
doza mai mare a determinat o scădere temporară și a formei hiperfosforilate a proteinei tau, care contribuie la formarea „ghemurilor neurofibrilare” ce distrug celulele nervoase;
-
efectele asupra tau au fost de scurtă durată, valorile revenind la normal în 24 de ore.
De ce contează aceste rezultate
Boala Alzheimer afectează peste 55 de milioane de oameni la nivel global, potrivit Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), iar până în 2050 numărul pacienților ar putea depăși 150 de milioane, pe fondul îmbătrânirii populației.
În România, estimările Societății Române Alzheimer indică aproximativ 400.000 de persoane afectate, majoritatea nediagnosticate în fazele incipiente.
În lipsa unui tratament curativ, interesul cercetătorilor s-a mutat către prevenție și factori de risc modificabili – printre care somnul are un rol central.
„Promovarea somnului de calitate ar putea fi una dintre cele mai eficiente căi de întârziere a apariției bolii Alzheimer. Dacă reușim să susținem funcția naturală de curățare a creierului, putem, teoretic, încetini acumularea proteinelor toxice”, a explicat dr. Lucey.
Un pas promițător, dar nu o soluție
Cercetătorul subliniază că rezultatele trebuie interpretate cu prudență: „Este un studiu mic, de scurtă durată, cu participanți fără tulburări cognitive. Nu știm dacă același efect se menține pe termen lung sau în rândul pacienților cu Alzheimer incipient.”
El avertizează și asupra riscurilor utilizării cronice a somniferelor, care pot induce dependență sau pot altera arhitectura naturală a somnului.
Unele medicamente favorizează un somn superficial, reducând fazele de somn profund cu unde lente, esențiale pentru regenerarea neuronală.
„Deși suvorexant pare să reducă proteinele Alzheimer pe termen scurt, nu înseamnă că luarea lui zilnică este benefică sau sigură. Nu suntem încă acolo”, a declarat Lucey.
De ce somnul prost accelerează declinul cognitiv
Cercetările din ultimii ani au demonstrat că în timpul somnului profund funcționează un sistem numit sistem glinfatic, responsabil pentru „spălarea” deșeurilor metabolice din creier, inclusiv a amiloidului.
Când somnul este fragmentat sau redus, acest proces este perturbat, iar proteinele toxice se acumulează.
Un studiu publicat în Science Translational Medicine în 2024 a arătat că persoanele cu apnee în somn netratată prezintă niveluri semnificativ mai ridicate de amiloid-beta, chiar și la vârste medii.
„Tulburările de somn nu sunt doar un simptom al îmbătrânirii, ci pot fi un factor activ în declanșarea proceselor neurodegenerative”, spune dr. Maiken Nedergaard, cercetător la University of Rochester și cofondator al teoriei glinfatice.
Ce urmează
Echipa de la Washington University pregătește un studiu extins, cu participanți vârstnici și pacienți aflați în stadii incipiente de Alzheimer, pentru a observa dacă utilizarea pe termen lung a somniferelor care reglează sistemul orexinic (precum suvorexant) poate produce efecte durabile asupra metabolismului proteinelor cerebrale.
În paralel, alte grupuri de cercetare explorează alternativa non-farmacologică: stimularea naturală a somnului profund prin terapie comportamentală, expunere controlată la lumină și exerciții fizice regulate.
„Sunt optimist că, în viitor, vom dezvolta tratamente care să valorifice legătura dintre somn și Alzheimer. Dar, deocamdată, cel mai sigur mod de a-ți proteja creierul este să ai o igienă corectă a somnului și să tratezi orice tulburare de somn, cum ar fi apneea”, a adăugat Lucey.
Studiul confirmă ceea ce neurologii suspectau de ani buni: somnul nu este un lux, ci o condiție biologică esențială pentru sănătatea creierului.
Deși este prematur să vorbim despre somnifere ca tratament preventiv împotriva Alzheimerului, rezultatele arată că îmbunătățirea somnului poate influența direct procesele moleculare implicate în boală.
Pentru moment, recomandarea rămâne simplă, dar crucială: un somn regulat de 7–8 ore, un program constant și tratarea tulburărilor de somn pot face diferența între un creier obosit și unul protejat.
„Somnul de calitate ar putea fi cel mai accesibil instrument pe care îl avem azi pentru a ne proteja memoria de mâine”, concluzionează dr. Lucey.
